RCA insurance guarantee: adequacy of moral damages for spousal death under equitable compensation principle and Civil Code Articles 1349 and 1385

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 11 martie 2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a contestat Decizia nr. 19224/19.02.2019, emisă de pârât şi a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună admiterea cererii de despăgubire, astfel cum a fost formulată în data de 25 mai 2016, respectiv, obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre sumele solicitate şi cele acordate soţiei defunctului B., A., suma de 396.2018 RON, cu titlu de daune morale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 559 din 08 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 19224/19.02.2019, emisă de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 559 din 08 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că sentinţa recurată nu respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi ale art. 425 din C. proc. civ., motivarea instanţei de fond fiind lacunară, nefiind clare raţiunile avute în vedere de către aceasta, precum şi elementele de natură a fundamenta puterea de convingere şi a exclude arbitrariul modalităţii în care prima instanţă a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

În ceea ce priveşte motivul de recurs reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a ignorat prevederile art. 26 şi art. 49 din Normele cuprinse în Ordinul CSA nr. 14/2011, care sunt aplicabile în cauză.

Astfel, instanţa de fond ar fi trebuit, în temeiul dispoziţiilor art. 49 din Normele cuprinse în Ordinul CSA nr. 14/2011 să aibă în vedere jurisprudenţa actuală, atât cu privire la cuantumul daunelor morale, cât şi cu privire la interpretarea Ghidului elaborat de FPVS.

Totodată, recurenta-reclamantă a invocat caracterul desuet al Ghidului FPVS şi necesitatea actualizării cuantumului despăgubirilor prevăzute de acest ghid în raport de jurisprudenţa naţională de după anul 2011, precum şi de salariul mediu net lunar din România din prezent şi, de asemenea, a prezentat argumente referitoare la relaţia afectivă dintre victima decedată în urma evenimentului rutier şi soţia sa, dar şi traumele prin care aceasta a trecut ca urmare a decesului soţului în astfel de circumstanţe.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a apreciat că prima instanţă nu a ţinut cont la pronunţarea soluţiei că, aşa cum s-a statuat de doctrina şi practica europeană, în termenii Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, criteriul echităţii se traduce prin necesitatea ca partea lezată să primească o satisfacţie rezonabilă pentru prejudiciul moral suferit, dreptul la viaţă şi dreptul la familie fiind unele dintre drepturile fundamentale ale omului, iar dreptul la viaţă cel mai important dintre ele.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 noiembrie 2020, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

Astfel, la data de 15 februarie 2012 a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului autoutilitarei cu nr. de înmatriculare x care rula pe DN 58 B din direcţia localităţii Berzovia către localitatea Bocşa, judeţ Caras-Severin, în zona km 23+800m, în afara localităţii Bocşa, pe un sector de drum în aliniament. Acesta nu a mai avut posibilitatea de ghidare a autoutilitarei, deplasându-se doar pe trei dintre cele patru roti, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, care circula regulamentar. În urma evenimentului, a rezultat decesul numiţilor B., C. si D..

La momentul producerii evenimentului rutier, motociclul cu număr de înmatriculare x era asigurat RCA la E. S.A., cu poliţa nr. x.

Prin cererea de plata înregistrată sub nr. x/22.05.2018 şi depusă în data de 27 mai 2016 la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, petenta a solicitat să fie despăgubită din disponibilităţile FGA cu suma de 1.272 RON daune materiale si 448.728 RON daune morale, reprezentând prejudiciul moral si material suferit pentru decesul numitului B. (soţul său), ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 15 octombrie 2012.

Urmare a avizării daunei a fost constituit dosarul de dauna nr. x (nr. unic 174220).

Prin Decizia în litigiu nr. 19224/19.02.2019, FGA a admis cererea de plată formulată de contestatoare pentru suma de 1.271,95 RON daune materiale şi suma de 52.510 RON daune morale şi a respins cererea de plată cu privire la diferenţa solicitată privind daunele morale.

Prin sentinţa ce face obiectul prezentului recurs, Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei FGA.

Cât priveşte criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte le va respinge, ca nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante în condiţiile în care instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată, a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere. Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Criticile recurentei-reclamante, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale ce reglementează acordarea daunelor morale solicitate de creditorii de asigurare pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămărilor cauzate de evenimentele rutiere asigurate.

Astfel, instanţa de fond a considerat ca fiind corect cuantumul daunelor morale stabilite prin decizia administrativă atacată, prin raportare la Decizia nr. 74/02.08.2018 privind Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, care la Anexa 4 prevede valorile medii pentru despăgubirile morale ca urmare a decesului, în situaţia în care persoana decedată este soţul/soţia, calculate conform Ghidului FPVS 2011.

Înalta Curtea reţine că în legislaţia internă nu a fost elaborat niciun act normativ care să prevadă, în concret, criterii legale de determinare a despăgubirilor morale, astfel că reperul pentru stabilirea acestora este jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti şi principiile care s-au degajat pe această cale.

În acest mod, daunele morale se stabilesc prin apreciere în urma aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, etc. Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică, fără îndoială, şi o doză de aproximare, însă instanţele trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei. Altfel spus, criteriul fundamental în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea.

Totodată, împrejurarea că pârâtul a utilizat Ghidul FPVS pentru a realiza o stabilire echitabilă a cuantumului daunelor morale, raportat la alte persoane vătămate în incidente similare, nu conduce nici la obligativitatea acestei proceduri în faţa instanţei de judecată, dar nici la considerarea ca fiind derizorii/inadecvate a sumelor stabilite prin aplicarea acestei proceduri. Înalta Curte nu poate însă să dea întâietate sumelor stabilite automat şi formalist conform acestei proceduri, în măsura în care într-o anumită cauză se aduc argumente solide ce antamează criterii din practica judiciară relevantă a stabilirii şi acordării daunelor morale şi denotă greşita stabilire a acestui cuantum. Procedura folosită de intimatul-pârât trebuie corelată cu principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1349 alin. (2) şi art. 1385 alin. (1) C. civ., dar şi cu jurisprudenţa instanţelor naţionale, care poate justifica depăşirea cerinţelor stabilite prin proceduri interne adoptate de FGA sau de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.

În cauza de faţă, prejudiciul moral invocat de reclamantă se circumscrie prejudiciului legat de imposibilitatea acesteia de a avea şi de a păstra o familie, de a acorda şi a primi sprijin material şi/sau moral la/de la soţul acesteia, de a desfăşura împreună cu acesta activităţi domestice, fie acestea organizatorice, de socializare sau de agrement familial.

Faţă de cuantumul despăgubirilor stabilite prin decizia atacată, Înalta Curte reţine că, raportat la modul în care recurentei-reclamante i-a fost afectată întreaga existenţă, viaţa emoţională, afectivă, traiul de zi cu zi alaturi de partenerul său, viaţa de familie, statutul economic şi social, viitorul proiectat al existenţei sale lângă soţul acesteia şi impactul emoţional deosebit de puternic al pierderii soţului asupra stării sale psihice şi care a determinat o modificare totală a stilului de viaţă personal, cu implicaţii sociale, economice, emoţionale, psihice, suma acordată de pârât acesteia cu titlu de daune morale este prea mică, atât faţă de circumstanţele concrete ale situaţiei de fapt dovedită în cauză, cât şi faţă de practica instanţelor judecătoreşti în materie.

În acest sens, instanţa de recurs are în vedere deciziile nr. 3284/07.06.2022, nr. 1177/01.03.2022 şi nr. 2636/11.05.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În acest context, Înalta Curte apreciază că, pentru prejudiciul moral suferit de recurenta-reclamantă A., din perspectiva criteriului echităţii şi principiul proporţionalităţii cu dauna suferită, pentru o reparaţie echitabilă din punct de vedere legal, se impune acordarea unor daune morale în valoare majorată de la 52.510 RON, la 100.000 RON.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A., va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite în parte cererea de chemare în judecată, urmând a se anula, în parte, decizia administrativă atacată şi a se majora cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale până la concurenţa sumei de 100.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 559 din 08 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Anulează, în parte, Decizia nr. 19224/19.02.2019, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi majorează cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale până la concurenţa sumei de 100.000 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.