Bucharest Tribunal retains jurisdiction over commune's funding-correction suit against ministries.

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.10.2020, iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanta UAT COMUNA ADAMCLISI PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL ENERGIEI - Organismul Intermediar Pentru Energie şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial" Creşterea Competitivităţii Economice, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună, în principal, anularea în tot a Deciziei nr. 463341/31.08.2020 emise de către OIE, precum a tuturor şi oricăror acte ce au stat la baza emiterii acesteia, cât şi a oricăror acte subsecvente; anularea în tot a Procesului-verbal nr. x/02.12.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii acestuia, precum şi a tuturor actelor subsecvente; anularea în tot a Notei Rectificative 311200/12.12.2015 aferentă procesului-verbal de constatare a neregulilor x/02.12.2015, precum şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestuia, precum şi a tuturor actelor subsecvente, iar în subsidiar, în măsura respingerii capătului de cerere principal a solicitat reducerea cuantumului corecţiei financiare aplicate la 5% din valoarea echipamentelor şi utilajelor solicitate la rambursare.

În drept, au fost invocate următoarele dispoziţii legale: art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora coroborat cu art. 8 alin. (1) în referire la art. 10 alin. (3) în referire la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, C. proc. civ.

La termenul din 05.10.2021, Curtea de Apel Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale şi a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia invocată.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a reţinut în esenţă Curtea de Apel Bucureşti că, faţă de obiectul cauzei, reprezentat de anularea unor acte administrative (Decizia nr. 463341/31.08.2020 emise de către OIE, procesul-verbal nr. x/02.12.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nota rectificativă 311200/12.12.2015 aferentă procesului-verbal de constatare a neregulilor x/02.12.2015,) ce vizează sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, precum şi faptul că valoarea creanţei bugetare stabilite prin acestea este mai mică de 3.000.000 de RON (437.723,68 RON), potrivit criteriului valoric menţionat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 la care face trimitere art. 10 alin. (1)1 din acelaşi act normativ, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului, secţia contencios-administrativ şi fiscal.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 1340 din data de 05.10.2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.11.2021, sub acelaşi număr de dosar.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 635 din 09 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut în esenţă că raportul juridic de contencios administrativ reglementat de norma specială din O.U.G. nr. 66/2011 are ca părţi: reclamantul - beneficiarul în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, care poate fi orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat … şi pârâtul - autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, iar atunci când, mai departe, se continuă identificarea instanţei competente din punct de vedere teritorial, se constată că art. 10 alin. (3) nu reglementează în mod expres şi ipoteza legii speciale, în care reclamant este beneficiarul persoană juridică de drept public, art. 10 alin. (3) reglementând doar cele două ipoteze în care reclamant este fie persoana fizică sau juridică de drept privat, fie autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

Faptul că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în calitate de normă generală, nu este suficient de clară şi nu acoperă toate ipotezele faptice care pot apărea prin trimiterile pe care legile speciale le fac la norma generală, nu exonerează judecătorul cauzei de obligaţia de identificare a normei aplicabile circumstanţelor cauzei, această determinare a legii aplicabile făcându-se prin aplicarea art. 5 alin. (3) C. proc. civ.

A mai reţinut Tribunalul Bucureşti că, în condiţiile în care legea nu reglementează în mod clar şi expres competenţa teritorială pentru circumstanţa raportului de contencios administrativ special, reglementat prin O.U.G. nr. 66/2011, cum această competenţă nu poate fi identificată nici în baza uzanţelor, atunci competenţa teritorială a instanţei sesizate de beneficiarul (persoană juridică de drept public) nemulţumit de actul emis de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene se va determina în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar acestea sunt cele cuprinse în teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece, astfel cum rezultă şi din cele prezentate mai sus, ipoteza raportului juridic litigios întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 66/2011, cea în care instanţa de contencios administrativ este sesizată de subiectul de drept al raportului juridic de drept administrativ, nemulţumit de actul autorităţii publice pârâte, este asemănătoare ipotezei reglementate prin teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare, de asemenea, la situaţia în care instanţa de contencios administrativ este sesizată de persoana care se consideră vătămată prin actul autorităţii pârâte.

A arătat tribunalul că sesizarea instanţei de contencios administrativ în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 nu este asemănătoare celei reglementate de teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece în acest din urmă caz instanţa este sesizată de autoritatea publică, astfel cum este ea definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 (organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public), în vreme ce în ipoteza în care instanţa de contencios administrativ este sesizată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, aceasta nu acţionează (în cadrul raportului juridic concret dedus judecăţii) în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Astfel, în lumina raţionamentului juridic mai sus expus, Tribunalul Bucureşti s-a declarat necompetent să soluţioneze cauza de contencios administrativ deschisă în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 de beneficiarul persoană juridică de drept public, nemulţumit de actul autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, apreciind că, în speţă, competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul reclamantului beneficiar în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, cu trimitere la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, aplicabil în temeiul art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., declinând astfel competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.03.2022, sub acelaşi număr de dosar.

Hotărârea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 687/2022 din 10 mai 2022, Tribunalul Constanţa a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat de drept judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Constanţa a reţinut în esenţă că, în raport de obiectul contestaţiei, temeiul de drept pe care se fundamentează şi actele administrative contestate în cauză, precum şi în raport de dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, ce prevăd că "deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.", în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, avand in vedere calitatea reclamantei de autoritate publică precum şi faptul că pârâţii au sediul în Municipiul Bucureşti.

A reţinut astfel că în cauză revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal competenţa teritorială exclusivă de soluţionare.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta UAT COMUNA ADAMCLISI prin PRIMAR, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL ENERGIEI - ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU ENERGIE şi MINISTERUL INVESTIŢIILOR ŞI PROIECTELOR EUROPENE - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial" Creşterea Competitivităţii Economice, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună, în principal, anularea în tot a Deciziei nr. 463341/31.08.2020 emise de către OIE, precum a tuturor şi oricăror acte ce au stat la baza emiterii acesteia, cât şi a oricăror acte subsecvente; anularea în tot a Procesului-verbal nr. x/02.12.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii acestuia, precum şi a tuturor actelor subsecvente; anularea în tot a Notei Rectificative 311200/12.12.2015 aferentă procesului-verbal de constatare a neregulilor x/02.12.2015, precum şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestuia, precum şi a tuturor actelor subsecvente, iar în subsidiar, în măsura respingerii capătului de cerere principal a solicitat reducerea cuantumului corecţiei financiare aplicate la 5% din valoarea echipamentelor şi utilajelor solicitate la rambursare.

Analizând astfel cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că titularul acesteia este Comuna Adamclisi -prin Primar, iar, raportat la obiectul acţiunii, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, alin. (2) al acestui articol făcând trimitere la Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, calitate de pârâti având MINISTERUL ENERGIEI - ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU ENERGIE şi MINISTERUL INVESTIŢIILOR ŞI PROIECTELOR EUROPENE - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial" Creşterea Competitivităţii Economice.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv cu privire la consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului ca persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei (24.12.2019):

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 defineşte noţiunea de "instituţii publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora".

Astfel, Înalta Curte constată că reclamanta Comuna Adamclisi - prin Primar are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă şi "comunele", iar din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze şi anume: prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat şi a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată, textul legal neinstituind nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l doar calitatea reclamantului.

Deşi, în prezenta cauză, reclamanta Comuna Adamclisi, acţionează în calitate de " persoană vătămată" printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică şi nu în calitate de emitent al actului administrativ contestat, în lipsa unor menţiuni derogatorii în cuprinsul articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 referitoare la calitatea autorităţii publice - de persoană vătămată printr-un act administrativ sau de persoană juridică ce acţionează în regim de putere publică, reţine Înalta Curte că, în orice împrejurare, indiferent de obiectul acţiunii judiciare, în situaţia în care o autoritate publică are calitate de reclamantă, într-o acţiune de contencios administrativ, trebuie să se adreseze instanţei de la sediul pârâtului, legiuitorul instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Înalta Curte nu-şi poate însuşi punctul de vedere exprimat de Tribunalul Bucureşti, în sensul aplicării tezei I a articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reţinând că reclamanta are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

De asemenea, constată că articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este foarte clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat, în condiţiile în care titularul cererii de chemare în judecată - Comuna Adamclisi- este o autoritate publică/persoană juridică de drept public, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei UAT Comuna Adamclisi prin Primar şi a sediului celor doi pârâţi, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta UAT Comuna Adamclisi prin Primar, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Energiei - Organismul Intermediar Pentru Energie şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial" Creşterea Competitivităţii Economice" în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.