Jurisdictional limits of regulatory dispute commission on technical gas measurement and billing methodology interpretation

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.01.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. (actualmente, B. S.R.L.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A., anularea Hotărârii nr. 40 din 12 decembrie 2017 pronunţate de Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul constituită în cadrul Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei; respingerea cererii de soluţionare a disputei nr. x/29.06.2017 formulate de Transgaz şi înregistrate la ANRE sub nr. x/04.07.2017; constatarea caracterului nelegal al modalităţii de calcul a depăşirii capacităţii rezervate în lunile octombrie- decembrie 2016 şi ianuarie- aprilie 2017, al facturării contravalorii capacităţii zilnice suplimentare aferente lunilor octombrie- decembrie 2016 şi februarie- aprilie 2017 şi al contravalorii dezechilibrelor zilnice aferente lunilor noiembrie- decembrie 2016 şi ianuarie- februarie 2017.

I.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1743 din data de 17.05.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale, inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiate, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (actualmente, B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, Bucureşti şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz, a anulat Hotărârea nr. 40/12.12.2017 a pârâtei A.N.R.E., cu consecinţa obligării acestei pârâte de a emite o hotărâre motivată şi sub aspectul apărărilor formulate de reclamanta A. S.R.L. (actualmente, B. S.R.L.) în cadrul procedurii privind cererea nr. x/29.06.2017 a pârâtei SNTGN Transgaz S.A. înregistrată la pârâta A.N.R.E. sub nr. x/04.07.2017, de soluţionare a disputei intervenite în derularea contractului de transport al gazelor naturale nr. 12/22.09.2016. A respins, în consecinţă, în rest, acţiunea.

I.3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei 1743 din data de 17.05.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au exercitat calea de atac a recursului ambele pârâte chemate în proces, respectiv Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A..

I.3.1. Prin recursul său, recurenta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea parţială a hotărârii recurate în ceea ce priveşte soluţia dată capătului de cerere ce vizează anularea Hotărârii nr. 40/2017 şi respingerea în totalitate a acţiunii promovate la fond.

I.3.1.1. Recurenta invocă efectul pozitiv al lucrului judecat, arătând că, în speţă, Înalta Curte, prin decizii definitive a statuat asupra legalităţii Hotărârilor Comisiei ANRE, având problema de drept a interpretării şi aplicării prevederilor art. 99 din Codul reţelei aprobat prin Ordinul ANRE nr. 16/2013 (în continuare "Codul reţelei") prin deciziile definitive nr. 3637/2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi nr. y/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Învederează, de asemenea, că există două hotărâri pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti pe cereri identice cu cea pendinte unde B. este reclamanta, care a preluat A. şi C. şi care au fost respinse de Curtea de Apel Bucureşti, pe aceeaşi critică, respectiv neanalizarea, de către Comisia din ANRE a tuturor apărărilor acesteia: sentinţa civilă nr. 1070/19.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi sentinţa civilă nr. 5123/07.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, prin care instanţa a respins acţiunile reclamantei ca neîntemeiate. Obiectul acestor cauze a vizat atât interpretarea si aplicarea prevederilor art. 99 din Codul reţelei, cât si problematica alocărilor.

I.3.1.2. Recurenta invocă motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform căruia casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", arătând că sentinţa este nelegală în ceea ce priveşte soluţia dată capătului de cerere ce vizează anularea Hotărârii nr. 40/12.12.2017 şi obligarea sa la "a emite o hotărâre motivată şi sub aspectul apărărilor formulate de reclamanta A. S.R.L. în cadrul procedurii privind cererea nr. x/29.06.2017 a pârâtei SNTGN Transgaz SA", pentru următoarele motive:

- Prin încheierea din data de 13.03.2019 prin care judecătorul fondului a respins proba cu expertiză ca nefiind utilă soluţionării cauzei, acesta s-a antepronunţat asupra soluţiei pe care o va pronunţa.

- Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru soluţionarea disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de energie electrică şi gaze naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 61/2013, în principal a art. 17, reţinând, în mod greşit, că pârâta ANRE nu s-a pronunţat asupra unor probe şi apărări esenţiale ale reclamantei. Toate înscrisurile menţionate pe paginile 12-14 din Hotărâre, au fost analizate de Comisie, iar soluţia conform căreia modalitatea de calcul este corectă este motivată atât în drept cât şi în fapt. Judecătorul extinde competenţele Comisiei la verificarea unor aspecte care nu sunt de competenta ei conform Regulamentului. A. a fost nemulţumită de interpretarea pe care Transgaz a dat-o la emiterea facturilor contestate a art. 99 din Codul reţelei. Hotărârea cuprinde motivele care au determinat Comisia să aprecieze că interpretarea Transgaz este corectă. În aceste condiţii, nu au nicio relevanţă aspectele tehnice invocate de A. şi pe care instanţa a obligat-o să le analizeze, care nu sunt de competenţa Comisiei.

Recurenta citează articolul 4 din Regulament şi arată că, Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa gazelor naturale a constatat că, în raport de documentaţia depusă, de susţinerile reprezentanţilor celor două părţi, precum şi în considerarea motivaţiei Comisiei, întemeiată pe legislaţia si principiile de drept aplicabile, că cererea Transgaz este întemeiată. Comisia a analizat dacă Transgaz a respectat prevederile legale incidente la emiterea facturilor, iar nu aspecte tehnice care nu făceau obiectul disputei.

Actul administrativ în litigiu îndeplineşte în integralitate exigenţele impuse de legislaţia în materie, respectiv de art. 17 alin. (2) din Regulament.

A. nu a formulat nicio cerere de soluţionare a disputei, ci doar nişte note în cadrul disputei iniţiate de către Transgaz.

Comisia nu a spus că facturile sunt corecte pentru a aprecia că nu a analizat aspectele tehnice, ci doar că modalitatea de calcul este legală, restul datelor introduse în factură nefăcând obiectul analizei Comisiei conform Regulamentului. Aspectele învederate pot fi analizate de către o instanţă de judecată în cadrul unui litigiu care are ca obiect contestarea facturilor.

Soluţia dată de instanţa de fond încalcă prevederile Regulamentului deoarece aspectele pe care le doreşte a fi analizate de Comisie nu intră în competenţa ei, pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar dacă ar intra, nu fac obiectul cererii formulată de către Transgaz.

I.3.2. La rândul său, recurenta-pârâtă Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, iar în cazul în care s-ar reţine cauza spre rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantă, ca neîntemeiată.

I.3.2.1. Recurenta-pârâtă Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. invocă motivul de recurs prevăzut la art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. - "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", arătând că instanţa de fond nu a analizat niciuna dintre apărările formulate de către subscrisa Transgaz şi pârâta ANRE în ceea ce priveşte critica vizând nemotivarea hotărârii de către Comisia ANRE.

Astfel, Curtea de apel nu a analizat şi nu a motivat de ce următoarele apărări nu pot fi primite:

- hotărârea Comisiei ANRE abordează absolut toate aspectele învederate de către reclamantă;

- analiza Comisiei s-a întemeiat strict pe documentele depuse de către părţi. Reclamanta nu a adus absolut nicio probă în susţinerea argumentelor sale pentru neachitarea facturilor. Cum afirmaţiile reclamantei contraveneau direct prevederilor legale aplicabile, fiind neplauzibile, nu puteau fi verificate altfel decât prin verificarea normelor incidente în speţă şi a situaţiei de fapt/de drept prezentate de către recurenta-pârâtă în calitate de solicitant care a formulat cererea de soluţionare a disputei;

- cum reclamanta nu a adus nicio probă şi nici argumente pertinente în susţinerea criticilor sale, nu se poate prevala de propria culpă pentru nesocotirea prevederilor art. 14 din regulamentul precizat anterior, conform căruia părţile îşi exprimă punctele de vedere argumentate cu probe pertinente, concludente şi utile cauzei.

- Transgaz este cea care a solicitat soluţionarea disputei de către ANRE şi nu reclamanta, respectiv faptul că aceasta a încălcat obligaţia prevăzută de art. 7 din Regulamentul pentru soluţionarea disputelor conform căruia "părţile aflate în dispută au obligaţia parcurgerii procedurii concilierii, prealabil declanşării procedurii la nivelul ANRE";

- conform art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, "în cazul în care partea invitată la conciliere nu dă curs solicitării de transmitere a documentelor sau transmite parţial documentele solicitate în termenul prevăzut la alin. (1), Comisia va analiza şi va soluţiona disputa pe baza documentelor deţinute"

- divergenţele privind măsurarea gazelor naturale nu puteau fi analizate de către Comisia ANRE şi nici în cadrul procedurii de conciliere, fiind reglementată o altă procedură, prevăzută de Regulamentul de măsurare a cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate în România aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 62/2008, procedură de care intimata reclamantă nu a folosit-o;

- toate solicitările reclamantei au fost analizate şi dezbătute/clarificate în cadrul audierilor, respectiv faptul că aceste aspecte pot fi verificate cu uşurinţă prin ascultarea înregistrărilor audierilor;

- normele aplicabile, citate de către Comisie, sunt clare şi fără echivoc, neputând fi altfel interpretate ori explicate mai mult decât o face norma în sine, iar acestea dispun exact contrariul celor susţinute de către intimata-reclamantă.

I.3.2.2. Recurenta-pârâtă invocă motivul de recurs prevăzut la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., " când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material", arătând că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea prevederilor Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea comisiei pentru soluţionarea disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de energie electrică şi gaze naturale aprobat prin Ordinul ANRE nr. 61/2013 ("Regulament funcţionare Comisiei"), respectiv:

- Aplicarea greşită a normelor de drept material privind competenţa Comisiei ANRE.

Recurenta nu contestă faptul că această Comisie ar fi avut competenţa de a analiza disputele şi din punct de vedere tehnic, însă această analiză s-ar putea realiza doar dacă ar fi învestită cu o dispută în acest sens.

După cum se poate observa, Transgaz a formulat cererea de soluţionare a disputei şi a stabilit cadrul de soluţionare, respectiv a învestit Comisia ANRE cu soluţionarea unei dispute doar între Transgaz şi intimata-reclamantă. Cum problemele deferite soluţionării vizau exclusiv interpretarea şi aplicarea prevederilor legale privind alocările, dezechilibrele şi depăşirile de capacitate rezervată, orice alte probleme antamate nu puteau face obiectul disputei dacă Comisia nu ar fi dispus lărgirea cadrului disputei conform art. 6 a!in.(2) din Regulamentul de funcţionare al Comisiei.

De asemenea, potrivit art. 4 din acelaşi regulament, nu fac obiectul disputelor plângerile împotriva titularilor de licenţe în domeniul energiei, ale căror obligaţii sunt cuantificate prin indicatori de calitate, stabiliţi prin standarde de performanţă a activităţii acestora.

În cazul de faţă, "apărările" reclamantei au vizat şi aspecte privind măsurarea cantităţilor de gaze. Or, măsurarea face obiectul indicatorilor de calitate stabiliţi prin standarde de performanţă, conform art. 18 din Ordinul nr. 161/2015 privind aprobarea Standardului de performanţă pentru serviciul de transport şi de sistem al gazelor naturale. Pe de altă parte, standardul de performanţă reglementează o procedură specială de soluţionare a disputelor pe acest aspect.

- Cu referire la nominalizări, recurenta- pârâtă susţine că această critică este în total dezacord cu prevederile art. 37 din Codul reţelei aprobat prin Ordinul ANRE nr. 16/2013 ("Codul reţelei").

Cum intimata-reclamantă este unica care are tokenul necesar logării în platforma securizată GMOIS, respectiv este unica care poate introduce nominalizările în platformă, orice susţinere contrară este neîntemeiată. Aceste afirmaţii nici nu au fost reiterate în faţa instanţei de fond ca şi motiv pentru neachitarea facturilor.

În acord cu normele referitoare la prezentarea unor probe concludente de către părţile în dispută şi cu faptul că analiza Comisiei se raportează la dovezile depuse de către părţi, nu exista vreun motiv pentru care, odată lămurit acest aspect în cadrul audierilor, să fie reiterate aceste "apărări". Comisia nu avea vreun motiv să dispună ea efectuarea unei expertize tehnice pentru a verifica funcţionalitatea platformei, atât timp cât nu s-au indicat în concret astfel de critici, ci doar s-au prezentat susţineri false că altcineva decât societatea reclamantă ar fi introdus nominalizările în platformă.

- Cu referire la alocări. Comisia a arătat în concret care sunt prevederile legale incidente, prevederi care indicau clar şi fără echivoc că datele privind alocările sunt inserate de către operatorii de distribuţie, nefiind atributul Transgaz. Cum operatorii de distribuţie nu au fost parte în dispută, Comisia nu avea competenţa de a analiza corectitudinea datelor introduse de aceştia şi nici nu era învestită cu soluţionarea vreunei dispute între operatorii de distribuţie şi intimata-reclamantă.

- Cu referire la facturile de dezechilibru, cum normele legale indicate de către Comisie prevăd clar şi fără echivoc faptul că intimata-reclamantă emite facturile pentru dezechilibrul de tip excedent, orice susţinere că Transgaz nu doreşte să le emită este contrară normelor legale incidente în speţă, respectiv contrară prevederilor art. 89 alin. (2) din Codul reţelei.

- În ceea ce priveşte determinarea valorii facturate, astfel cum s-a precizat şi în cadrul audierilor ce au avut loc în faţa Comisiei ANRE, pe lângă informaţiile inserate în cuprinsul facturilor, absolut toate informaţiile necesare în acest sens se pot accesa la linkul precizat în nota existentă pe anexele la facturi. Aşadar, critica privind faptul că valorile din facturi ar putea fi determinate a fost soluţionată în cadrul audierilor, fiind explicat că nota prevăzută în anexele la facturi prevede faptul că utilizatorul reţelei poate vizualiza/verifica toate datele privind depăşirile de capacitate rezervată la linkul prevăzut în cuprinsul acestora.

- Curtea de Apel Bucureşti a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material şi în mod eronat a considerat că nu au fost analizate "probele si apărările reclamantei" ori că nu există o motivare în privinţa respingerii acestora, respectiv faptul că ar fi existat plenitudine de competentă pentru analizarea acestora.

Hotărârea Comisiei ANRE abordează absolut toate aspectele învederate de către reclamantă.

- Faptul că au fost citate doar prevederile legale nu echivalează cu o nemotivare având în vedere că normele citate reprezintă în sine un răspuns la toate presupusele critici ale intimatei-reclamante, prevăd în mod clar şi fără echivoc contrariul susţinerilor acesteia. Cum normele citate de către Comisie contrazic în mod direct susţinerile neavenite şi neplauzibile ale intimatei-reclamante, nu exista o raţiune pentru care Comisia ar fi trebuit să reformuleze textul citat. Refuzul la plată al facturilor şi cererea de chemare în judecată sunt doar metode de tergiversare a plătii facturilor, respectiv un abuz de drept. Transgaz este cea care a solicitat soluţionarea disputei de către ANRE si nu reclamanta. Dacă se considera într-adevăr nedreptăţită, aceasta ar fi trebuit să fie ea solicitantul. Toate solicitările reclamantei au fost analizate de către Comisia ANRE, iar aceste aspecte pot fi verificate cu uşurinţă prin ascultarea înregistrărilor audierilor. Contrar reţinerilor instanţei de fond, reclamanta nu a adus nicio probă în susţinerea criticilor sale în faţa Comisiei ANRE.

Intimata-reclamantă a contestat cantităţile alocate de către operatorii de distribuţie în platforma GMOIS şi nu faptul că acestea au fost însumate.

Nu există divergenţe în ceea ce priveşte cantitatea totală de gaze naturale măsurată la ieşirea din Sistemul Naţional de Transport ("SNT").

Pe de altă parte, procesele-verbale încheiate între OD şi OTS vizează cantităţile de gaze măsurate la ieşirea din SNT în sistemele de distribuţie iar nu cantităţile alocate. Regularizarea cantităţilor alocate cu cele măsurate se face între UR şi OD, operatorul de distribuţie fiind cel care regularizează aceste diferenţe.

Intimata-reclamantă cunoaşte faptul că procesul de măsurare este diferit de cel de alocare în cazul clienţilor care nu beneficiază de măsurare zilnică, aceasta fiind afiliată societăţii B. S.R.L., care are şi calitatea de operator de distribuţie. La clienţii la care citirea mijloacelor de măsurare nu se face zilnic, în procesul de alocare se ia în considerare o cantitate estimată şi nu măsurată, regularizarea fiind realizată în conformitate cu prevederile art. 71A5 din Codul reţelei.

Cu referire la cantităţile măsurate, sunt incidente prevederile art. 118 din Regulamentul de măsurare a cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate în România aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 62/2008.

Intimata- reclamantă avea posibilitatea de a contesta valorile măsurate, însă nu s-a prevalat de acest drept, a recunoscut astfel cantităţile măsurate. Mai mult, intimata-reclamantă cunoaşte faptul că nu procesul de măsurare este diferit de cel de alocare.

Aşadar, instanţa de fond în mod eronat a apreciat că ar fi trebuit să fie analizate şi argumentele "tehnice", referitoare la faptul că sunt diferite cantităţile măsurate cu instrumente metrologice în raport cu cantităţile alocate. Comisia nu putea să analizeze astfel de critici, iar în cadrul audierilor Comisia şi Transgaz au făcut precizări în acest sens, fiind lămurit faptul că nu Transgaz măsoară cantităţile de gaze naturale pentru clienţii săi, ci operatorii de distribuţie, ei fiind cei care trebuie să dea explicaţii. A fost stabilit faptul că OD nu sunt parte în concilierea declanşată de către Transgaz, astfel că orice reclamaţie în privinţa alocărilor/măsurătorilor trebuie să se îndrepte împotriva acestora şi nu împotriva Transgaz. Chiar dacă Comisia beneficia de plenitudine de competenţă, atât sub aspectul elementelor tehnice, cât şi sub aspectul elementelor juridice, acestea se puteau raporta doar la părţile din dispută, nu puteau să vizeze măsurătorile/alocările realizate de către operatorii de distribuţie.

Anexa 9 la Codul Reţelei pentru Sistemul Naţional de Transport a gazelor naturale stabileşte condiţiile tehnice pentru exploatarea punctelor de măsurare a cantităţilor de gaze naturale la intrarea în/ieşirea din SNT. Aceste dispoziţii, conform Codului reţelei, fac parte din contractul de transport, fiind obligatorii pentru părţi. În condiţiile în care nu a utilizat procedura care face parte din contract, criticile sale privind alocările efectuate pe baza acestor măsurători nu puteau fi analizate de către Comisia ANRE şi nici în cadrul procedurii de conciliere, fiind reglementată o altă procedura pentru divergenţele privind măsurarea, procedură de care intimata reclamantă nu a uzitat.

Se mai arată că pe rolul Curţii de Apel au mai fost 7 cauze având ca obiect disputele soluţionate de către Comisia ANRE. În toate speţele se constată o motivare similară a Comisiei, iar unica societate care a avut critici referitoare la o presupusă nemotivare/neanalizare a apărărilor este intimata-reclamantă (cu includerea societăţii afiliate B. S.R.L. (inclusiv fosta C. fiind preluată de către B. SRL).

Având în vedere toate aceste considerente, respectiv toate motivele de nelegalitate indicate si argumentele în susţinerea acestora, solicită admiterea cererii de recurs şi casarea sentinţei civile atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 497 din C. proc. civ., iar în cazul în care, instanţa ar reţine cauza spre rejudecare, solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată.

I.4. Apărările formulate în cauză

Doar recurentele - pârâte au formulat întâmpinări, fiecare la recursul declarat de cealaltă parte, solicitând admiterea acestuia.

I.4.1. Recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat admiterea ambelor recursuri, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 30 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta reiterează practica judiciară a ÎCCJ şi a Curţii de Apel Bucureşti invocată în propriul recurs, precum şi motivele din propriul recurs, reiterând solicitarea de admitere a recursului formulat de S.N.T.G.N. Transgaz S.A. precum şi a recursului său, casarea parţială a hotărârii recurate în ceea ce priveşte soluţia dată capătului de cerere ce vizează anularea Hotărârii nr. 40/2017 şi respingerea în totalitate a acţiunii promovate la fond.

I.4.2. La rândul său, recurenta - pârâtă Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii B. S.R.L..

În temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., susţine excepţia puterii lucrului judecat invocată de către ANRE, excepţie pe care, de asemenea, o invocă.

Cu referire la soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2017, pe care intimata-reclamantă a dat-o ca exemplu de bună practică în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 99 din Codul reţelei, învederează faptul că hotărârea pronunţată în dosarul anterior menţionat a fost casată iar, în rejudecare, ÎCCJ a admis recursul formulat de către SNTGN Transgaz S.A. şi ANRE, iar pe fond a respins acţiunea D. S.A. ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte motivele de recurs formulate de către ANRE, solicită admiterea acestora, cum şi Transgaz a formulat motive de recurs similare.

Intimata-reclamantă a avut mereu acces la platformă, având posibilitatea să urmărească toate informaţiile prevăzute de la art. 37 din Codul reţelei în timp real.

De altfel, acest aspect a fost clarificat în cadrul audierilor, nemaifiind necesar să se efectueze demersuri suplimentare de către Comisie.

Prin urmare, nu există aspecte "tehnice" pe care Comisia să nu le fi analizat.

Având în vedere aceste considerente, susţinerea ANRE conform căreia Comisia a analizat toate aspectele care vizau cererea de soluţionare a disputelor nr. x/29.06.2017 este întemeiată.

Între procesul de citire a mijloacelor de măsurare şi procesul de alocare nu există nici o interferenţă, fiind procese total diferite, prevăzute ca atare de legislaţia aplicabilă, sens în care nu existau aspecte tehnice care ar fi trebuit să fie analizate suplimentar faţă de cele analizate de Comisie.

Prin urmare, operatorii de distribuţie nu fac alocarea prin procesele-verbale pe care le încheie cu utilizatorii de reţea, ci conform prevederilor Codului reţelei, iar informaţiile în acest sens sunt comunicate de către operatorul de distribuţie ("OD") prin platforma GMOIS.

Cum aceasta este singura modalitate reglementată de comunicare a informaţiilor privind alocarea cantităţilor de gaze pe fiecare UR iar, în acord cu prevederile Codului reţelei, OTS nu poate să utilizeze alte Informaţii decât cele înserate în platforma GMOIS, nu se pot lua în considerare procesele-verbale pe care-OD le încheie cu UR, ci informaţiile privind cantităţile alocate inserate în platforma GMOIS de către OD.

Ordinul ANRE nr. 62/2008 privind aprobarea Regulamentului de măsurare a cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate în România nu prevede obligaţia Transgaz de a da lămuriri privind modul în care operatorii de distribuţie stabilesc cantităţile alocate, contrar susţinerilor pârâtei întrucât acest regulament nu reglementează alocarea, ci măsurarea. Transgaz respectă toate reglementările legale şi asigură accesul utilizatorilor de reţea la informaţii.

Atât timp cât reclamanta nu a apelat la procedura de contestare a valorilor măsurate prevăzută de art. 119 si urm. din Regulamentul de măsurare a gazelor naturale aprobat prin Ordinul ANRE nr. 62/2008, Comisia nu putea să facă astfel de verificări, nefiind învestită cu vreo astfel de cerere ci cu cererea de soluţionare a disputelor formulată de Transgaz, în condiţiile în care operatorul de distribuţie nu a fost parte.

Intimata-pârâtă nu a făcut niciun demers la operatorul de distribuţie, în sensul contestării sau verificării cantităţilor de gaze măsurate, aspect care evidenţiază reaua sa credinţă. Transgaz este cea care a formulat cererea de soluţionare a disputelor şi nu intimata-reclamantă.

Având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea recursului formulat de către ANRE, casarea în parte a hotărârii recurate şi respingerea în totalitate a acţiunii B. S.R.L. (fostă A. SRL).

I.4.3. Intimata - reclamantă B. S.R.L (fosta S.C. A. S.R.L.) a formulat apărări doar în cadrul unor Concluzii Scrise depuse în preziua şedinţei de judecată de la termenul de faţă, solicitând respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei de fond, ca temeinică şi legală.

II. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 16.12.2020, a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 13.09.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursurilor ce fac obiectul pricinii deduse judecăţii.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată cele două recursuri sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:

Analizând sentinţa recurată, Înalta Curte reţine că soluţia de anulare a hotărârii nr. 40/12.12.2012 a fost fundamentată pe argumentul că pârâta ANRE nu s-a pronunţat asupra unor probe şi apărări esenţiale ale reclamantei, iar Curtea nu se poate substitui în atribuţiile acesteia.

În acest sens, Curtea de apel a reţinut că partea reclamantă a invocat în mod constant şi cu caracter prioritar, pe lângă argumentele de natură juridică/formală, după cum se menţionează în mod expres şi în întâmpinarea pârâtei ANRE, dar şi în cuprinsul actului atacat, şi argumente de fapt, tehnice, respectiv, sub un prim aspect, că sunt diferite cantităţile măsurate cu instrumente metrologice în raport cu cantităţile alocate şi a solicitat justificări din partea Transgaz şi că, soluţionând disputa, Comisia din cadrul ANRE, prin Hotărârea nr. 40/2017 nu a efectuat o analiză concretă a apărărilor de fapt/tehnice esenţiale ale reclamantei, menţionate anterior, care trebuiau examinate şi clarificate înaintea celor apărărilor de natură juridică, întrucât erau necesare pentru stabilirea justă a situaţiei de fapt.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 4 lit. c) din Regulamentul din 2 august 2013 privind organizarea şi funcţionarea comisiei pentru soluţionarea disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de energie electrică şi gaze naturale, publicat în Monitorul Oficial nr. 546 din 29 august 2013: "Nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului regulament: c) disputele asupra unor probleme ce nu fac obiectul reglementărilor în vigoare din sectorul energiei electrice şi termice produse în cogenerare şi din sectorul gazelor naturale;"

În acord cu aceste dispoziţii legale, aspectele tehnice invocate de către reclamantă, referitoare la faptul că sunt diferite cantităţile măsurate cu instrumente metrologice în raport cu cantităţile alocate, nu făceau obiectul disputei, Comisia nefiind competentă sub acest aspect.

Prin urmare, în mod legal Comisia s-a limitat a analiza dacă Transgaz a respectat prevederile legale incidente la emiterea facturilor, instanţa de fond extinzând în mod nelegal competenţele Comisiei la verificarea unor aspecte care nu sunt de competenta ei conform Regulamentului. Comisia nu a afirmat că facturile sunt corecte pentru a aprecia că nu a analizat aspectele tehnice, ci doar că modalitatea de calcul este legală, restul datelor introduse în factură neavând a fi analizate de către Comisie, conform Regulamentului.

Dispoziţiile art. 17 din acelaşi Regulament stabilesc în mod expres că "hotărârea pronunţată de Comisie se motivează în mod obligatoriu, iar motivarea trebuie să conţină următoarele: a) motive de fapt, şi anume: (i) precizarea fiecărei pretenţii şi motivaţii formulate de părţile aflate în dispută; (ii) menţionarea documentelor depuse de părţi în vederea susţinerii afirmaţiilor acestora, cu toate elementele de identificare, precum şi a celorlalte probe administrate; (iii) motivele pentru care probele depuse au fost acceptate sau, dimpotrivă, nu au fost avute în vedere de către Comisie, întrucât nu erau relevante pentru soluţionarea disputei; (iv) prezentarea argumentelor şi a raţionamentelor care au determinat Comisia să pronunţe soluţia în cauză; b) motive de drept - precizarea prevederilor legale pe care Comisia le-a avut în vedere şi pe care se întemeiază soluţia dată."

Analizând sentinţa atacată prin prisma acestui text de lege şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a art. 17 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru soluţionarea disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de energie electrică şi gaze naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 61/2013, reţinând, în mod greşit, că pârâta ANRE nu s-a pronunţat asupra unor probe şi apărări esenţiale ale reclamantei.

În raport de această motivare, sunt fondate criticile recurentei-pârâte Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. care a susţinut în esenţă că instanţa de fond nu a analizat şi nu a motivat de ce nu pot fi primite apărările sale potrivit cărora hotărârea comisiei ANRE analizează toate aspectele învederate de către reclamantă, analiza fiind întemeiată strict pe documentele depuse de părţi, în condiţiile în care reclamata nu a produs nicio probă în susţinerea criticilor sale, soluţionarea disputei de către ANRE a fost solicitată de către Transgaz, iar dispoziţiile citate de comisie sunt clare şi fără echivoc, prin acestea răspunzându-se în mod direct criticilor reclamantei.

În aceste condiţii, instanţa de fond trebuia să procedeze la o analiză pe fond a susţinerilor reclamantei care a invocat în esenţă inexistenţa şi nedovedirea de către Transgaz a depăşirii capacităţii rezervate, lipsa de transparenţă şi încălcarea reglementărilor europene, iar nu să se limiteze la considerentul formal al motivării hotărârii atacate.

Înalta Curte nu poate valida raţionamentul instanţei de fond în sensul că pronunţarea asupra fondului acestor motive de nelegalitate ar echivala cu o completare a hotărârii de soluţionare a disputei şi cu o preluare a poziţiei şi rolului uneia dintre părţile cauzei.

Din contră, analiza motivelor de nelegalitate se impunea judecătorului cauzei în raport cu obiectul învestirii sale, şi în temeiul principiului rolului activ al instanţei consacrat de dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că: "(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

Înalta Curte reţine că motivarea unui act administrativ urmăreşte o dublă finalitate: îndeplineşte, în primul rând, o funcţie de transparenţă în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanţei să realizeze controlul său jurisdicţional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului şi să fie realizată de autorul său.

Deşi motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, care este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

Or, atâta vreme cât s-a susţinut de către una dintre părţi că prevederile legale citate reprezintă în sine un răspuns la criticile intimatei reclamante, instanţa de fond nu putea concluziona că hotărârea ANRE atacată este nulă pentru lipsa motivării fără ca în prealabil să arate de ce textele invocate nu constituie o motivare suficientă sau nu prezintă relevanţă pentru situaţia de fapt rezultată din analiza actelor şi lucrărilor dosarului.

Din analiza textelor de lege invocate în hotărârea atacată, Înalta Curte reţine că acestea vizează într-adevăr aspectele învederate de către reclamantă, astfel încât, pentru a verifica legalitatea acestei hotărâri instanţa de fond trebuia să procedeze la o verificare efectivă a pertinenţei susţinerilor acesteia cu privire la depăşirea capacităţii rezervate, inexistenţa unei metodologii, alocarea, respectiv lipsa de transparenţă în stabilirea depăşirii capacităţilor rezervate, iar nu să se limiteze la a obliga comisia ANRE la a emite o hotărâre motivată sub aspectul apărărilor formulate de reclamanta A. S.R.L..

În acest sens, instanţa de fond dispunea de toate elementele care să permită cenzurarea legalităţii actului administrativ atacat pe fondul acestuia, motivarea actului fiind suficientă pentru a permite exercitarea acestui control.

În esenţă, se impunea ca instanţa de fond să analizeze dacă textele indicate în Hotărârea Comisiei ANRE sunt într-adevăr aplicabile cauzei, să se pronunţe asupra corectitudinii interpretării acestor texte, în raport şi de jurisprudenţa relevantă invocată de către părţi şi, ţinând seama de aceste temeiuri de drept, să valideze sau să invalideze, în raport de motivele indicate în acţiunea în anulare şi de apărările invocate în cele două întâmpinări următoarele concluzii ale Comisiei ANRE reţinute prin hotărârea atacată:

a) în privinţa facturilor aferente contravalorilor depăşirilor de capacitate rezervată calculate aferente lunile octombrie- decembrie 2016 si ianuarie - aprilie 2017, Comisia a constatat că modalitatea de calcul utilizată de Transgaz este conformă prevederilor legale incidente, raportat la prevederile art. 99 din Codul reţelei, potrivit cărora: "Pentru fiecare zi gazieră şi fiecare tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT la care UR a depăşit capacitatea rezervată, UR va plăti OTS un tarif de depăşire a capacităţii rezervate (TDCR) calculat astfel: TDCR = RC(f) x [C(UTL) - C(REZ)], unde: RC(f - componenta fixă de rezervare de capacitate a tarifului pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi (RON/MWh/h); C(UTL) - suma capacităţilor utilizate efectiv pentru acelaşi tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT (MWh/zi); C(REZ) - suma capacităţilor rezervate de către UR pentru acelaşi tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT (MWh/zi)."

Soluţia Comisiei sub acest aspect, contrară susţinerilor reclamantei, a fost justificată de interpretarea potrivit căreia prevederile art. 99 trebuie corelate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Codul reţelei, întrucât rezervarea de capacitate, facilitatea de transfer de capacitate şi determinarea respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate sunt operaţiuni care se fac în fiecare dintre punctele descrise la art. 18 alin. (2) din Codul reţelei. În justificarea acestei interpretări, Comisia a apreciat că prevederile art. 18 alin. (2) din Codul reţelei identifică în mod clar şi fără echivoc punctele de intrare/ieşire la nivelul cărora se aplică procedura de determinare a respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate, punctele fizice de ieşire spre sistemele de distribuţie fiind în mod explicit menţionate în rândul punctelor de ieşire pentru care se aplică această procedură, fiind luate în considerare, în mod explicit, la nivel individual şi nu la nivel virtual, sau grupat ("in punctele fizice de intrare/ieşire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, în punctele fizice de ieşire spre sisteme de distribuţie, în punctele virtuale de intrare în SNT, precum si în punctele virtuale de ieşire din SNT menţionate la art. 17' alin. (2) Ut. b)-d) ").

În acest sens, Comisia a reţinut faptul că, în conformitate cu procedura aplicabilă, UR au posibilitatea de a rezerva capacitate pe orizonturi de timp diferite - anual, trimestrial, lunar şi zilnic - în condiţii unitare de acces, respectiv, prin transmiterea solicitărilor de capacitate pentru produsele de capacitate numai în anumite perioade de timp, clar delimitate. De asemenea, produsele de capacitate sunt oferite secvenţial, respectiv, mai întâi cele anuale, apoi cele trimestriale, cele lunare şi cele zilnice, fapt ce oferă posibilitatea UR de a rezerva capacitate de transport în conformitate cu necesităţile acestora, determinate pe baza profilelor de consum ale clienţilor din portofoliile proprii, inclusiv a caracterului sezonier al consumului anumitor categorii de clienţi. Posibilităţile de rezervare permit UR să îşi optimizeze costurile cu acest element component al serviciului de transport şi să îşi ajusteze portofoliile de capacităţi în cursul anului în funcţie de eventualele elemente neprevăzute de către UR la momentul rezervării de capacitate anuală şi trimestrială. Codul reţelei prevede posibilitatea UR de a-şi transfera capacitatea rezervată între puncte de acelaşi tip şi chiar de a o suplimenta în fiecare punct de intrare/ieşire, în limita capacităţii tehnice, astfel încât să aibă un program de transport convenit cu OTS (şi obligatoriu pentru acesta) cât mai apropiat de nevoile sale reale şi, pe de altă parte, să nu fie nevoit să suporte contravaloarea tarifului de depăşire a capacităţii rezervate.

Comisia a invocat prevederile art. 80 din Codul reţelei, care dispun: " UR poate solicita OTS efectuarea unui transfer de capacitate de transport din punctele de intrare/ieşire în/din SNT în care a rezervat capacitate în alte puncte de intrare/ieşire în/din SNT de acelaşi tip şi nivel tarifar în care a rezervat sau nu capacitate de transport, prin transmiterea, către OTS, a unei cereri de transfer de capacitate întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 82" şi dispoziţiile art. 51 din Codul reţelei care dispun că:

"(1) In situaţia în care cantitatea de gaze naturale nominalizată de un UR într-un punct de intrare/ieşire în/din SNT depăşeşte capacitatea rezervată de acel UR în punctul respectiv, OTS verifică dacă suma cantităţilor de gaze naturale nominalizate de către toţi UR în acel punct de intrare/ieşire în/din SNT se încadrează în capacitatea tehnică a acestuia şi: a) suplimentează capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct de intrare/ieşire până la nivelul cantităţii nominalizate, în situaţia în care suma cantităţilor de gaze naturale nominalizate de către toţi UR în punctul de intrare/ieşire în/din SNT respectiv se încadrează în capacitatea tehnică a acestuia respectiv; b) suplimentează capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct de intrare/ieşire până la nivelul cantităţii rezultate în urma aplicării principiului pro rata cu capacităţile rezervate asupra cantităţilor de gaze naturale aferente tuturor UR ale căror nominalizări depăşesc capacităţile rezervate de aceştia în punctul respectiv. (2) Nominalizările/Renominalizările transmise de un UR care depăşesc capacitatea rezervată se înregistrează de către OTS numai în situaţia în care acestea se încadrează în capacitatea tehnică disponibilă. (3)Suplimentarea, în condiţiile prevăzute la alin. (1), a capacităţii rezervate este obligatorie pentru UR şi OTS pentru ziua D. UR nu poate renunţa la respectiva capacitate zilnică suplimentară, odată ce OTS a aprobat o nominalizare ce depăşeşte capacitatea rezervată de UR într-un punct de intrare/ieşire în/din SNT. (4) Pentru capacitatea suplimentară rezultată în condiţiile alin. (1) se percepe tariful de rezervare de capacitate pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi, în vigoare la data aprobării nominalizării."

Totodată, Comisia a indicat ca fiind aplicabil art. 18 alin. (2) din Codul reţelei, care stipulează că:

"(2) în punctele fizice de intrare/ieşire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, în punctele fizice de ieşire spre sisteme de distribuţie, în punctele virtuale de intrare în SNT, precum şi în punctele virtuale de ieşire din SNT menţionate la art. 17A1 alin. (2) lit. b)-d) se aplică următoarele proceduri/operaţiuni prevăzute de Codul reţelei: a) rezervarea de capacitate; b) comunicarea programului de transport; c) nominalizarea/renominalizarea; d) corelarea nominalizărilor; e) alocarea; f) returnarea voluntară de capacitate; g) FTC; h) transferul obligatoriu de capacitate; i) determinarea respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate."

În sfârşit, Comisia a reţinut că, pentru luna octombrie 2016, modalitatea de calcul pentru contravaloarea depăşirii capacităţii rezervate este expres prevăzută la art. 3 alin. (1) din Ordinul preşedintelui ANRE nr. 14/2016 privind stabilirea unor măsuri provizorii referitoare la implementarea Codului reţelei pentru Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 16/2013, cu modificările ulterioare, potrivit căruia: "(1) Prin derogare de la prevederile art. 99 şi 101 din Codul reţetei, până la data de 1 noiembrie 2016, contravaloarea depăşirii capacităţii rezervate şi contravaloarea capacităţii rezervate neasigurate se determină pe baza componentei fixe de rezervare de capacitate a tarifului pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi aferentă fiecărui tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT şi a diferenţei dintre capacitatea lunară rezervată de către UR în fiecare tip de puncte de intrare în SNT de acelaşi nivel tarifar, respectiv în fiecare tip de puncte de ieşire din SNT de acelaşi nivel tarifar şi capacitatea lunară utilizată efectiv de către UR, respectiv asigurată efectiv de către OTS în respectivele puncte de intrare/ieşire în/din SNT. (2) Capacitatea lunară rezervată de către UR în fiecare tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT se calculează prin însumarea nivelurilor de capacitate rezervată în punctele respective de către UR aferente fiecărei zile din cadrul lunii gaziere, cu luarea în considerare a eventualelor transferuri de capacitate efectuate sau a suplimentărilor de capacitate rezervată aprobate de către OTS, în conformitate cu prevederile art. 32 şi 51 din Codul reţelei. (3) Capacitatea lunară utilizată de către UR în fiecare tip de puncte de intrare în SNT este egală cu cantitatea de gaze naturale preluată de către UR în respectivul tip de puncte, comunicată conform dispoziţiilor de la art. 1 alin. (1) Ut. b). (4) Capacitatea lunară utilizată de către UR în fiecare tip de puncte de ieşire din SNT este egală cu cantitatea de gaze naturale alocată UR în respectivul tip de puncte conform dispoziţiilor de la ari. 1 alin. (1) lit. a)."

Prin urmare, se impunea ca instanţa de fond să analizeze legalitatea interpretării date de Comisie textelor mai sus citate, în special a interpretării potrivit căreia prevederile art. 99 trebuie corelate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Codul reţelei, prin raportare şi la celelalte texte citate în hotărârea atacată, prin prisma argumentelor reclamantei şi a apărărilor pârâtei, raportându-se şi la jurisprudenţa relevantă.

b) în privinţa facturilor aferente contravalorilor capacităţii zilnice suplimentare aferente lunilor octombrie şi decembrie 2016 si februarie - aprilie 2017, Comisia a făcut aplicarea art. 51 (1) din Codul reţelei şi a art. 80 din Codul reţelei, texte cu privire la care se impunea ca instanţa de fond să verifice dacă au fost legal interpretate şi aplicate de către Comisie în cauză.

c) în privinţa facturilor aferente contravalorilor dezechilibrelor calculate aferente lunilor noiembrie- decembrie 2016 şi ianuarie- februarie 2017, Comisia a făcut aplicarea art. 105 alin. (1) lit. b) din Codul reţelei şi a art. 19 alin. (2) i art. 89 alin. (2) şi (3) din Regulamentul (UE) nr. 312/2014 al Comisiei din 26 martie 2014 de stabilire a unui cod de reţea privind echilibrarea reţelelor de transport de gaz, texte cu privire la care se impunea ca instanţa de fond să verifice dacă au fost legal interpretate şi aplicate de către Comisie în cauză.

Procedând la analiza formală a legalităţii actului atacat exclusiv pe criteriul formal al insuficienţei motivării, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre fără a intra în soluţionarea fondului, ceea ce atrage casarea acesteia potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ., cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Având în vedere această concluzie, care atrage casarea în întregime a sentinţei atacate, urmează a nu mai fi analizate criticile celor două recurente întemeiate pe dispoziţiile art. 408 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile tuturor părţilor sub acest aspect urmând a fi avute în vedere la soluţionarea fondului.

În rejudecarea cauzei, în acord cu dispoziţiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de fond va proceda la analiza legalităţii actului administrativ atacat prin prisma argumentelor reclamantei referitoare la depăşirea capacităţii rezervate, inexistenţa unei metodologii, alocarea, respectiv lipsa de transparenţă în stabilirea depăşirii capacităţilor rezervate, respectiv încălcarea normelor Uniunii Europene în raport de temeiurile de drept invocate de către reclamantă şi de cele invocate în hotărârea ANRE atacată, urmând să clarifice situaţia de fapt dedusă judecăţii, să stabilească dacă textele invocate în hotărâre sunt incidente situaţiei de fapt stabilite şi dacă organul administrativ jurisdicţional a făcut o interpretare şi aplicare corectă a acestor texte.

Vor fi, de asemenea avute în vedere cu ocazia rejudecării susţinerile recurentei ANRE cu privire la efectul pozitiv al lucrului judecat al deciziilor definitive pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3637/2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi nr. y/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi al relevanţei pentru prezenta cauză a hotărârilor pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti invocate de către aceeaşi recurentă, respectiv sentinţa civilă nr. 1070/19.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi sentinţa civilă nr. 5123/07.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. împotriva sentinţei nr. 1743 din 17 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.