Random case allocation in judicial inspection: validity of cyclic team-based distribution vs. mandatory randomization criteria

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. şi Asociaţia "Iniţiativa pentru Justiţie" prin D. şi C. au chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară solicitând:

1. Anularea art. 69, art. 73, art. 77, art. 78 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare din 10.12.2018, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1049 din 11.12.2018, în vigoare de la 11.12.2018 şi aprobat prin Ordinul nr. 134/10.12.2018;

2. Suspendarea aplicării art. 69, art. 73, art. 77, art. 78 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare din 10.12.2018, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1049/11.12.2018, în vigoare de la 11.12.2018 şi aprobat prin Ordinul nr. 134/10.12.2018, până Ia soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 5/F-CONT din 28 ianuarie 202, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibile, cererile de suspendare şi anulare a prevederilor art. 69, art. 73, art. 77, art. 78 alin. (2) din Ordinul nr. 134/2018, formulate de A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

A respins excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie.

A respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B., C., Asociaţia "Iniţiativa pentru Justiţie" reprezentată prin co-preşedinţi D. şi C., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, privind anularea prevederilor art. 69, art. 73, art. 77, art. 78 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare din 10.12.2018, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1049 din 11.12.2018, în vigoare de la 11.12.2018 şi aprobat prin Ordinul nr. 134/10.12.2018

A respins cererea formulată de reclamanţii B., C., Asociaţia "Iniţiativa pentru Justiţie" reprezentată prin co-preşedinţi D. şi C., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, privind suspendarea aceloraşi dispoziţii.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B., C. şi E. reprezentată prin co-preşedinţi procurori D. şi C., invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În privinţa soluţiei pronunţate asupra excepţiei inadmisibilităţii pentru neurmarea procedurii prealabile, raportat la recurenta A., s-a susţinut că prima instanţă a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 în sensul că această dispoziţie se aplică doar actelor administrative cu caracter individual, în acest fel adăugându-se la lege. În opinia recurenţilor, textul legal menţionat anterior nu face nicio distincţie între actele administrative normative şi actele administrative individuale. Cele două dispoziţii legale ale art. 7 alin. (5) şi ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu apar în mod automat în contradicţie, prevederile art. 7 alin. (1)1 reglementând posibilitatea de a se uza oricând de procedura plângerii prealabile, în cazul actului administrativ normativ, aceste dispoziţii nereglementând imperativ, un caracter obligatoriu al plângerii prealabile în toate cazurile în care se atacă un act administrativ normativ, respectiv şi în ipoteza în care acesta a intrat în circuitul civil.

În concluzie, recurenţii au arătat că actul administrativ normativ atacat a produs efecte juridice, aplicându-se tuturor lucrărilor disciplinare înregistrate la Inspecţia Judiciară începând cu data de 1 ianuarie 2019, iar dispoziţiile art. 7 alin. (5) din lege nu fac nicio distincţie între actele administrative cu caracter normativ sau actele administrative cu caracter individual. Drept urmare, din această perspectivă, plângerea prealabilă nu era obligatorie.

Referitor la soluţia pronunţată asupra capătului de cerere privind anularea prevederilor art. 69, art. 73, art. 77, art. 78 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare din data de 10.12.2018, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1049 din 11.12.2018, în vigoare de la 11.12.2018 şi aprobat prin Ordinul nr. 134/10.12.2018, recurenţii-reclamanţi au susţinut că prima instanţă a realizat o interpretare greşită a normelor legale analizate, stabilind eronat, în cadrul raţionamentului juridic realizat, că din interpretarea sistemică a dispoziţiilor regulamentare criticate şi a altor dispoziţii regulamentare, rezultă concluzia că în conţinutul regulamentului atacat este reglementat criteriul de repartizare a lucrărilor de inspecţie în ordinea înregistrării acestora.

Au arătat că nu există nicio dispoziţie regulamentară care să instituie sau să sugereze, urmare aplicării metodelor de interpretare a legii, regula de repartizare a lucrărilor de inspecţie prin raportare la ordinea înregistrării acestora în evidenţele Inspecţiei Judiciare. Există norme regulamentare de repartizare, care instituie regula repartizării lucrărilor de inspecţie în ordinea echipelor de inspectori şi, totodată, există norme regulamentare de înregistrare, care instituie regula de înregistrare a lucrărilor de Inspecţie în Registrele Inspecţiei, în ordinea înregistrării acestora în Registrul documentelor primite. Astfel, câtă vreme nu este reglementat în mod expres faptul că repartizarea lucrărilor se face în ordinea înregistrării acestora în Registrele Inspecţiei, normele regăsite în art. 64 alin. (1) lit. a), art. 65, art. 64 alin. (3) lit. a)-c) din ROF, privind Registrele de evidenţă ale Inspecţiei, rămân doar simple norme de înregistrare a lucrărilor de inspecţie, nicidecum norme de repartizare aleatorie a lucrărilor de inspecţie.

Modul de redactare a prevederile art. 66 alin. (5) din ROF nu doar că nu conţine o normă explicită, în sensul că repartizarea lucrărilor se face după data înregistrării în evidenţele Inspecţiei Judiciare, ci dimpotrivă reglementează cu totul alte aspecte, fiind elocventă sub acest aspect întreaga reglementare a art. 66 din ROF.

Au făcut referire la Regulamentul Inspecţiei din anul 2012 pentru ilustrarea unui sistem de repartizare aleatorie complet şi neechivoc. Totodată, au susţinut necesitatea reglementării unui criteriu obiectiv, în condiţiile în care actualul criteriu utilizat, ordinea echipelor de inspectori, nu asigură repartizarea aleatorie, fiind cunoscute echipele de inspectori ce urmează la repartizare şi implicit numele inspectorilor, context în care este necesar ca lucrările aflate la repartizare, să fie ordonate după un criteriu obiectiv. Nimic nu împiedică reglementarea altor tipuri de criterii, sub condiţia ca acestea să nu poată fi influenţate de persoana repartitorului, bunăoară ordinea alfabetică a autorilor sesizărilor înregistrate în cursul unei zile.

De asemenea, au arătat că referirea la Regulamentul de ordine interioară al instanţelor are drept scop sublinierea necesităţii unui dublu criteriu de repartizare ciclică, prin exemplificarea unor sisteme de repartizare ciclică similare, dar care satisfac exigentele de repartizare aleatorie, bunăoară în cuprinsul acestui Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, fiind reglementate, atât criteriul privind ordinea completelor, cât şi criteriul ordinii de înregistrare, spre deosebire de Regulamentul atacat, care reglementează un singur criteriu de repartizare şi anume criteriul ordinii echipei de inspectori, criteriu care nu asigură repartizarea aleatorie.

În continuare, recurenţii au reluat susţinerile din acţiunea introductivă, arătând în esenţă, că nerespectarea unei ordini de repartizare a lucrărilor, cum ar fi bunăoară ordinea de primire a actelor de sesizare, alterează caracterul aleatoriu al repartizării, întrucât lucrările se pot înregistra într-o ordine care să permită repartizarea lor în mod deliberat la anumiţi inspectori judiciari. În actualul Regulament de funcţionare şi organizare a Inspecţiei Judiciare nu apare reglementat niciun criteriu obiectiv de repartizare aleatorie, cum ar fi spre exemplu ordinea de înregistrare la direcţia de specialitate (criteriu regăsit în vechiul regulament) sau vreun alt criteriu obiectiv privind ordinea în care se realizează repartizarea lucrărilor, putându-se recurge, spre exemplu, la ordinea alfabetică a autorilor sesizărilor.

În absenţa unui criteriu obiectiv de repartizare, simpla organizare a inspectorilor pe echipe, care de altfel se realizează "în vederea repartizării lucrărilor, nu în vederea repartizării aleatorii a lucrărilor, nu asigură caracter aleatoriu repartizării lucrărilor, un astfel de sistem permiţând ca din lucrările ce aşteaptă să fie repartizate, să poată fi selectată o anumită lucrare pentru inspectorul aflat la rând, la repartizare. În concret, acest sistem de repartizare ciclică permite ca lucrările de inspecţie să fie distribuite echipelor de inspectori după opţiunea şi voinţa repartitorului, cu alte cuvinte în raport de un element subiectiv.

Au mai menţionat faptul că, la nivelul Inspecţiei Judiciare nu există implementat un sistem informatic de repartizare a cauzelor, această operaţiune realizându-se exclusiv manual, prin metoda sistemului ciclic.

În altă ordine de idei, recurenţii au arătat şi faptul că Regulamentul atacat a fost aprobat prin Ordinul nr. 134/10.12.2018 dat de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare la o dată la care acesta exercita funcţia în temeiul O.U.G. nr. 77/2018, fiind un act emis în baza ordonanţei de urgenţă anterior menţionate.

Au precizat că pe rolul CJUE se află întrebarea preliminară adresată de instanţele naţionale vizând încălcarea dispoziţiilor tratatului Uniunii privind independenţa justiţiei, prin prelungirea mandatului Inspectorului Şef prin O.U.G. nr. 77/2018, cauza fiind în stadiu de pronunţare a hotărârii.

Atribuţia aprobării Regulamentului aparţine exclusiv inspectorului şef, urmare modificării aduse Legii nr. 317/2004, adică unei persoane care a exercitat această funcţie fără respectarea valenţelor statului de drept, inclusiv cea a separaţiei puterilor în stat. Cu alte cuvinte, aprobarea Regulamentului atacat s-a realizat de o persoană numită politic, printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de guvern. O astfel de imixtiune a politicului în sfera puterii judecătoreşti poate fi cenzurată de instanţa, în cadrul analizei legalităţii actelor emise de Inspectorul Şef, analiză în contextul căreia au solicitat instanţei de control judiciar să aibă în vedere Hotărârea ce urmeză a fi pronunţată de CJUE .

În ipoteza lipsirii de efecte a actului normativ prin care i s-a prelungit Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare mandatul, au considerat că actul administrativ atacat este lovit de nulitate absolută, fiind aprobat de o persoană care nu exercita, în mod legitim, la data aprobării actului, atribuţiile specifice funcţiei sale.

Concluzionând, au solicitat anularea aplicării dispoziţiilor art. 69, art. 73, art. 77, art. 78 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare din 10.12.2018, pentru considerentul că, în cadrul instituirii unor norme de repartizare a lucrărilor, prin menţionarea doar a unui singur criteriu de repartizare, respectiv organizarea inspectorilor judiciari în echipe numerotate, se încalcă dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 317/2004 modificată, care prevăd obligativitatea repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecţie judiciară.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere:

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" a fost invocat în mod formal, nefiind formulate critici concrete care să se circumscrie acestui motiv de casare.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Criticile de nelegalitate formulate de recurenţii-reclamanţi circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei inadmisibilităţii cererii formulate de A. pentru neparcurgerea procedurii prealabile, precum şi soluţia de respingere ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de ceilalţi reclamanţi (B., C. şi E. reprezentată prin co-preşedinţi procurori D. şi C.) privind anularea prevederilor art. 69, art. 73, art. 77, art. 78 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare din 10.12.2018, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1049 din 11.12.2018, în vigoare de la 11.12.2018 şi aprobat prin Ordinul nr. 134/10.12.2018.

Cât priveşte soluţiile primei instanţe cu privire la cererile de suspendare a dispoziţiilor anterior menţionate din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare din 10.12.2018 şi asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat provizorie, Înalta Curte constată că nu au fost formulate critici de nelegalitate prin cererea de recurs.

Instanţa de control judiciar subscrie argumentelor în baza cărora prima instanţă a soluţionat excepţia inadmisibilităţii raportat la reclamanta A., pentru neurmarea procedurii prealabile, reţinând că excepţia prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică actelor administrative normative, în privinţa cărora alin. (1) şi (1)1 ale art. 7 stabilesc că plângerea prealabilă este obligatorie şi poate fi adresată oricând.

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, dacă s-ar socoti că actelor administrative normative le este aplicabilă excepţia de la formularea plângerii prealabile, în cazul în care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, cum acestea se produc odată cu intrarea în vigoare a actului, ar însemna că alin. (1) şi (1)1 ale art. 7, care reglementează obligativitatea adresării acestei plângeri, nu pot fi aplicate în nicio situaţie, ceea ce nu poate fi acceptat.

Plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituţie distinctă, cu regim şi efecte proprii, fiind reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în materia contenciosului administrativ, iar neîndeplinirea sa este sancţionată cu respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.

În concluzie, câtă vreme nu există o derogare expresă de la dispoziţiile imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, în privinţa actului administrativ normativ, nu poate fi reţinută exceptarea prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, fiind corectă soluţia primei instanţe de respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii formulate de reclamanta A., pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.

Analizând criticile de nelegalitate formulate de recurenţii-reclamanţi cu privire la soluţia pronunţată asupra anulării dispoziţiilor art. 69, art. 73, art. 77, art. 78 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare din 10.12.2018, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, fiind interpretate în mod just de către prima instanţă dispoziţiile legale incidente speţei.

Astfel, pentru analizarea legalităţii dispoziţiilor actului criticat se impune verificarea cerinţelor legale impuse la momentul adoptării sale.

Potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, "modul de repartizare a sesizărilor şi dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii." Totodată, art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 prevede că "Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie se aprobă de către inspectorul-şef, prin regulament." Art. 69 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ prevede printre atribuţiile Inspectorului-şef luarea măsurilor pentru repartizarea aleatorie a dosarelor în cadrul Inspecţiei Judiciare.

Ordinul nr. 134/2018, privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, a fost aprobat de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare şi a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 1049/11.12.2018. Acest Ordinul, ca normă infralegală, trebuie să se afle în deplină concordanţă cu regulile instituite prin actul normativ cu forţă juridică superioară, respectiv Legea nr. 317/2004.

Din dispoziţiile legale anterior redate, reiese cu claritate faptul că Legea nr. 317/2004 reglementează competenţa Inspectorului Şef de a elabora Regulamentul în privinţa repartizării lucrărilor la inspecţia judiciară, neputând fi reţinute argumentele recurenţilor-reclamanţi în sensul că, în lumina noii jurisprudenţe constituţionale - Decizia CCR nr. 121/2020, desemnarea în mod aleatoriu a inspectorului judiciar care exercită acţiunea disciplinară nu ar putea fi reglementate prin regulament.

Prin urmare, în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că nu se poate identifica o similitudine între aspectele reţinute prin Decizia CCR nr. 121/2020 care are în vedere reguli privind antrenarea răspunderii magistraţilor şi situaţia din prezenta speţă, în care sunt criticate normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie judiciară.

Problema esenţială supusă atenţiei instanţei de contencios administrativ a fost aceea dacă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare din 10.12.2018, sub aspectul dispoziţiilor referitoare la repartizarea lucrărilor de inspecţie judiciară, criticate în prezenta cauză, instituie sau nu un criteriu aleatoriu şi obiectiv de repartizare.

Recurenţii-reclamanţi au susţinut că prima instanţă a realizat o interpretare greşită a normelor legale analizate, stabilind eronat, în cadrul raţionamentului juridic realizat că, din interpretarea sistemică a dispoziţiilor regulamentare criticate şi a altor dispoziţii regulamentare, rezultă concluzia că în conţinutul Regulamentului atacat este reglementat criteriul de repartizare a lucrărilor de inspecţie în ordinea înregistrării acestora.

Cu referire la aceste susţineri, Înalta Curte reţine că raţionamentul judecătorului fondului, astfel cum s-a reţinut în considerentele sentinţei atacate a avut în vedere faptul că "aceste prevederi care vizează criteriul aleatoriu nu se referă expres la ordinea sosirii lucrărilor la Inspecţia Judiciară şi la faptul că numărul de înregistrare respectiv este utilizat cu stricteţe în vederea efectuării repartizării.

Însă, faţă de specificul activităţii desfăşurate de Inspecţia Judiciară, care nu este o activitate jurisdicţională, instanţa de control judiciar, în acord deplin cu judecătorul fondului, apreciază că dispoziţiile normative referitoare la repartizarea lucrărilor de inspecţie judiciară nu pot fi aplicate independent de alte norme din acelaşi Regulament.

În acest sens, prezintă relevanţă art. 65 din Regulament care prevede că documentele transmise Inspecţiei Judiciare prin orice mijloc de comunicare sau depuse personal se primesc la registratura acesteia, unde li se dau dată certă şi se înregistrează în Registrul documentelor primite, precum şi dispoziţiile art. 64 care reglementează şi detaliază registrele de evidenţă ale Inspecţiei Judiciare, printre care Registrul documentelor primite şi Registrul lucrărilor de inspecţie.

Se reţine, aşadar, că doar după înregistrarea în Registrul documentelor primite, se procedează la înregistrarea în Registrul lucrărilor de inspecţie, ţinându-se seama de data înregistrării şi numărul de ordine al documentului din Registrul documentelor primite. Totodată, aşa cum rezultă din Regulament, înainte de înregistrarea în Registrul lucrărilor de inspecţie se procedează la identificarea lucrărilor care au legătură cu autorii înscrisurilor primite sau cu magistraţii vizaţii de acestea pentru a se evita înregistrarea mai multor lucrări cu acelaşi obiect sau vizând aceleaşi persoane.

În plus, dispoziţiile art. 73 şi art. 77 din Regulament reglementează repartizarea în sistem ciclic sau informatic a lucrărilor de inspecţie cu grad de complexitate standard, respectiv cu grad de complexitate ridicat, iar art. 78 alin. (2) din ROF prevede repartizarea aleatorie prin metoda ciclică în ordinea numărului alocat echipelor de inspecţie pentru lucrările prevăzute la art. 741 din Legea nr. 317/2004.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, normele referitoare la repartizarea lucrărilor de inspecţie judiciară nu pot fi aplicate independent, ci trebuie avut în vedere ansamblul normelor reglementate în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, aprobat de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare şi publicat în Monitorul Oficial nr. 1049/11.12.2018.

Faptul că normele a căror anulare se solicită instituie drept criteriu de repartizare a lucrărilor de inspecţie judiciară, organizarea inspectorilor pe echipe, fără să reglementeze şi un al doilea criteriu de repartizare, spre exemplu ordinea de înregistrare a lucrărilor sau o ordine alfabetică, nu poate susţine teza recurenţilor-reclamanţi în sensul că se instituie o repartizare dorită arbitrară, realizată după voinţa persoanei ce realizează repartizarea.

Cât priveşte criticile de nelegalitate referitoare la faptul că Regulamentul atacat a fost aprobat prin Ordinul nr. 134/10.12.2018 dat de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare la o dată la care acesta exercita funcţia în temeiul O.U.G. nr. 77/2018, fiind aşadar, aprobat de o persoană care nu exercita, în mod legitim, la data aprobării actului, atribuţiile specifice funcţiei sale, Înalta Curte reţine că acestea exced obiectului supus analizei instanţei de contencios administrativ în primă instanţă, fiind invocate direct prin cererea de recurs.

În contextul expus, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală, iar criticile de nelegalitate formulate de recurenţii-reclamanţi nu sunt în măsură să conducă la casarea sentinţei atacate.

2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamanţii A., B., C. şi E. reprezentată prin co-preşedinţi procurori D. şi C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A., B., C. şi E. reprezentată prin co-preşedinţi procurori D. şi C. împotriva sentinţei nr. 5/F-CONT din 28 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 iulie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.