Exclusion of fixed costs from regulated reactive energy system service price under dedicated statutory methodology and ultra petita review of lower court grounds

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., a solicitat anularea Deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 1551/28.08.2019, obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la emiterea unei decizii prin care să se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de reclamantă la o valoare care să includă costurile suportate de societate şi o cotă de profit reglementat.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin încheierea de la termenul din data de 18.06.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.

3. Prin sentinţa nr. 890 din data de 2 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. şi a anulat în parte Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019, în ceea ce priveşte art. 1 raportat la Anexa 1, referitor la preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020; a obligat pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei la emiterea unei decizii privind preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, potrivit Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, şi în acord cu considerentele sentinţei; a obligat pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei la plata către reclamantă a sumei de 7.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

III Recursurile formulate de reclamantă şi pârâtă

4. Împotriva sentinţei civile nr. 890 din data de 2 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. şi pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

5. Recurenta reclamantă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5) şi 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a sentinţei recurate, admiterea în tot a acţiunii şi obligarea A.N.R.E. la emiterea unei Decizii prin care să se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare care să includă costurile suportate de societate şi o cotă de profit reglementat, obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

6. A prezentat părţile implicate în litigiu şi rolul lor în legătură cu serviciile tehnologice de sistem, situaţia de fapt privind emiterea deciziei contestate, faptul că anterior emiterii Deciziei contestate a transmis către A.N.R.E., prin adresa nr. x/09.07.2019, nota de fundamentare a costurilor pentru STS - energie reactivă, prin luarea în considerare a costurilor fixe, cât şi prin luarea în considerare a costurilor specifice, motivat de faptul că A.N.R.E. interpretează în mod constant eronat prevederile Metodologiei de stabilire a tarifelor aprobate prin Ordinul nr. 45/2017, considerând, contrar art. 39 din Metodologie, că în cuantumul preţului reglementat pentru STS - energie reactivă nu intră şi costurile fixe unitare, ci doar costurile fixe specifice unitare. De asemenea, prin nota de fundamentare a învederat A.N.R.E. că preţul energiei electrice active ce va fi consumată în regimul compensator sincron este în cuantum de 210,59lei/MWh.

7. A subliniat recurenta reclamantă că nu înţelege să critice soluţia instanţei cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Transelectrica sau în ceea ce priveşte anularea în parte a Deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019 cu privire art. 1 raportat la Anexa 1, ci soluţia de obligare a pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei Decizii privind preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, potrivit Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, şi în acord cu considerentele hotărârii de fond, precum şi soluţia de respingere a criticilor sale privind nemotivarea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 şi excesul de putere manifestat de A.N.R.E. Mai exact, a solicitat obligarea A.N.R.E. emiterea unei decizii privind preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020 care să includă atât costurile fixe unitare suportate, cât şi costurile specifice suportate cu producerea STS - energie reactivă, iar instanţa a obligat A.N.R.E. la emiterea unei decizii privind preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020 care să includă doar costurile specifice suportate cu producerea STS - energie reactivă (respectiv, costurile rezultate din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS, anume energie electrică neprodusă), recursul vizează soluţia instanţei de respingere a solicitării sale de obligare a A.N.R.E. la emiterea unei decizii prin care preţul reglementat să fie stabilit şi prin includerea costurilor fixe suportate la producerea STS - energie reactivă şi soluţia de respingere a criticilor privind nemotivarea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 şi excesul de putere manifestat de A.N.R.E. la emiterea acestei Decizii.

8. A arătat că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că A.N.R.E. în mod corect nu a inclus în calculul preţului reglementat şi costurile fixe unitare suportate cu producerea STS - energie reactivă, deoarece art. 44 alin. (1) din Metodologie ar reprezenta o excepţie de la art. 39 şi urm. din Metodologie, motiv pentru care în calculul preţului reglementat pentru furnizarea STS - energie reactivă s-ar include doar costurile unitare specifice. Aceste argumente sunt contrazise chiar de către A.N.R.E., care a inclus în calcul preţului reglementat un cost fix suportat cu producerea STS - energie reactivă, deşi a susţinut că acesta este specific, mai exact, la stabilirea preţului reglementat intimata a luat în considerare costul de producţie a energiei active utilizate pentru producerea energiei reactive, la care se adaugă o cotă de profit de 5%, considerând că reprezintă un cost specific, conform art. 42 din Metodologia aprobată prin Ordinul A.N.R.E. nr. 45/2017, costul pe care îl are cu producţia energiei active utilizate pentru producerea energiei reactive. Or, art. 42 din Metodologie nu include în costurile specifice şi costul suportat cu producerea energiei active (materia primă) utilizată pentru producerea energiei reactive. În schimb, costul suportat cu materia primă utilizată pentru producerea STS reprezintă, conform art. 41 lit. a) din Metodologie, un cost fix aferent procesului de producere. Rezultă, deci, că A.N.R.E. a inclus în tariful determinat un cost fix, motiv pentru care reţinerile instanţei conform cărora art. 44 ar reprezenta o excepţie de la art. 39 şi urm. din Metodologie nu pot fi reţinute.

9. De altfel, întreaga Metodologie trebuie interpretată în mod unitar, în sensul că art. 44 din Metodologie trebuie interpretat prin coroborare cu dispoziţiile art. 39 şi urm., rezultând în mod clar că preţul pentru fiecare tip de STS se determină prin raportare atât la costurile fixe unitare, cât şi la costurile unitare specifice, nu doar prin raportare la costurile specifice. De altfel, dacă ar accepta interpretarea instanţei de fond, atunci prevederile Metodologiei ar încălca dispoziţiile Legii nr. 123/2012, act normativ în temeiul căreia a fost emisă Metodologia şi ale cărui prevederi ar fi trebuit respectate la elaborarea acesteia.

10. Faţă de art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, rezultă că tariful reglementat trebuie să acopere costurile justificate economic de către prestatorul de serviciu, or, este evident că şi costurile fixe unitare sunt costuri justificate economic, fapt dovedit chiar de A.N.R.E. care le include în stabilirea tarifului pentru celelalte STS.

11. În plus, subliniază că nici raţionamentul instanţei, în sensul că nu poate analiza apărările sale cu privire la faptul că prevederile Metodologiei ar încălca dispoziţiile Legii nr. 123/2012, deoarece nu ar fi formulat o acţiune în anulare împotriva acestui Ordin, nu poate fi reţinut, Legea nr. 123/2012 reprezentând un act normativ cu forţă superioară Metodologiei, având în vedere că aceasta din urmă a fost aprobată printr-un Ordin A.N.R.E. şi în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 123/2012, care conferă autorităţii de reglementare competenţa de a emite metodologii de stabilire a tarifelor reglementate. Or, în aceste condiţii, este evident că instanţa are competenţa de a stabili că, în situaţia în care Metodologie încalcă Legea nr. 123/2012, în cauză ar trebui aplicate cu prioritate dispoziţiile acestei legii, iar nu dispoziţiile Metodologiei. Pe cale de consecinţă, în acord cu prevederile art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, A.N.R.E. ar fi trebuit să stabilească preţul reglementat cu includerea costurilor fixe unitare înregistrate cu producerea STS. Costurile fixe pe care le înregistrează în procesul de producţie a STS - energie reactivă sunt mult mai mari decât cele specifice, motiv pentru care este evident că se impune includerea acestora în tariful reglementat pentru a se asigura recuperarea costului de producţie a STS - energie reactivă.

12. În continuare, recurenta a invocat faptul că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că nu se impune anularea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 ca urmare a lipsei motivării acesteia, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.. A arătat că obligaţia de motivare a actului administrativ reprezintă o obligaţie legală a autorităţii emitente, menită să înlăture săvârşirea abuzului de putere, în acest sens invocând art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Lipsa motivării actului administrativ nu reprezintă un motiv de nulitate condiţionată a actului administrativ pentru a putea opera doar în cazul existenţei unei vătămări, ci un motiv de nulitate absolută necondiţionată care operează indiferent de existenţa sau nu a unei vătămări. Instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că în cauză nu se impune anularea actului administrativ deoarece, deşi acesta nu este motivat, nu ar fi fost vătămată de lipsa motivării. În plus, nu se poate considera că nu ar fi fost vătămată de lipsa motivării Deciziei, deoarece aceasta ar fi avut acces la documentaţia pe care s-a întemeiat Decizia şi la referatul de aprobare în care s-ar fi prezentat în mod clar şi transparent şi fără echivoc motivele care ar fi stat la baza emiterii Deciziei contestate. Faptul că prin referatul de aprobare a Deciziei A.N.R.E. a indicat o serie de motive ce se presupun a justifica adoptarea Deciziei nu echivalează cu motivarea Deciziei, având în vedere că în cadrul referatului A.N.R.E. nu prezintă motive concrete, ci doar repetă în mai multe rânduri acelaşi argument eronat, conform căruia obţine profit din vânzarea energiei active, prin urmare nu i se pot recunoaşte şi costurile fixe în cuantumul preţului reglementat. A.N.R.E. nu explică acest raţionament şi nu indică unde ar fi reglementată obligaţia sa legală de a produce STS - energie reactivă pe cheltuiala proprie în situaţia în care obţine profit din activitatea pe care o desfăşoară, în niciun caz nu se poate reţine că în referatul de aprobare se prezintă în mod, clar, transparent şi fără echivoc motivele care au stat la baza emiterii acestei Decizii, după cum reţine instanţa de fond.

13. În continuare, recurenta reclamantă a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că A.N.R.E. nu a manifestat exces de putere la emiterea Deciziei nr. 1551/28.08.2019. Instanţa de fond în mod nelegal a stabilit că prevederile Metodologiei nu impun includerea costurilor fixe suportate cu producerea STS -energie reactivă. Astfel, atât timp cât, potrivit prevederilor Metodologiei şi ale Legii nr. 123/2012, A.N.R.E. era obligată să includă şi costurile fixe la determinarea preţului reglementat, este evident că A.N.R.E. a manifestat exces de putere la emiterea Deciziei contestate prin care a stabilit preţul reglementat fără includerea costurilor fixe suportate cu producerea acestui tip de STS. Nu a invocat existenţa excesului de putere doar prin raportare la neincluderea costurilor fixe în calculul preţului reglementat, ci şi prin raportare la nemotivarea Deciziei atacate. Or, instanţa de fond a stabilit în mod expres că Decizia contestată nu este motivată, aspect ce demonstrează în mod indubitabil abuzul de putere manifestat de A.N.R.E. la emiterea acesteia.

14. Totodată, a învederat că excesul de putere manifestat de A.N.R.E. la emiterea Deciziei contestate rezultă şi din diminuarea prin această Decizie în mod retroactiv şi abuziv a tarifului reglementat prin Decizia nr. 1203/2019, precum şi din faptul că A.N.R.E. nici măcar nu a motivat luarea acestei măsuri. A.N.R.E. nu precizează care a fost motivul pentru care nu a emis în luna iunie 2019 o Decizie care să reglementeze întreaga perioada iulie 2019 - august 2020, ci a preferat să prelungească în mod nejustificat Decizia nr. 1440/29.08.2019, ca mai apoi prin Decizia contestată să afirme că tariful stabilit prin Decizia 1203/2019 este eronat şi trebuie corectat. Mai mult, a învederat că excesul de putere al A.N.R.E. rezultă şi din faptul că nu a luat în considerare la calculul preţului reglementat preţul energiei electrice active neproduse (respectiv, costul cu funcţionarea neeconomică). Or, instanţa de fond a admis acest capăt al acţiunii, reţinând că A.N.R.E. în mod nelegal nu inclus în calculul preţului reglementat acest cost.

15. Instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că prin Decizia nr. 1551/28.08.2019 nu a fost diminuat în mod nelegal şi abuziv tariful reglementat prin Decizia nr. 1203/24.06.2019. Prin acţiunea în anulare nu a criticat Decizia nr. 1203/2019, aceasta făcând obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, ci faptul că prin Decizia nr. 1551/2019 A.N.R.E. a diminuat în mod retroactiv şi abuziv tariful reglementat prin Decizia nr. 1203/2019. Practic, a fost prelungită perioada de aplicare a Deciziei A.N.R.E. nr. 1440/29.08.2018 cu 2 luni, respectiv de la 01.07.2019-31.08.2019. Prin emiterea Deciziei contestate, A.N.R.E. a corectat tariful stabilit prin Decizia nr. 1203/2019, indicând că pentru perioada 1 iulie - 31 august 2019 se aplică un preţ reglementat de 144,69 RON/oră-grup, iar nu tariful de 157,38 RON. Pe cale de consecinţă, pentru a compensa presupusul câştig în perioada iulie- august 2019, diminuează preţul reglementat pentru perioada 1 septembrie 2019-30 iunie 2020 la suma de 141,48 RON/oră-grup.

16. Este evident că instanţa de fond era competentă şi învestită şi cu analizarea abuzului de putere demonstrat de A.N.R.E. la diminuarea prin Decizia nr. 1551/2019 a tarifului reglementat prin Decizia nr. 1203/2019 şi nu poate fi reţinut nici raţionamentul instanţei în sensul că Decizia A.N.R.E. nr. 1551/2019 nu dispune o diminuare a preţului reglementat prin Decizia nr. 1203/2019. În plus, nu a criticat faptul că Decizia nr. 1551/2019 se referă la întreaga perioadă de 01.07.2019-30.06.2020, după cum reţine instanţa, ci a criticat faptul că A.N.R.E. în mod nelegal şi abuziv a dispus diminuarea prin Decizia nr. 1551/2019 a tarifului reglementat prin Decizia nr. 1203/2019.

17. Recurenta reclamantă a mai invocat faptul că instanţa de fond în mod nelegal nu a obligat intimata A.N.R.E. la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ.. Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, nu a solicitat doar obligarea A.N.R.E. la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat obligarea ambelor intimate în solidar la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, contrar celor reţinute de către instanţă, reducerea onorariului de avocat nu poate fi dispusă deoarece nu ar fi fost întemeiate toate criticile de nulitate invocate, atât timp cât cele validate au dus la admiterea în proporţie de 90% a cererii de chemare în judecată. În condiţiile în care cererea de chemare în judecată formulată a fost admisă în proporţie de 90% ca urmare a validării argumentelor sale, iar nu prin raportare la alte aspecte invocate de instanţă din oficiu, reducerea onorariului de avocat la un procent de aproximativ 32 % este complet nelegală.

18. Recurenta pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6) şi 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei civile recurate şi, în principal, trimiterea cauzei în vederea rejudecării, iar în subsidiar rejudecarea şi respingerea acţiunii.

19. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., a arătat că judecătorul fondului şi-a argumentat soluţia pe motive străine de cererea de chemare în judecată, motive care, oricum, sunt contradictorii. Deşi de la pag. 17 până la pag 22 judecătorul fondului respinge, argumentat, toate criticile reclamantei, efectuează o analiză proprie a speţei, fără nicio legătură cu argumentele invocate în cererea de chemare în judecată. Mai mult decât atât, o astfel de abordare este neconformă dispoziţiilor C. proc. civ., în contextul în care judecătorul este ţinut în judecarea cauzei de limitele învestirii de către reclamant prin acţiunea introductivă. Deşi judecătorul fondului a reţinut faptul că "nu este pertinent calculul efectuat de reclamantă prin prisma costurilor fixe realizate în anul 2018 la hidrocentralele Vidraru şi Lotru (..)" şi nu pot fi "validate nici apărările privind pretinsul exces de putere opus autorităţii publice pârâte (...) astfel că nu există vreun temei pentru care în calculul preţului litigios să se regăsească acele costuri fixe unitare pretinse de Hidroelectrica", totuşi a stabilit faptul că A.N.R.E. nu a respectat prevederile Metodologiei prin considerarea costului cu energia electrică activă consumată pentru producerea energiei reactive, apreciind că acest cost nu este explicit prevăzut la art. 42 din Metodologie. De asemenea, reclamanta a contestat preţul pentru furnizarea STS aprobat de A.N.R.E. şi a solicitat, contrar prevederilor Metodologiei, luarea în considerare la calculul acestuia a costurilor fixe aferente procesului de producere, costuri care sunt prevăzute la art. 41 din Metodologie. Acest aspect a fost reţinut şi de judecătorul fondului, din acest motiv criticile reclamantei au fost şi respinse din acest punct de vedere, pe de altă parte a reţinut, în mod total contradictoriu, faptul că energia reactivă produsă pentru furnizarea de STS face parte din procesul de producere a energiei electrice, astfel că se poate constata că judecătorul fondului a reţinut că sunt nefondate toate criticile reclamantei, însă a invocat propriile motive ce au condus la anularea parţială a Deciziei A.N.R.E. nr. 1551/2020, astfel că se impune casarea sentinţei civile recurate şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării aceleiaşi instanţe.

20. În continuare, recurenta pârâtă a arătat că Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1551/2020 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind greşită interpretarea acestora de către judecătorul fondului, motiv de casare prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

21. Instanţa de fond nu a înţeles cadrul legal aplicabil, în speţă prevederile Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017. Dintre tipurile de STS prevăzute la art. 27 din Metodologie, numai unul priveşte reglajul tensiunii în reţea, care se realizează prin producere/consum de energie reactivă, restul contribuie la reglajul frecvenţei şi se realizează prin reglajul puterii active. Mai mult, abordarea generală aplicabilă STS vizează toate articolele din Secţiunea a 2-a a Cap. IV din Metodologie, mai puţin art. 44, care se referă explicit numai la furnizarea de STS - energie reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET. Astfel, prin precizările explicite şi exprese ale art. 44, Metodologia face distincţie între modalitatea de calcul a preţului pentru asigurarea STS - energie reactivă faţă de celelalte tipuri de STS. Instanţa de fond nu a înţeles ce înseamnă acest STS şi cum funcţionează, respectiv energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în reţea. Această energie nu are nicio legătură cu procesul de producere a energiei active pe care Hidroelectrica o vinde, fiind necesară pentru orele de gol, în special noaptea, când nu se produce energie activă.

22. Or judecătorul fondului, într-o analiză proprie ce excede oricărui cadru legal, a asimilat energia reactivă celei active pe care Hidroelectrica ar fi putut să o vândă pe piaţă, raţionament profund eronat. Pentru realizarea serviciului tehnologic de sistem energie electrică reactivă pentru reglajul tensiunii cu grupuri hidroenergetice funcţionând în regim de compensator sincron, grupurile hidroenergetice de Ia CHE Lotru şi de Ia CHE Vidraru sunt singurele din SEN calificate să furnizeze acest tip de STS, funcţionând în regim de compensator sincron.

23. Intervalele în care OTS trebuie să aibă disponibil acest serviciu de sistem îl reprezintă preponderent orele din golul de noapte, orele din golul de zi şi zilele de sâmbătă şi duminică, care de regulă sunt intervale de timp cu consum redus şi în care, de regulă, atât cantităţile, cât şi preţurile de tranzacţionare sunt mici din lipsă de cerere de energie electrică. Cu excepţia orelor din golul de noapte, din golul de zi şi din zilele de sâmbătă şi duminică, acest reglaj se realizează de celelalte grupuri din sistem funcţionând în regim de generator, în mod gratuit. Prin urmare, în mod total eronat s-a reţinut că acest tip de activitate face parte din procesul de producere al energiei electrice, iar reclamanta ar putea vinde această energie pe piaţă şi ar fi obţinut profit.

24. În mod eronat instanţa a reţinut că A.N.R.E. nu a respectat prevederile propriei Metodologii, prin includerea în calculul preţului reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica"S.A a costurilor fixe prevăzute la art. 41 alin. (1) din Metodologie. A.N.R.E. nu şi-a fundamentat raţionamentul de calcul al preţului pe baza acestui articol, aşa cum nici în referatul de aprobare A.N.R.E. nu a făcut trimitere la acest articol. Analiza instanţei de fond este profund eronată şi denotă o neînţelegere a cadrului legal aplicabil, cu atât mai mult cu cât nici măcar Hidroelectrica nu a invocat astfel de argumente. A.N.R.E. nu a luat în calculul preţului reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem costurile fixe unitare prevăzute la articolul 41 din Metodologie, calculul având în vedere numai costul specific prevăzut la art. 42 lit. a), respectiv costul cu energia activă consumată la funcţionarea în regim de compensator sincron.

25. Recurenta pârâtă a prezentat modul de determinare a preţului litigios şi a subliniat că modul de determinare a preţului reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem aprobat nu are nicio legătură cu aplicarea prevederilor art. 41 din Metodologie, referitoare la costurile fixe. Dacă, la stabilirea preţului reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica, A.N.R.E. ar fi încălcat propria Metodologie prin aplicarea prevederilor art. 41 din Metodologie, ar fi trebuit ca respectivele categorii de costuri fixe să reprezinte elemente din componenţa venitului aprobat, însă, aşa cum rezultă din calculele prezentate în Referatul de aprobare a Deciziei, acesta acoperă numai valoarea energiei electrice active consumate în regim de compensator sincron pentru producerea energiei reactive, prin raportare la prevederile art. 44 alin. (1) şi ale art. 42 lit. a) din Metodologie.

26. Costul cu energia activă consumată la funcţionarea în regim de compensator sincron este singurul cost specific care a fost solicitat istoric de către Hidroelectrica S.A, încă de la emiterea primei Decizii în anul 2014, şi, de altfel, singurul cost care a fost considerat justificat şi recunoscut de A.N.R.E., deoarece corespunde evident unui consum necesar, fără de care nu s-ar produce energie reactivă.

27. Deşi ca denumire nu era enumerat în mod explicit de Metodologie, acest cost a fost încadrat de către A.N.R.E. la art. 42 lit. a) din Metodologie, costuri rezultate din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS, încă din anul 2017, şi asimilat unui cost cu pierderile tehnologice, motivat de faptul că în sine acest consum de energie activă reprezintă un consum propriu tehnologic necesar pentru prestarea serviciului tehnologic de sistem - energie reactivă, având în vedere faptul că energia activă consumată este asigurată din producţia celorlalte grupuri ale Hidroelectrica. Hidroelectrica S.A. nu a avut niciodată vreo obiecţie cu privire la Metodologie sau la încadrarea de către A.N.R.E. a acestui cost în categoria menţionată, astfel încât A.N.R.E. a considerat că reglementarea existent este suficient de clară şi nu s-a identificat necesitatea introducerii unei prevederi exprese în acest sens.

28. Menţionează că prevederile art. 42 din Metodologie îi sunt aplicabile numai Hidroelectrica S.A., care este singurul operator care poate furniza serviciul de sistem - energie reactivă, iar ulterior solicitării instanţei de judecată menţionată prin încheierea din data de 18.06.2020, de identificare exactă a costului specific recunoscut în preţul aprobat pentru Hidroelectrica S.A. conform art. 42 lit. a) din Metodologie, A.N.R.E. a constatat că e posibil ca reglementarea să nu fie suficient de clară pentru cei care nu o aplică în mod direct şi, cu prima ocazie când a apărut necesitatea modificării Metodologiei, a procedat la clarificarea acestui aspect prin completarea art. 42 lit. a) din Metodologie, prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 180/2020.

29. Instanţa a reţinut, nejustificat, ca relevantă în cadrul costurilor specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS prevăzute Ia art. 42 lit. a) din Metodologie, categoria costurilor privind energia electrică neprodusă. Soluţia instanţei se bazează pe o premisă greşită, aceea că aceste costuri ar exista, Or acestea nu există şi nici nu au fost solicitate vreodată de Hidroelectrica, practic instanţa de fond a invocat nişte costuri doar pentru a avea un motiv de anulare a Deciziei.

30. Este de acord cu faptul că energia electrică neprodusă reprezintă un cost specific care corespunde funcţionării neeconomice a grupurilor hidrogeneratoare şi care este determinat de imposibilitatea valorificării energiei electrice active pe piaţa de energie şi ar fi trebuit luat în considerare la stabilirea preţului de furnizare a serviciului tehnologic de sistem - energie reactivă, dacă acesta ar fi existat şi dacă ar fi fost solicitat de către Hidroelectrica, însă, în realitate, acest cost nu există şi istoric nu a fost niciodată solicitat de Hidroelectrica S.A.

31. La stabilirea preţului reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica" S.A, A.N.R.E. a avut în vedere, aşa cum este confirmat şi de C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., în calitate de operator de sistem cu atribuţii privind siguranţa funcţionării Sistemului Electroenergetic Naţional, prin adresa nr. x/08.02.2021, faptul că grupurile hidroenergetice Lotru şi Vidraru sunt folosite pentru furnizarea serviciilor tehnologice de sistem - energie activă (reglaj secundar şi reglaj terţiar rapid) pe piaţa de echilibrare, şi numai dacă mai sunt alte grupuri hidroenergetice din CHE Lotru şi CHE disponibile şi în rezervă (nu au program de funcţionare pentru producerea de energie activă) se pot utiliza pentru furnizarea serviciilor tehnologice de sistem - energie reactivă.

C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. solicită Hidroelectrica să furnizeze serviciul tehnologic de sistem - energie reactivă numai în situaţia în care acestea nu sunt programate să funcţioneze în regim de generator în baza unei notificări fizice în Piaţa de echilibrare sau în baza unor contracte pentru producerea de energie electrică încheiate pe piaţă. Astfel, se prevede că funcţionarea în regim de generator (adică intervalele orare în care aceste grupuri sunt notificate pentru producerea de energie electrică activă) este prioritară faţă de cea în regim de compensator sincron şi nu se emit niciodată dispoziţii de dispecer pentru funcţionarea în regim de compensator în detrimentul funcţionării în regim de generator ca urmare a unor notificări fizice sau a necesităţii utilizării grupurilor pentru echilibrare, funcţionarea grupurilor în regim de generator nefîind afectată.

În fapt, nu există energie electrică neprodusă determinată de funcţionarea generatoarelor în regim de compensator sincron, prin urmare instanţa în mod eronat a considerat că reclamanta ar fi prejudiciată prin neluarea în considerare a acestei categorii de costuri, iar aplicarea acestei hotărâri a instanţei ar presupune recunoaşterea unui cost corespunzător egal cu zero. Ca o confirmare a celor precizate anterior, Hidroelectrica S.A nu a solicitat recunoaşterea unui asemenea cost în cadrul niciuneia din fundamentările de preţ pentru furnizarea STS adresate A.N.R.E., astfel că este nefundamentată afirmaţia instanţei potrivit căreia "reglementarea art. 42 lit.

a) din metodologie o îndreptăţeşte pe reclamantă să solicite luarea în considerare a unor astfel de costuri, motiv pentru care A.N.R.E. nu dispune de vreo marjă de apreciere în a le refuza spre a fi avute în vedere ".

32. Raportat la toate cele prezentate, a arătat recurenta reclamantă, este eronată constatarea instanţei de judecată cu privire la faptul că A.N.R.E. nu a respectat propria Metodologie şi că în acest fel decizia este nelegală, iar stabilirea preţului aprobat prin Decizia contestată a fost efectuată de A.N.R.E. cu respectarea în totalitate a prevederilor Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, sentinţa atacată este argumentată cu interpretări personale ale instanţei de fond, care nu a înţeles cadrul legal aplicabil speţei.

33. În ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.500 RON, chiar şi diminuate faţă de solicitarea acesteia, apreciază că sunt nejustificate şi exagerate. Au fost solicitate cheltuieli de judecată inclusiv pentru redactarea plângerii prealabile, act ce nu face parte din parcursul procesual al prezentei cauze, mai mult decât atât, în ceea ce priveşte onorariul de avocat aferent dosarului, aproximativ 17.000 RON, suma este exagerată în raport de faptul că dosarul s-a judecat la primul termen la care părţile au putut pune concluzii pe fond, nefiind administrate alte probe în afara înscrisurilor de la dosar. Solicitarea cu privire la onorariul avocaţial, încuviinţată în parte, nu a fost motivată, nefiind indicate criteriile în baza cărora au fost achitate aceste sume, respectiv valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat, principiul stabilit de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. nu înseamnă ca partea căzută în pretenţii va fi obligată cu necesitate la achitarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de partea câştigătoare, întrucât dispoziţiile art. 451 alin. (2) permit în mod expres judecătorului sa diminueze cuantumul cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocaţial, în ipotezele expres prevăzute de lege, iar existenţa şi aplicabilitatea acestei norme legale nu poate fi negată sau ignorată.

IV Apărările formulate în recurs

34. Prin întâmpinare, recurenta pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a invocat excepţia lipsei de interes a recursului formulat de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., motivat de faptul că soluţia îi este favorabilă recurentei reclamante, iar nemulţumirea recurentei este legată de considerentele sentinţei şi nicidecum de soluţia ce se regăseşte în dispozitivul acesteia în ceea ce priveşte anularea Deciziei nr. 1551/28.08.2019, în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

35. Recurenta reclamantă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ca nefondat.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei lipsei de interes în formularea recursului de către reclamantă şi asupra recursurilor

36. Examinând excepţia lipsei de interes în formularea recursului de către recurenta reclamantă, invocată de recurenta pârâtă, şi sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin recursurile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

37. Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., în calitate de principal furnizor de servicii tehnologice de sistem necesare în Sistemul Electroenergetic Naţional (SEN), vinde către Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., operator de transport şi de sistem care asigură, la nivelul Sistemului Electroenergetic Naţional, transportul energiei electrice prin intermediul reţelei electrice, precum şi realizarea de reglaje necesare pentru menţinerea cantităţii de energie electrică în SEN la un nivel de echilibru care să satisfacă cererea de consum fără să pună în pericol siguranţa sistemului prin încărcarea excesivă a acestuia, serviciile tehnologice de sistem utilizate pentru asigurarea stabilităţii tensiunii în cadrul Reţelei Electrice de Transport, asigurând energia reactivă pentru reglajul tensiunii. S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. realizează serviciul tehnologic de sistem energie reactivă pentru reglajul tensiunii prin funcţionare în regim de compensator sincron prin grupurile generatoare din centralele hidroelectrice Vidraru şi Lotru.

38. Prin Decizia nr. 1551/28.08.2019 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., emisă de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, au fost aprobate preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. pentru perioada 01.09.2019 - 30.06.2020, astfel cum a fost prevăzut în anexa 1 (art. 1), precum şi cantităţile orare de servicii tehnologice de sistem furnizate de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A., astfel cum au fost prevăzute în anexa 2 (art. 2), urmând ca C.N.T.E.E. "Transelectrica" S.A. să achiziţioneze în perioada 01 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, în regim reglementat, cantităţile orare stabilite la preţul aprobat (art. 3); prin anexa 1 la Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019 s-au indicat, aferent energiei reactive pentru reglajul tensiunii în RET, un preţ de 141,48 RON/oră-grup, respectiv o cantitate de 7.184 ore-grup.

39. Reclamanta S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. a solicitat anularea Deciziei preşedintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019, obligarea A.N.R.E. la emiterea unei Decizii prin care să se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. la o valoare care să includă costurile suportate de societate şi o cotă de profit reglementat.

40. Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată în parte, a anulat în parte Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019, în ceea ce priveşte art. 1 raportat la Anexa 1 referitor la preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, a obligat pârâta la emiterea unei decizii privind preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, potrivit Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, şi în acord cu considerentele sentinţei, şi anume:

- stabilirea preţului reglementat pentru STS - energie reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET prin raportare la costurile specifice, şi anume la costuri rezultate din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS, anume energie electrică neprodusă;

- cum noua decizie va fi emisă după împlinirea la 30.06.2020 a intervalului relevant, aplicând art. 42 lit. a) din Metodologie, A.N.R.E. va avea posibilitatea de a determina în mod real costul rezultat din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS, raportându-se în acest sens fie la preţul mediu de vânzare a energiei electrice active obţinut de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. pe piaţă în întreaga perioadă de referinţă, fie la preţul de vânzare a energiei electrice active obţinut de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. pe piaţă corespunzător fiecărui interval orar în care a fost solicitată să furnizeze STS - energie reactivă, fie la orice alte informaţii de natură a permite pârâtei să decidă acoperirea costului generat reclamantei de energia electrică neprodusă, ca urmare a funcţionării grupurilor hidroenergetice în regim de compensator sincron, aşa cum ar fi valoarea medie pretinsă în procedura administrativă de reclamantă corespunzător activităţii desfăşurate în anul 2018, dacă este confirmată şi de evidenţele existente;

- faţă de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 123/2012 şi art. 43 alin. (2) din Metodologia aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, care prevăd dreptul producătorului de energie electrică de a beneficia în cadrul serviciului reglementat de o marjă de profit, cu privire la care nu se prevede un cuantum fix, ci o limită maximă ce nu poate fi depăşită, dacă A.N.R.E. va stabilit preţul reglementat litigios prin valorificarea preţurilor practicate de S.P.E.E.H. "Hidroelectrica" S.A. pentru vânzarea de energie electrică activă pe piaţă, atunci marja de profit este deja asigurată părţii reclamante, câtă vreme este inclusă în respectivele preţuri de comparaţie, nu mai corespunde deci literei şi spiritului normelor juridice amintite adăugarea unei marje de profit suplimentare.

41. Examinând cu prioritate excepţia lipsei de interes în formularea recursului de către recurenta reclamantă, invocată de recurenta pârâtă, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este neîntemeiată, susţinerile invocate de pârâtă nefiind de natură să conducă la concluzia lipsei de interes în formularea recursului.

42. Interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune ce trebuie îndeplinită inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

43. Recursul are ca obiect sentinţa prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă, a fost anulată în parte Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019 şi a fost obligată pârâta la emiterea unei decizii privind preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, potrivit Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, şi în acord cu considerentele sentinţei, astfel cum s-a reţinut anterior.

44. Reclamanta justifică în mod evident interes în formularea recursului, care vizează atât soluţia instanţei de respingere a solicitării sale de obligare a A.N.R.E. la emiterea unei decizii prin care preţul reglementat să fie stabilit şi prin includerea costurilor fixe suportate la producerea STS - energie reactivă, cât şi respingerea criticilor formulate privind nemotivarea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 şi excesul de putere manifestat de A.N.R.E. la emiterea acestei Decizii, având, astfel, ca finalitate, pe de o parte, admiterea în tot a acţiuni, pe de altă parte constatarea caracterului întemeiat al celor două critici invocate de reclamantă pentru anularea actului administrativ contestat.

45. Analizând recursurile formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

46. Cu privire la recursul formulat de reclamantă, care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.,"hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material":

47. Este nefondat motivul de recurs referitor la faptul că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că nu se impune anularea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 ca urmare a lipsei motivării acesteia.

48. Susţine recurenta reclamantă, invocând şi dispoziţiile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, privind "Dreptul la bună administrare", că lipsa motivării actului administrativ nu reprezintă un motiv de nulitate condiţionată a actului administrativ, pentru a putea opera doar în cazul existenţei unei vătămări, ci un motiv de nulitate absolută necondiţionată care operează indiferent de existenţa sau nu a unei vătămări. În plus, susţine recurenta reclamantă, nu se poate considera că nu ar fi fost vătămată de lipsa motivării deciziei deoarece ar fi avut acces la documentaţia pe care s-a întemeiat această deciziei şi la referatul de aprobare, având în vedere că în cadrul referatului A.N.R.E. nu prezintă motive concrete, ci doar repetă în mai multe rânduri acelaşi argument eronat conform căruia obţine profit din vânzarea energiei active, prin urmare nu i se pot recunoaşte şi costurile fixe în cuantumul preţului reglementat.

49. Înalta Curte reţine că motivarea, atât în fapt cât şi în drept, reprezintă o condiţie de legalitate a actului administrativ, o garanţie împotriva arbitrariului şi o dovadă de transparenţă. Actele administrative trebuie motivate pentru a da posibilitatea cunoaşterii motivelor pentru care au fost emise, a elementelor de fapt şi de drept care au determinat adoptarea acestora, persoanei interesate să aprecieze asupra legalităţii şi temeiniciei actului administrativ, iar instanţei de judecată să efectueze controlul jurisdicţional, fundamentarea în fapt şi în drept a actelor administrative fiind o componentă esenţială în aprecierea legalităţii.

50. Deşi exercitarea competenţelor autorităţii implică o marjă de apreciere din partea acesteia şi se concretizează în oportunitatea pe care autoritatea o are în vedere pentru luarea unei decizii obiective, în raport de circumstanţele concrete, acest fapt nu presupune lipsa de transparenţă în luarea unei decizii, astfel că motivarea actului administrativ, constituind o garanţie împotriva arbitrariului, trebuie să conţină elementele de fapt şi de drept care să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei şi, de asemenea, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

51. Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind, însă, de circumstanţele fiecărei situaţii care a determinat emiterea actului administrativ. Motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, dar aprecierea asupra acesteia se realizează în concret, în raport de natura juridică şi obiectul actului administrativ.

52. Actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză cuprinde în partea introductivă dispoziţiile legale în temeiul cărora este emis, art. 22 alin. (3), art. 28 lit. a) şi art. 36 alin. (5) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, art. 5 alin. (1) lit. b) şi lit. c), art. 8 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

53. A observat instanţa de fond corect faptul că, deşi autoritatea publică pârâtă nu a indicat în conţinutul actului administrativ unilateral litigios niciun alt motiv pentru care a procedat la emiterea acestuia, şi a omis inserarea unei trimiteri explicite la documentaţia în care se reflectă operaţiunile tehnico administrative intervenite anterior şi pe care s-ar fi fundamentat decizia privind preţul şi cantităţile vizând achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica, nu se poate reţine, pentru acest motiv, vreo vătămare suferită de reclamantă sub aspectul motivării actului administrativ unilateral, întrucât acesta a fost emis în baza Referatului de aprobare a deciziei privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., în cadrul căruia se detaliază exhaustiv motivele de fapt care fundamentează preţul şi cantităţile în discuţie, comunicat reclamantei la data învestirii instanţei de judecată, astfel că aceasta a cunoscut în mod concret motivele avute în vedere de autoritatea publică pârâtă în scopul emiterii deciziei.

54. Prin Referatul de aprobare a deciziei sunt indicate cadrul de reglementare şi actele în baza cărora se emite actul administrativ, motivele care au condus la emiterea acestuia, măsurile propuse, inclusiv notele de fundamentare transmise de către reclamantă şi motivele pentru care au fost respinse o parte din solicitările acesteia, se detaliază motivele şi calculele ce au fundamentat preţurile şi cantităţile stabilite prin decizia contestată.

55. Având în vedere cuprinsul referatului de aprobare, care prezintă în mod clar şi neechivoc raţionamentul instituţiei emitente, pe de o parte decizia şi referatul de aprobare au permis reclamantei cunoaşterea motivelor care au stat la baza emiterii deciziei şi a celor stabilite prin aceasta şi, pe cale de consecinţă, au permis formularea acţiunii în anulare, iar pe de altă parte este posibilă exercitarea controlului de legalitate a deciziei de către instanţa de judecată. În raport de aceste considerente, în mod corect s-a constatat că este nefondat motivul de nelegalitate a deciziei pentru nemotivare.

56. Motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă privind faptul că instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că pârâta A.N.R.E. a stabilit în mod corect că la determinarea preţului reglementat nu se iau în considerare şi costurile fixe suportate de reclamantă este nefondat.

57. Susţine recurenta că art. 44 din Metodologie trebuie interpretat prin coroborare cu dispoziţiile art. 39 şi urm., rezultând în mod clar că preţul pentru fiecare tip de STS se determină prin raportare atât la costurile fixe unitare, cât şi la costurile unitare specifice, nu doar prin raportare la costurile specifice, cum a reţinut instanţa de fond, în caz contrar prevederile Metodologiei ar încălca dispoziţiile Legii nr. 123/2012, act normativ în temeiul căruia a fost emisă Metodologia şi ale cărui prevederi ar fi trebuit respectate la elaborarea acesteia, fiind evident că şi costurile fixe unitare sunt costuri justificate economic, fapt dovedit chiar de A.N.R.E., care le include în stabilirea tarifului pentru celelalte STS.

58. Înalta Curte reţine că dispoziţiile Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 stabilesc cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţii de accesibilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului.

59. Potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 123/2012, "Preţurile şi tarifele reglementate pentru activităţile de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi a energiei termice produse în centrale de cogenerare, precum şi pentru activitatea prestată de operatorul pieţei de energie electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă. În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităţilor respective, cheltuielile pentru dezvoltare şi protecţia mediului, precum şi o cotă rezonabilă de profit", iar potrivit art. 79 alin. (4) lit. b), "(4) Principiile ce stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru activităţile desfăşurate în sectorul energiei electrice, exclusiv preţurile pentru energia electrică şi termică produsă în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă ce beneficiază de scheme de sprijin, au în vedere următoarele: (...) b) preţurile/tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic".

60. Actul normativ care stabileşte principiile privind stabilirea preţurilor reglementate de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem (STS) este Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017 privind aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, în baza căruia A.N.R.E. calculează preţul pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem vizând energia reactivă pentru reglajul tensiunii în reţeaua electrică de transport (RET).

61. Prin acest act normativ s-a stabilit, prin art. 39, faptul că "Preţul reglementat aprobat de autoritatea competentă pentru fiecare furnizor şi fiecare tip de STS se determină pe baza:

a) costurilor fixe unitare înregistrate în procesul de producere de furnizorul de STS;

b) costurilor unitare specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS, aferente echipamentelor dedicate asigurării fiecărui tip de STS, altele decât cele de la lit. a)", prin art. 40 fiind prevăzute următoarele:

"(1) Costurile fixe unitare aferente procesului de producere se determină prin raportarea costurilor fixe aferente procesului de producere la capacitatea grupurilor generatoare şi la numărul de ore de funcţionare pe an.

"(2) Costurile unitare specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS se determină prin raportarea costurilor specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS la capacitatea calificată pentru fiecare tip de STS a grupurilor generatoare şi la numărul de ore de funcţionare pe an".

62. În mod greşit susţine recurenta reclamantă că la determinarea preţului reglementat pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem vizând energia reactivă pentru reglajul tensiunii în reţeaua electrică de transport se iau în considerare şi costurile fixe suportate de reclamantă cu producerea acestui tip de STS, că art. 44 din Metodologie trebuie interpretat prin coroborare cu dispoziţiile art. 39 şi urm.

63. Art. 39 şi 40 prevăd dispoziţii generale, privind faptul că preţul reglementat aprobat de autoritatea competentă pentru fiecare furnizor şi fiecare tip de STS se determină pe baza costurilor fixe unitare înregistrate în procesul de producere de furnizorul de STS, a costurilor unitare specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS, aferente echipamentelor dedicate asigurării fiecărui tip de STS, altele decât costurile fixe.

64. Art. 41 şi 42 prevăd ce includ costurile fixe aferente procesului de producere, şi anume "a) costuri de operare şi mentenanţă (costuri de personal, costuri cu materii prime şi materiale, costuri cu utilităţile, costuri cu lucrări de mentenanţă, costuri cu impozite, taxe, redevenţe etc.); b) cheltuieli cu amortizarea activelor utilizate în procesul de producere, stabilite prin metoda liniară, pe baza duratei de viaţă normale legale a acestora", precum şi ce includ costurile specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS, şi anume "a) costuri rezultate din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS: pierderi tehnologice, reduceri de randament, mentenanţă suplimentară, energie electrică neprodusă; b) costuri cu dotarea grupurilor generatoare calificate pentru furnizarea de STS cu echipamente, sisteme de comunicaţie şi comandă, bucle de reglaj etc., altele decât cele prevăzute la art. 41 lit. b); c) cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe utilizate pentru furnizarea de STS, altele decât cele prevăzute la art. 41 lit. b), stabilită prin metoda liniară, pe baza duratei de viaţă normale legale a acestora; d) costuri de oportunitate, stabilite pe baza analizei funcţionării pieţei concurenţiale de STS pe o perioadă de cel puţin un an înainte de data fundamentării preţului reglementat în conformitate cu prevederile prezentei metodologii şi pe baza justificărilor furnizorilor de STS; e) costuri cu menţinerea unei rezerve de combustibil sau, după caz, a unei rezerve de apă, la un nivel suficient pentru furnizarea STS, pe bază de documente justificative, ca de exemplu: costuri cu încălzirea şi/sau reciclarea păcurii, cu dezgheţarea şi/sau evitarea autoaprinderii cărbunelui, costuri financiare aferente împrumuturilor bancare etc".

65. De asemenea, art. 43 prevede că "(1) Preţurile de achiziţie a fiecărui tip de STS aprobate de autoritatea competentă pentru fiecare furnizor se determină pe baza costurilor unitare justificate cu furnizarea fiecărui tip de STS la care se adaugă o cotă de profit reglementat. (2) La stabilirea preţurilor reglementate de achiziţie a STS, cota de profit nu poate depăşi 5%".

66. În ceea ce priveşte, însă, preţul reglementat pentru furnizarea de STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, art. 44 prevede că

"(1) Preţul reglementat pentru furnizarea de STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, care se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice, se stabileşte pe baza costurilor unitare specifice cu furnizarea acestui tip de STS prevăzute la art. 42.

(2) În vederea minimizării costurilor cu furnizarea în regim de compensator sincron a STS - energia reactivă, OTS şi furnizorul acestui tip de STS sunt obligaţi să colaboreze pe baza unei proceduri privind modul de realizare a serviciului.

(3) Procedura prevăzută la alin. (2), elaborată de OTS în colaborare cu furnizorul acestui tip de STS, se transmite spre avizare la autoritatea competentă în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei metodologii".

67. Din modalitatea de reglementare rezultă că este indicat în mod expres, prin art. 44, modul de stabilire a preţului reglementat pentru furnizarea de STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, prin raportare doar la costuri unitare specifice, acestea fiind considerate, prin actul normativ de aprobare a Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, costuri justificate economic, fără a fi menţionate şi costurile fixe unitare,.

68. Raportat la aceste dispoziţii, rezultă că preţul reglementat de achiziţie în vederea furnizării de STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, care se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice, aprobat de autoritatea competentă, se determină pe baza costurilor unitare specifice cu furnizarea acestui tip de STS prevăzute la art. 42, la care se adaugă o cotă de profit reglementat.

69. Susţinerile recurentei reclamante referitoare la faptul că nu poate fi reţinut raţionamentul instanţei de fond în sensul că nu poate analiza apărarea privind încălcarea Legii nr. 123/2012 prin prevederile Metodologiei, deoarece nu ar fi formulat o acţiune în anulare împotriva acestui Ordin, întrucât instanţa are competenţa de a stabili că, în situaţia în care Metodologie încalcă Legea nr. 123/2012, în cauză ar trebui aplicate cu prioritate dispoziţiile acestei legii, iar nu dispoziţiile Metodologiei, pe cale de consecinţă, în acord cu prevederile art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, A.N.R.E. ar fi trebuit să stabilească preţul reglementat cu includerea costurilor fixe unitare înregistrate cu producerea STS., sunt, de asemenea, nefondate.

70. Reclamanta nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea Ordinului preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, act administrativ unilateral cu caracter normativ care beneficiază de prezumţia de legalitate, astfel că instanţa de fond nu a fost legal învestită pentru a analiza legalitatea acestuia.

71. Pe de altă parte, din raţionamentul prezentat de reclamantă nu rezultă aplicarea greşită, prin decizia a cărei anulare se solicită, a dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte preţul reglementat de achiziţie în vederea furnizării de STS - energie reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, care se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice.

72. Dispoziţiile Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 stabilesc cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţii de accesibilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului, şi prevăd, de principiu, faptul că preţurile şi tarifele reglementate pentru activităţile de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi a energiei termice produse în centrale de cogenerare, precum şi pentru activitatea prestată de operatorul pieţei de energie electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă, în calculul acestora urmând a fi luate în considerare "costurile justificate ale activităţilor respective, cheltuielile pentru dezvoltare şi protecţia mediului, precum şi o cotă rezonabilă de profit", precum şi faptul că unul din principiile ce stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru activităţile desfăşurate în sectorul energiei electrice este că "preţurile/tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic".

73. Legiuitorul a stabilit, însă, prin art. 79 alin. (1), faptul că "(1) Propunerile de preţuri şi tarife reglementate se elaborează de operatorii economici din sectorul energiei electrice, cu respectarea metodologiilor emise de autoritatea competentă, şi se comunică autorităţii, împreună cu fundamentarea în formatul stabilit de aceasta", această metodologie fiind aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017 privind aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, în baza căruia A.N.R.E. calculează preţul pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem vizând energia reactivă pentru reglajul tensiunii în reţeaua electrică de transport.

74. Având în vedere cadrul normativ, în mod corect a constatat instanţa de fond că actul legislativ a stabilit reguli cu caracter general privind stabilirea preţurilor şi tarifelor pentru activităţile desfăşurate în sectorul energiei electrice, fiind delegată competenţa de reglementare a metodologiilor către autoritatea competentă în materie, respectiv A.N.R.E., cu stabilirea, însă, a regulii ca în calcul să fie luate în considerare costurile justificate ale activităţii respective şi o cotă rezonabilă de profit, iar ca principiu să fie acoperite costurile justificate economic.

75. Costurile justificate economic stabilite prin această Metodologie sunt, în ceea ce priveşte serviciile tehnologice de sistem vizând energia reactivă pentru reglajul tensiunii în RET, care se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice, costurile unitare specifice, astfel cum rezultă din prevederile art. 44, raportat la la art. 42 din Metodologie.

76. În raport de respingerea, în mod întemeiat, a motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă privind luarea în considerare şi a costurile fixe, a constatat instanţa de fond în mod corect că nu este pertinent calculul efectuat de reclamantă prin prisma costurilor fixe realizate în anul 2018 la hidrocentralele Vidradu şi Lotru, anume rezultatele pretinse de 1096,68 RON/ora de funcţionare în regim compensator sincron la hidrocentrala Vidraru şi 3585,90 RON/ora de funcţionare în regim compensator sincron la hidrocentrala Lotru, respectiv media de 2005,14 RON/ora de funcţionare a hidroagregatelor în regim de compensator sincron.

77. Motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă privind faptul că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că A.N.R.E. nu a manifestat exces de putere la emiterea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 este nefondat.

78. Recurenta invocă excesul de putere în raport de următoarele motive: prevederile Metodologiei şi ale Legii nr. 123/2012, în baza cărora A.N.R.E. era obligată să includă şi costurile fixe la determinarea preţului reglementat; nemotivarea deciziei atacate, instanţa de fond stabilind în mod expres că decizia contestată nu este motivată; diminuarea prin decizia contestată, în mod retroactiv şi abuziv, a tarifului reglementat prin Decizia nr. 1203/2019, măsură nemotivată; nici în cadrul prezentei decizii, şi nici în cadrul Deciziei nr. 1203/2019, A.N.R.E. nu precizează care a fost motivul pentru care nu a emis în luna iunie 2019 o decizie care să reglementeze întreaga perioadă iulie 2019 - august 2020, ci a preferat să prelungească în mod nejustificat Decizia nr. 1440/29.08.2019, ca mai apoi prin decizia contestată să afirme că tariful stabilit prin Decizia nr. 1203/2019 este eronat şi trebuie corectat; nu s-a luat în considerare la calculul preţului reglementat preţul energiei electrice active neproduse (respectiv, costul cu funcţionarea neeconomică).

79. În ceea ce priveşte faptul că nu s-a luat în considerare la calculul preţului reglementat preţul energiei electrice active neproduse (respectiv, costul cu funcţionarea neeconomică), Înalta Curte reţine, pe de o parte, că dispoziţia instanţei de recurs referitoare la acest aspect urmează a forma obiectul controlului judiciar în cadrul analizei recursului formulat de pârâtă. Pe de altă parte, emiterea unui act administrativ cu aplicarea greşită a unor dispoziţii legale nu conduce în mod obligatoriu la concluzia emiterii actului administrativ cu exces de putere din partea autorităţii, definit de dispoziţiile art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

80. Emiterea actului administrativ unilateral de către o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, pentru a da naştere, a modifica sau stinge raporturi juridice, implică o marjă de apreciere din partea emitentului şi se concretizează în oportunitatea pe care autoritatea are obligaţia să o analizeze pentru emiterea actului în condiţii de legalitate. Pentru a nu exista un exces de putere din partea autorităţii, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, se impune ca exercitarea dreptului de apreciere să se realizeze cu respectarea competenţei prevăzute de lege, revenind instanţei de judecată, în controlul exercitat asupra actelor administrative, să verifice conformitatea acestora cu legea şi respectarea, în conduita autorităţii emitente, a unui just echilibru între interesul personal pretins vătămat şi interesul public ocrotit de autorităţile publice. În situaţia unei dezechilibru între cele două interese, printr-o exercitare abuzivă, excesivă a dreptului de apreciere, se poate vorbi de un exces de putere în aprecierea asupra oportunităţii în emiterea actului administrativ.

81. În raport de cele reţinute anterior, privind motivele de nelegalitate, sunt nefondate susţinerile recurentei reclamante referitoare la faptul că pârâta era obligată să includă şi costurile fixe la determinarea preţului reglementat. În mod corect a reţinut instanţa de fond că nu pot fi validate apărările privind pretinsul exces de putere opus autorităţii publice pârâte, din moment ce aplicabile în cauză sunt normele juridice ale art. 44 raportat la art. 42 din Metodologia aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 44/2017, care impun un mod de calcul prin prisma costurilor unitare specifice cu furnizarea STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, astfel că nu exista vreun temei pentru ca în calculul preţului litigios să se regăsească costuri fixe unitare pretinse de reclamantă, anume o medie de 2005,14 RON/oră.

82. Referitor la motivarea deciziei, este adevărat faptul că instanţa de fond a reţinut că autoritatea publică pârâtă nu a indicat în conţinutul actului administrativ unilateral contestat niciun alt motiv pentru care a procedat la emiterea acestuia, însă a subliniat faptul că acesta se întemeiază pe referatul de aprobare a deciziei, care detaliază exhaustiv motivele de fapt care fundamentează preţul şi cantităţile în discuţie, comunicat reclamantei.

83. Referatul de aprobare a deciziei include şi explicaţiile referitoare la corectarea, respectiv diminuarea venitului corespunzător preţului de achiziţie a serviciului tehnologic de sistem - energie reactivă, rezultat din calcul pentru perioada 1 iunie 2019 - 30 iunie 2020, determinat conform prevederilor art. 44 alin. (1) din Metodologie, de 144,69 RON/oră-grup (inclusiv cota de profit solicitată de 5%), şi anume 1.302,191 RON, având în vedere că prin Decizia nr. 1203/2019 A.N.R.E. a menţinut preţul reglementat prin Decizia nr. A.N.R.E. nr. 1440/2018, de 157,38 RON/oră-grup (preţ stabilit conform art. 44 alin. (1) din Metodologie); se arată, astfel, că venitul menţionat a fost corectat, respectiv diminuat, cu venitul aferent perioadei 1 iulie 2019 - 31 august 2019, de 285.802 RON, corespunzător numărului de 1.816 ore-grup de funcţionare în regim de compensator sincron, rezultând un venit reglementat, pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, de 1.016.389 RON, astfel că preţul reglementat cu achiziţia serviciului tehnologic de sistem - energie reactivă pentru perioada 1 septembrie 2019 - 30 iunie 2020, care asigură acoperirea venitului de 1.016.389 RON pentru funcţionarea a 7.184 ore-grup în regim de compensator sincron, este de 141,48 RON/oră-grup (inclusiv cota de profit de 5% solicitată, conform art. 43 alin. (2) din Metodologie).

84. Susţinerile referitoare la faptul că A.N.R.E. nu precizează care a fost motivul pentru care nu a emis în luna iunie 2019 o Decizie care să reglementeze întreaga perioada iulie 2019 - august 2020, ci a preferat să prelungească în mod nejustificat Decizia nr. 1440/29.08.2019, nu privesc legalitatea deciziei contestate, ci a Deciziei nr. 1203/2019, care nu formează obiectul prezentei cauze.

85. Motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă referitor la faptul că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că prin Decizia nr. 1551/28.08.2019 nu a fost diminuat în mod nelegal şi abuziv tariful reglementat prin Decizia nr. 1203/24.06.2019 este nefondat.

86. Susţine recurenta că prin acţiunea în anulare nu a criticat Decizia nr. 1203/2019, ci faptul că prin Decizia nr. 1551/2019 A.N.R.E. a diminuat în mod retroactiv şi abuziv tariful reglementat prin Decizia nr. 1203/2019, fiind evident că instanţa de fond, învestită cu o cerere de chemare în judecată privind anularea Deciziei nr. 1551/2019, era competentă şi învestită şi în ceea ce priveşte diminuarea prin Decizia nr. 1551/2019 a tarifului reglementat prin Decizia nr. 1203/2019.

87. În examinarea acestui motiv, Înalta Curte are în vedere faptul că, astfel cum s-a reţinut şi anterior, susţinerile care vizează legalitatea Deciziei nr. 1203/2019 nu pot fi analizate în prezenta cauză (de altfel, astfel cum a reţinut instanţa de fond, aceasta formează obiectul acţiunii în anulare în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, beneficiind de prezumţia de legalitate, întemeiată pe prezumţiile autenticităţii şi veridicităţii, până la momentul revocării ori, după caz, al anulării prin hotărâre judecătorească definitivă), şi reţine următoarea situaţie de fapt:

88. Prin Decizia nr. 1203 24.06.2019 a fost modificată Decizia A.N.R.E. nr. 1440/29.08.2018 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., în sensul că a fost aprobat preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. pentru perioada 01.07.2019 - 31.08.2019, de 157,38 RON/ore-grup, a fost aprobată achiziţionarea cantităţii orare de servicii tehnologice de sistem furnizate, în regim reglementat, pentru aceeaşi perioadă, respectiv 1.816 ore-grup.

89. Practic, prin această Decizie a fost menţinut preţul reglementat de 157,38 RON/oră-grup, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 1440/2018, şi pentru perioada 1.07.2019 - 31.08.2019, iar cantităţile orare de servicii de sistem furnizate de producător au fost completate cu cele aferente lunilor iulie şi august 2019, avându-se în vedere, conform celor menţionate în decizia contestată: solicitarea Transelectrica nr. 2652.1/18.06.2019 de prelungire a termenului de 16.06.2019 pentru implementarea pachetului de măsuri investiţionale pentru dezvoltarea unor instalaţii proprii dedicate/utilizabile pentru reglajul tensiunii în RET, termen impus prin Decizia A.N.R.E. nr. 1001/2018 şi Decizia A.N.R.E. nr. 1440/2018; faptul că furnizarea acestui tip de serviciu poate fi asigurată doar de Hidroelectrica, aceasta deţinând poziţie de monopol; faptul că A.N.R.E. a considerat necesară prelungirea prevederilor Deciziei A.N.R.E. nr. 1440/2018 până la data de 31.08.20.19, urmând ca până la această dată să se solicite Hidroelectrica datele de fundamentare necesare în vederea stabilirii preţului justificat în conformitate cu prevederile Metodologiei.

90. Conform referatului de aprobare a Deciziei contestate, preţul de achiziţie a serviciului tehnologic de sistem - energie reactivă rezultat din calcul pentru perioada 1 iunie 2019 - 30 iunie 2020, determinat conform prevederilor art. 44 alin. (1) din Metodologie, este de 144,69 RON/oră-grup (inclusiv cota de profit solicitată de 5%), corespunzător unui venit de 1.302,191 RON pentru această perioadă. Având în vedere că prin Decizia nr. 1203/2019 A.N.R.E. a menţinut preţul reglementat prin Decizia nr. 1440/2018, de 157,38 RON/oră-grup (preţ stabilit conform prevederilor art. 44 alin. (1) din Metodologie), venitul menţionat a fost corectat, respectiv diminuat, cu venitul aferent perioadei 1.07.2019 - 31.08.2019, de 285.802 RON, corespunzător numărului de 1.816 ore-grup de funcţionare în regim de compensator sincron, rezultând, astfel, un venit reglementat pentru perioada 1 septembrie. 2019 - 30 iunie 2020 de 1.016.389 RON. Astfel, preţul reglementat cu achiziţia serviciului tehnologic de sistem - energie reactivă pentru perioada 1.09.2019 - 30.06.2020, care asigură acoperireą venitului de 1.016.389 RON pentru funcţionarea a 7.184 ore-grup în regim de compensator sincron, a fost stabilit la 141,48 RON/oră-grup [inclusiv cota de profit de 5% solicitată conform art. 43 alin. (2) din Metodologie].

91. Contrar susţinerilor recurentei reclamante, prin Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019 nu este diminuat preţul reglementat pentru perioada 01.07.2019 - 31.08.2019 prin Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1203/24.06.2019, ci se stabileşte un preţ reglementat pentru perioada 01.09.2019 - 30.06.2020.

92. În mod corect instanţa de fond a constatat că nu constituie cauză de nelegalitate a Deciziei nr. 1551/28.08.2019 raportarea autorităţii publice emitente la preţul reglementat pentru perioada 01.07.2019 - 31.08.2019 prin Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1203/24.06.2019. Pârâta s-a raportat, pentru emiterea deciziei contestate, la o perioadă de referinţă de 1 an, 01.07.2019 - 30.06.2019, corespunzătoare celor 9000 ore-grup de funcţionare în regim de compensator sincron, şi a dedus consumul efectiv de 1816 ore-grup pentru perioada 01.07.2019 - 31.08.2019, pentru care a fost emisă Decizia nr. 1203/24.06.2019, pe cale de consecinţă fiind influenţat şi preţul aferent cantităţii rămase pentru perioada 01.09.2019 - 30.06.2020, din moment ce din calculul pentru întreaga perioadă de referinţă, 01.07.2019 - 30.06.2020, rezultase un preţ de 144,69 RON/oră-grup, iar prin Decizia nr. 1203/2019 a fost stabilit un preţ reglementat 157,38 RON/oră-grup.

93. Cu privire la recursul formulat de pârâtă:

94. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este de observat că acest motiv conduce la casarea hotărârii atunci când hotărârea cuprinde numai motive străine de natura cauzei, iar în ceea ce priveşte motivele contradictorii, acestea pot rezulta din existenţa unei contradicţii între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluţie decât cea pronunţată, precum şi din considerente care se contrazic, de natură să conducă la concluzia că raţionamentul instanţei nu este clar şi nu este înţeles.

95. Susţinerile invocate de recurentă ca fiind contradictorii nu sunt în sensul menţionat, vizează în fapt modalitatea în care instanţa de fond a interpretat şi a aplicat dispoziţiile legale, astfel că, în măsura în care aceste dispoziţii au fost interpretate sau aplicate greşit, hotărârea este supusă cenzurii prin prima motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

96. În ceea ce priveşte motivele străine de natura cauzei, recurenta pârâtă nu invocă faptul că hotărârea ar conţine numai motive străine de natura cauzei, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., ci faptul că judecătorul fondului a invocat propriile motive ce au condus la anularea parţială a Deciziei preşedintelui A.N.R.E. nr. 1551/2020, întrucât, deşi a respins, argumentat, toate criticile reclamantei, a efectuat o analiză proprie a speţei, fără nicio legătură cu argumentele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, abordare neconformă dispoziţiilor C. proc. civ., în contextul în care judecătorul este ţinut, în judecarea cauzei, de limitele învestirii de către reclamant prin acţiunea introductivă.

97. Aceste susţineri se circumscriu, însă, motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., " când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", fiind invocată, în fapt, încălcarea limitelor procesului stabilite prin cererea de chemare în judecată, aşadar a principiului disponibilităţii procesului civil reglementat de art. 9 alin. (2) din C. proc. civ.

98. Aceluiaşi motiv de casare se circumscriu şi o parte din susţinerile invocate de recurenta pârâtă în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., cele referitoare, în esenţă, la faptul că reclamanta nu a invocat argumentele reţinute de instanţa de fond, care a efectuat o analiză proprie ce excedează oricărui cadru legal, că instanţa a reţinut ca relevantă, în cadrul costurilor specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS, prevăzute la art. 42 lit. a) din Metodologie, categoria costurilor privind energia electrică neprodusă, care nu au fost solicitate de reclamantă.

99. În analiza acestor motive de recurs, vor fi avute în vedere motivele care au condus instanţa la admiterea acţiunii în parte, şi anume:

- pe de o parte, faptul că, deşi, din interpretarea coroborată a art. 44 alin. (1) raportat la art. 42 din Metodologia aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, reiese că preţul reglementat pentru furnizarea de STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, care se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice, se stabileşte pe baza costurilor unitare specifice cu furnizarea acestui tip de serviciu tehnologic de sistem, în categoria costurilor unitare specifice, prin art. 42 din Metodologie, fiind incluse, printre altele, "a) costuri rezultate din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS: pierderi tehnologice, reduceri de randament, mentenanţă suplimentară, energie electrică neprodusă", pârâta A.N.R.E. nu a respectat propria metodologie în stabilirea preţului litigious; astfel, a arătat instanţa de fond, a determinat în primul rând «costul de producere unitar a energiei electrice active Hidroelectrica», împărţind costul total de producere energie electrică activă, respectiv 1.471.174.420 RON, la cantitatea totală de energie electrică produsă, respectiv 17.209.236 MWh, şi, pornind de la acest cost de producere unitar de 85,49 RON/MWh, a stabilit preţul litigios de 144,69 RON/oră-grup aferent perioadei 01.07.2019 - 30.06.2020, ponderat la 141,48 RON aferent perioadei 01.09.2019 - 30.06.2020 (în contextul obţinerii de către Hidroelectrica a unui preţ de 157,38 RON pentru perioada 01.07.2019 - 31.08.2019); costul total de producere energie electrică activă, anume 1.471.174.420 RON, a constatat instanţa de fond, este rezultatul scăderii din «cheltuielile totale de exploatare» a «ajustărilor provizioane», aceste cheltuieli totale de exploatare fiind rezultatul însumării mai multor categorii de costuri, respectiv cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile, alte cheltuieli materiale, alte cheltuieli externe (cu energia şi apa), cheltuieli privind mărfurile, reduceri comerciale primite, cheltuieli cu personalul, alte cheltuieli de exploatare - cheltuieli privind prestaţiile externe, cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător etc.;

- a constatat instanţa de fond, aşadar, că nu este legală decizia de aprobare a unui preţ reglementat pentru STS - energie reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, fiind fundamentată pe un mod de calcul ce nu corespunde reglementării adoptate chiar de A.N.R.E., întrucât sistemul de calcul utilizat de autoritatea emitentă valorifică în principal costuri fixe unitare, reflectând categoriile stabilite la art. 41 din Metodologia adoptată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, prin metoda de calcul autoritatea publică pârâtă valorificând doar costuri fixe unitare în condiţiile art. 41 din Metodologie, deşi art. 44 alin. (1) raportat la art. 42 din Metodologie obliga A.N.R.E. la valorificarea în calcul a costurilor specifice;

- pe de altă parte, a arătat instanţa de fond că acordă relevanţă categoriei prevăzute de art. 42 lit. a) din Metodologie, ce se referă la pierderi tehnologice, reduceri de randament, mentenanţă suplimentară, energie electrică neprodusă, întrucât, în perioada de funcţionare în scopul furnizării de STS - energie reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, grupurile generatoare nu produc energie electrică activă, aceasta din urmă încadrându-se în subcategoria «energiei electrice neproduse», fiind de domeniul evidenţei faptul că, în lipsa obligaţiei stabilite de A.N.R.E. în sarcina Hidroelectrica de a furniza serviciul tehnologic de sistem vizând energia reactivă, partea reclamantă şi-ar fi folosit grupurile generatoare pentru producerea de energie electrică activă, pe care ar fi vândut-o pe piaţă, îndeplinirea obligaţiei implicând pentru Hidroelectrica o serie de costuri specifice rezultate din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS, mai exact «energie electrică neprodusă», aşa cum este vizată de art. 42 din Metodologie, constituind un cost reieşit din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare;

- a concluzionat instanţa de fond, faţă de art. 44 alin. (1) raportat la art. 42 din Metodologia aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, că revine autorităţii publice pârâte să stabilească preţul reglementat pentru STS - energie reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET prin raportare la costurile specifice, şi anume la costuri rezultate din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS, anume energie electrică neprodusă.

100. Examinând motivele de nelegalitate a deciziei contestate reţinute de instanţa de fond pentru anularea în parte a acesteia, Înalta Curte constată că nu au fost invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 1551/28.08.2019 şi obligarea A.N.R.E. la emiterea unei Decizii prin care să se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare care să includă costurile suportate de societate şi o cotă de profit reglementat.

101. În motivarea cererii, reclamanta a invocat faptul că, prin Notele de fundamentare comunicate pârâtei A.N.R.E. anterior emiterii Deciziei contestate, a solicitat luarea în considerare atât a costurilor fixe, cât şi a costurilor specifice, rezultând preţul reglementat de 356,41, la calculul căruia nu au fost luate în considerare exclusiv costurile specifice ale celor două centrale Vidraru şi Lotru, respectiv preţul reglementat de 2.005,14, la calculul căruia au fost luate în considerare exclusiv costurile fixe ale celor două centrale Vidraru şi Lotru, preţul energiei electrice active ce va fi consumată în regimul compensator sincron, solicitat, fiind în cuantum de 210,59 RON/MWh.

102. A arătat reclamanta că, potrivit referatului de aprobare a Deciziei contestate, A.N.R.E. a luat în considerare costul de producţie a energiei electrice active aferente tuturor centralelor deţinute de Hidroelectrica, preţul de producere a energiei electrice în cadrul Hidroelectrica în cuantum de 85,49 RON/MWh determinat ca raport între cheltuielile exploatare totale realizate în anul 2018 pentru activitatea de producere, din care au fost eliminat ajustările privind provizioanele, în valoare de 1.471.174.420 RON, şi cantitatea totală de energie electrică activă produsă în anul 2018, respectiv 17.209.239 MWh, fiind calculat, astfel, tariful reglementat pentru perioada 01.07.2019-30.06.2020 în cuantum de 144,69 RON/oră-grup, şi stabilit apoi tariful reglementat în cuantum de 141,48 RON/oră-grup prin aplicarea unei diminuări a tarifului prin raportare la tariful de 157,38 RON, stabilit prin Decizia nr. 1203/2019 pentru perioada 01.07-31.09.2019.

103. În afara motivelor de nelegalitate reţinute ca fiind neîntemeiate prin sentinţa recurată, cu privire la care reclamanta a formulat motive de recurs, constatate ca nefondate, astfel cum s-a reţinut anterior, reclamanta a invocat următoarele motive de nelegalitate a deciziei: A.N.R.E. a inclus un preţ al energiei electrice active consumate pentru producerea STS mult inferior celui real, preţul aferent energiei electrice active ce va fi consumată pentru producerea STS în perioada reglementată fiind de 210,59 RON/MWh, sumă calculată la nivelul preţului mediu de vânzare al Hidroelectrica S.A. pe toate pieţele în anul 2018; prin urmare, având în vedere că, în situaţia în care societatea nu ar fi obligată să producă şi să transmită A. - energie reactivă, reclamanta ar comercializa această energie electrică pe piaţă, acesta este costul care trebuie luat în considerare pentru producerea energiei reactive; dacă A.N.R.E. s-ar fi raportat la preţul corect de 210,59 RON/MWh, ar fi rezultat un preţ reglementat de 356,42 RON/oră grup (210,59 RON/MWh x 14.507 MWh) x 5% = 3.207.780 RON (faţă de 1.302.191 calculat de A.N.R.E.); preţul energiei electrice active ce trebuie indus în cuantumul tarifului reglementat este de 210,59 RON/MWh şi nu de 85,49 RON/MWh.

104. Reclamanta a subliniat faptul că, la nivelul Hidroelectrica, cumulat, costurile fixe aferente regimului de compensator sincron au fost, pentru anul 2018, 7.722.818 RON la CHE Vidraru + 14.512.149 RON la CHE Lotru = 22.234.967 RON, rezultând, prin împărţirea acestei sume la numărul de ore funcţionare în regim de compensator sincron, costul fix unitar de funcţionare în regim de compensator sincron de 22.234.968 RON/11.089 h = 2.005,14 RON/oră de funcţionare a hidroagregatelor din Hidroelectrica în regim de compensator sincron. În ceea ce priveşte costurile fixe specifice, determinate conform art. 40 alin. (2) din Metodologie, a subliniat reclamanta că sunt compuse din valoarea energiei electrice active consumate în regimul de compensator sincron, costul fix specific unitar de funcţionare în compensator sincron fiind de 356,41 RON/oră de funcţionare în regim compensator sincron.

105. Faţă de cele reţinute, rezultă că, atât prin notele de fundamentare transmise pârâtei anterior emiterii deciziei contestate, cât şi prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, pentru stabilirea preţului reglementat, preţul aferent energiei electrice active ce va fi consumată pentru producerea STS în perioada reglementată, luarea în considerare atât a costurilor fixe, cât şi a costurilor specifice, iar în cadrul costurilor specifice, raportarea la preţul preţul energiei electrice active ce va fi consumată în regimul compensator sincron în cuantum de 210,59 RON/MWh, reprezentând preţul mediu de vânzare pe toate pieţele, nu doar strict la costul de producţie al energiei active suportat de societate.

106. Motivele de nelegalitate reţinute de instanţa de fond nu se referă, în ceea ce priveşte costurile specifice, la cele solicitate de reclamantă, valoarea energiei electrice active consumată în regimul de compensator sincron, costul fix specific unitar de funcţionare în compensator sincron de 356.41 RON/ora de funcţionare în regim compensator sincron, raportat la preţul mediu de vânzare pe toate pieţele, de 210,59 RON/MWh, nu doar strict la costul de producţie al energiei active suportat de societate.

107. Pe de o parte, deşi nu s-a contestat de către reclamantă includerea energiei electrice active consumate în regimul de compensator sincron în categoria costurilor specifice, ci doar preţul avut în vedere al acesteia, instanţa de fond a reţinut că acestea sunt costuri fixe unitare în condiţiile art. 41 din Metodologie.

108. Pe de altă parte, deşi, contrar celor menţionate de instanţa de fond, nu s-a formulat o asemenea solicitare, s-a reţinut, faţă de dispoziţiile art. 44 alin. (1) raportat la art. 42 din Metodologia aprobată prin Ordinul A.N.R.E. nr. 45/2017, stabilirea preţului reglementat pentru STS - energie reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET prin raportare la costurile specifice reprezentate de costurile rezultate din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS, anume energie electrică neprodusă.

109. Înalta Curte constată că, în condiţiile în care instanţa de fond nu a fost învestită legal cu motivele de nelegalitate menţionate, care au condus la anularea în parte a deciziei contestate, reclamanta neformulând niciun fel de solicitări care să vizeze aceste aspecte privind stabilirea preţului reglementat, prin sentinţa recurată a fost modificat, practic, cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe prin acţiunea formulată, fiind avute în vedere, pentru admiterea în parte a acţiunii, alte argumente decât cele solicitate, având loc, aşadar, o modificare a cauzei cererii de chemare în judecată.

110. Apărările formulate prin întâmpinare de reclamantă referitoare la incidenţa art. 22 din C. proc. civ., privind faptul că instanţa de fond ar fi avut dreptul să stăruiască prin orice mijloace legale (inclusiv invocarea unor dispoziţii din Metodologie) pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, cu condiţia de a pune în discuţia părţilor aspectele noi invocate, sunt nefondate.

111. Dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, care prevăd că "(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale", se referă la faptul că, în acest scop, "cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare".

112. O asemenea situaţie nu se regăseşte în cauză, întrucât au fost reţinute motive de nelegalitate a actului administrativ neinvocate de reclamantă.

113. Cauza juridică a cererii în contencios administrativ, care are ca obiect anularea unui act administrativ, o constituie motivele de fapt, calificate prin prisma normelor juridice incidente, care constituie, împreună, argumentele de nelegalitate a actului administrativ, iar prin hotărârea pronunţată asupra cererii nu pot fi avute în vedere motive de nelegalitate a actului administrativ care nu au fost invocate.

114. În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitoare la faptul că soluţia instanţei de fond nu se întemeiază pe argumente invocate din oficiu, ci pe motive invocate cu ocazia concluziilor părţilor pe fondul cauzei, potrivit încheierii pronunţate în data de 03.09.2020, că reprezentantul A.N.R.E., deşi prezent la acel termen de judecată, nu a invocat faptul că aceste argumente ar depăşi cadrul învestirii instanţei de fond, motiv pentru care nu poate invoca acest presupus motiv direct în recurs, se impune a se avea în vedere, faţă şi de cele reţinute anterior, privind cauza cererii de chemare în judecată, faptul că modificarea acesteia poate avea loc exclusiv în condiţiile art. 204 din C. proc. civ., care prevăd că reclamantul poate să îşi modifice cererea, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat, iar peste acest termen modificarea cererii de chemare în judecată poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor. Pe de altă parte, neregularitatea procedurală a intervenit prin hotărârea pronunţată, în cadrul căreia s-au reţinut motivele de nelegalitate neinvocate în condiţii procedurale, astfel că singurul mijloc procedural aflat la dispoziţia pârâtei era formularea căii de atac.

115. În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei referitoare la faptul că, faţă de împrejurarea că instanţa de fond ar fi depăşit limitele învestirii de către reclamant, recurenta pârâtă A.N.R.E. nu invocă vreun motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., este nefondată, în condiţiile în care motivele din recurs pot fi circumscrise unuia din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) şi se circumscriu, în concret, motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ.

116. Se observă, de asemenea, faptul că, prin apărările formulate, reclamanta a arătat că prin cererea de chemare în judecată a invocat nelegalitatea deciziei contestate atât prin raportare la faptul că preţul reglementat nu include toate costurile fixe suportate de Hidroelectrica (argumente respinse de către instanţa de fond), cât şi prin raportare la faptul că A.N.R.E. şi-a încălcat propria Metodologie, deoarece nu a inclus în cuantumul preţului reglementat şi costul de 210,59 RON/MWh, subliniind că a detaliat pe larg faptul că valoarea de 210,59 RON/MWh solicitată reprezintă chiar costul energiei electrice neproduse. Contrar acestor susţineri, astfel cum s-a arătat anterior, reclamanta nu a invocat faptul că valoarea de 210,59 RON/MWh solicitată reprezintă costul energiei electrice neproduse, ci faptul că preţul energiei electrice active ce trebuie inclus în cuantumul tarifului reglementat este preţul energiei electrice active ce va fi consumată în regim compensator sincron, în cuantum de 210,59 RON/MWh, reprezentând preţul mediu de vânzare pe toate pieţele, nu doar strict costul de producţie al energiei active suportat de societate.

117. Având în vedere motivele reţinute privind încălcarea limitelor învestirii instanţei determinate prin cererea de chemare în judecată, care atrag incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., şi, pe cale de consecinţă, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocat de recurenta pârâtă, privind aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, care se referă la motivele de nelegalitate a actului administrativ care nu au fost invocate de reclamantă, şi nici a motivului de recurs privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, ca urmare a admiterii recursului, casării sentinţei şi respingerii acţiunii, în lipsa culpei procesuale a pârâtei, potrivit art. 453 din Codul de procedură, va fi respinsă şi cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

118. Pentru aceleaşi motive, în ceea ce o priveşte pe recurenta reclamantă, lipsind temeiul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, nu se mai impune analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., astfel cum a fost invocat de reclamantă, privind obligarea pârâtei A.N.R.E. la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată.

119. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a fost anulată în parte Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1551/28.08.2019 privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., este nelegală, în ceea ce priveşte admiterea în parte a acţiunii, fiind fondate motivele de recurs invocate de recurenta pârâtă care se circumscriu, prin conţinutul acestora, motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ.

VI Soluţia instanţei de recurs

120. Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes în formularea recursului de către reclamantă, invocată de pârâtă, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă, va admite recursul formulat de pârâtă, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge în tot cererea de chemare în judecată.

121. În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la cererea recurentei pârâte, Înalta Curte va obliga recurenta reclamantă, către recurenta pârâtă, la plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru formularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes a recursului formulat de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., invocată de recurenta pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. împotriva sentinţei nr. 890 din 2 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinţei nr. 890 din 2 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge în tot cererea de chemare în judecată.

Obligă recurenta reclamantă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. la plata sumei de 200 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către recurenta pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.