Statutory subrogation of public authorities in recreational fishing contracts: validity of mandatory additional acts and non-termination upon legislative repeal

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură Bucureşti, a solicitat constatarea caracterului nejustificat al refuzului ANPA, din cadrul Minutei nr. 5701/14.07.2016, de a da curs solicitării asociaţiei reclamante în sensul încheierii actului adiţional, şi drept consecinţă, obligarea pârâtei la încheierea Actului adiţional la Contractul nr. x/30.01.2006 privind exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii, în condiţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009.

Prin sentinţa civilă nr. 331 din data de 13 decembrie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Judeţeană a Pescarilor Sportivi Arad, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură Bucureşti şi a constatat caracterul nejustificat al refuzului pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei şi în consecinţă a obligat pârâta la încheierea cu reclamanta a actului adiţional la contractul nr. x/30.01.2006 privind exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii, în condiţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009.

Împotriva sentinţei civile nr. 331 din data de 13 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 3715/27.06.2019 pronunţată în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură împotriva sentinţei civile nr. 331 din 13 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 271 din data de 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 22 din data de 15 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constat invit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza ÎCCJ pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Prin Decizia nr. 3089/21.05.2021 pronunţată în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara -, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, la data de 10 august 2021, sub nr. x/2016.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 501 din data de 29 septembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură; a constatat caracterul nejustificat al refuzului pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei; a obligat pârâta să încheie cu reclamanta actul adiţional la contractul nr. x din 30.01.2006 privind exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii, în condiţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 şi să plătească reclamantei suma de 3.550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 501 din data de 29 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea primei instanţe este nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, în speţa de faţă sunt incidente prevederile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, în forma sa de bază, prin care s-a abrogat Legea nr. 192/2001, actul normativ care a reglementat funcţionarea Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, şi art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 prin care a fost aprobată cu modificări şi completări O.U.G. nr. 23/2008.

Potrivit prevederilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Agenţia Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP) în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens.

Conform prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura se subrogă Agenţiei Domeniilor Statului (ADS) în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţi contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens.

Instanţa de fond, deşi a reţinut incidenţa acestor texte legale, a făcut o greşită interpretare şi aplicare a acestora.

Conform dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 83/2008 privind pescuitul şi acvacultura, la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură se subrogă Agenţiei Domeniilor Statului în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens.

Din analiza dispoziţiilor legale menţionate mai sus, reiese faptul că, pentru ca ANPA să se subroge în drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de ADS, cu agenţii contractanţi, Agenţia Domeniilor Statului trebuia să se subroge, la rândul ei, în contractele încheiate de Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol cu agenţii contractanţi.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că subrogarea prevăzută de textele normative menţionate mai sus nu operează de drept, fiind astfel necesară încheierea unor acte adiţionale la contractul iniţial. Astfel, potrivit prevederilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, Agenţia Domeniilor Statului trebuia să încheie, cu reclamanta, un act adiţional de subrogare în contractul nr. x/30.01.2006, act adiţional ce nu a fost încheiat.

Nefiind încheiat un act adiţional de subrogare între, ADS şi reclamantă, nu este posibilă nici încheierea unui act adiţional prin care Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură să se subroge Agenţiei Domeniilor Statului. ANPA nu se poate subroga, în mod direct, în drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractul încheiat între CNAFP şi recurenta - reclamantă.

Dispoziţiile legale enunţate au prevăzut, aşadar, o subrogaţie legală, a ADS pentru CNAFP, iar ulterior a ANPA pentru ADS, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte, şi, pe cale de consecinţă, încheierea de acte adiţionale în acest sens.

Aceste dispoziţii însă nu sunt aplicabile în speţa de faţă, întrucât obiectul contractului pentru care se solicită încheierea actului adiţional în cauză îl constituie exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale, pescuitul recreativ/sportiv fiind reglementat în mod distinct de dispoziţiile art. 23 din O.U.G. nr. 23/2008.

Astfel, neexistând act adiţional încheiat între CNAFP şi ADS iar contractul pentru care se solicită încheierea actului adiţional nu are ca obiect exploatarea unei amenajări piscicole, ANPA nu poate în mod legal să încheie actul adiţional de subrogare în temeiul prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2019.

În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 418/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2015, speţa fiind similară, în sensul că reclamanta din acel dosar a solicitat obligarea ANPA la încheierea unui act adiţional la un contract încheiat CNAFP având ca obiect exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale.

În ceea ce priveşte minuta nr. 5701/14.07.2016, din cuprinsul invitaţiei şi al conţinutului minutei, reiese clar că scopul întâlnirii este "discutarea încheierii unor acte adiţionale", faptul că s-au purtat discuţii referitoare la suprapunerile existente cu alte asociaţii care aveau acte adiţionale de prelungire a contractelor, acte adiţionale încheiate urmare a punerii în executare a unor hotărâri judecătoreşti, discuţii referitoare la interpretarea unor clauze contractuale referitoare la valoarea contractului, tranşarea suprapunerii zonelor între asociaţii, nereieşind de nicăieri faptul că scopul întâlnirii a fost încheierea unui act adiţional şi nici că această întâlnire ar fi trebuit să se finalizeze prin semnarea unui astfel de act.

În prezenta cauză nu se poate reţine un refuz nejustificat din partea recurentei-pârâte având în vedere că la capitolul X din contractul nr. x/30.01.2006, pct. 10.2, cu privire la încetarea valabilităţii contractului în cazul modificării prevederilor legale.

După cum se poate observa, temeiul legal al încheierii contractului nr. x/30.01.2006 este Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, lege care a fost abrogată prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 23/2008.

În acest context, recurenta-pârâtă susţine că nu se află în prezenţa unui refuz nejustificat, mai ales prin prisma interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 şi a dispoziţiilor contractuale din contractul nr. x/30.01.2006, Cap. X încetarea contractului, pct. 10.2, cu privire la încetarea valabilităţii contractului în cazul modificării prevederilor legale.

Cum un contract valabil încheiat are putere de lege între părţi, dispoziţiile acestuia fiind obligatorii, şi cum legislaţia a fost modificată, prin abrogarea legii în baza căruia a fost încheiat contractul, sunt incidente dispoziţiile privind încetarea contractului, acesta încetându-şi valabilitatea la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 23/2008.

De asemenea, în mod eronat a reţinut instanţa de fond că susţinerile noastre sunt contrazise chiar de conduita adoptată de instituţia pârâtă, prin încheierea unor acte adiţionale cu alte asociaţii de pescari similare, făcând astfel trimitere la actul adiţional nr. x/03.03.2015 încheiat de subscrisa cu Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Arad chiar în condiţiile art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008 coroborat cu prevederile Legii nr. 317/2009.

Se poate observa cu uşurinţă că actul adiţional respectiv a fost încheiat ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti obligatorii pentru ANPA, însă încheierea acestui act adiţional ar fi trebuit văzută ca un caz de excepţie, recurenta-pârâtă fiind obligată la această conduită în urma unui act jurisdicţional, care a tranşat o speţă particulară.

Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 10 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 22 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat constatarea caracterului nejustificat al refuzului ANPA, din cadrul Minutei nr. 5701/14.07.2016, de a da curs solicitării asociaţiei reclamante în sensul încheierii actului adiţional, şi drept consecinţă, obligarea pârâtei la încheierea Actului adiţional la Contractul nr. x/30.01.2006 privind exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii, în condiţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, a obligat pârâta să încheie cu reclamanta actul adiţional la contractul nr. x din 30.01.2006 privind exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii, în condiţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că din analiza coroborată a cererii formulată de reclamantă la data de 23.11.2015, a răspunsului nr. x/14.12.2015 şi a minutei nr. 5701/14.07.2016, rezultă că scopul întâlnirii din 14.07.2016 a fost în mod indubitabil acela de a reglementa situaţia juridică a contractului existent (nr. 9/30.01.2006), care se impunea a fi realizată - în acord cu prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 -, prin încheierea unui act adiţional, iar faptul că actul adiţional ar viza amenajări piscicole şi nu resursele acvatice vii, s-a constatat că aceste susţineri sunt contrazise chiar de conduita adoptată de instituţia pârâtă - prin încheierea unor acte adiţionale cu alte asociaţii de pescari similare.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin motivele de recurs se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect se susţine că hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 şi a dispoziţiilor contractuale din contractul nr. x/30.01.2006, Cap. X încetarea contractului, pct. 10.2, cu privire la încetarea valabilităţii contractului în cazul modificării prevederilor legale.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Potrivit dispoziţiilor art. 69 al (1) din O.U.G. nr. 23/2008, la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, Agenţia Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţi contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens.

Conform art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, la data intrării în vigoare a acestei legi, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură se subrogă Agenţiei Domeniilor Statului în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţi contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens. În continuare, textul mai prevede şi că Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură preia cu titlu gratuit acţiunile pe care Agenţia Domeniilor Statului le deţine la societăţile comerciale cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deţinute de aceasta, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale. În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Agenţia Domeniilor Statului predă Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură patrimoniul, arhivele, contractele şi documentaţia aferentă acestora, care au fost preluate de la Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol. Patrimoniul se preia pe bază de protocol încheiat între părţi, aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, modificându-se corespunzător bugetele celor două instituţii. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură se subrogă şi Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice "Hidroelectrica" - S.A. Bucureşti în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de acestea care au ca obiect exploatarea, gestionarea, gospodărirea şi administrarea resurselor acvatice vii şi preia toate contractele încheiate în acest sens cu terţe persoane, fizice sau juridice, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.

Înalta Curte constată că între intimata-reclamantă şi Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol a fost încheiat un contractul nr. x/30.01.2006 al cărui obiect consta în exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zonă -Judeţul Arad, temeiul de drept fiind cel prevăzut de art. 10, art. 13, art. 14 din Legea nr. 113/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001, O.M.A.P.D.R. nr. 1133/2005 privind dreptul de pescuit în bazinele naturale, O.M.A.P.D.R. nr. 1134/2005 privind accesul la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului.

În privinţa preluării de către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a atribuţiilor de la Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, se observă că dispoziţiile relevante sunt cele ale art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008, în care se prevede că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Agenţia Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens."

Ulterior, prin prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, s-a realizat subrogaţia legală în drepturi şi obligaţii pentru aceste tipuri de contracte, de la Agenţia Domeniilor Statului către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

Instanţa de recurs observă că obligaţia legală de a încheia acte adiţionale, conform noilor prevederi legale din O.U.G. nr. 23/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 317/2009, incumba noii autorităţi publice care s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile A.D.S., preluate, la rândul său, de la C.N.A.F.P., iar această subrogaţie operează de drept, nefiind necesară încheierea unor acte adiţionale la contractul iniţial cu fiecare entitate în parte, având în vedere că în virtutea modificărilor legislative şi pentru intrarea în legalitate, recurenta-pârâtă avea aptitudinea de a încheia acte adiţionale la contractele încheiate cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte.

În acest context, nu poate fi primită critica recurentei-pârâte în sensul că pe lângă condiţia existenţei actului adiţional încheiat între CNAFP şi ADS, subrogaţia se putea realiza numai în ceea ce priveşte contractele încheiate cu agenţi contractanţi care deţineau în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, definite de art. 2 din O.U.G. nr. 23/2008, atât în forma de bază, cât şi în forma aprobată prin Legea nr. 317/2009, având în vedere că "exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale, pescuitul şi acvacultura" au fost definite şi de O.U.G. nr. 23/2008 unde, la art. 4 alin. (1) se menţionează în mod expres că:

"Elaborarea strategiei naţionale şi a reglementărilor referitoare la conservarea şi managementul resurselor acvatice vii existente în habitatele piscicole naturale, la acvacultură, la organizarea pieţei produselor pescăreşti, la structurile de pescuit şi acvacultură, precum şi implementarea şi controlul aplicării şi respectării acestora sunt atributul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură."

În cazul de faţă, recurenta-pârâtă susţine că odată cu modificarea legislaţiei în anul 2008, Contractul nr. x/30.01.2006 ar fi încetat de drept.

Într-adevăr, adoptarea în regim de urgenţă a Ordonanţei de Urgenţă nr. 23 din 5 martie 2008 privind pescuitul şi acvacultura s-a impus având în vedere necesitatea adoptării rapide a unui cadru juridic în conformitate cu reglementările Uniunii Europene, necesar administrării sectorului pescăresc, prin conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comunitară în domeniul pescuitului, iar prin dispoziţiile art. 70 din acest act normativ s-a menţionat că "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă", însă critica recurentei-pârâte în sensul că odată cu modificarea legislaţiei în anul 2008, Contractul nr. x/30.01.2006 ar fi încetat de drept nu poate fi primită în contextul în care O.U.G. nr. 23/2008 nu conţine nicio prevedere în acest sens.

Pe de altă parte, se observă că la Cap. III. al contractului nr. x/30.01.2006 "Durata contractului" se menţionează: 3.1. "Contractul este valabil pe o perioadă de 1 (un) an calendaristic, cu posibilitatea prelungirii tacite a valabilităţii lui dacă niciuna dintre părţi nu comunică celeilalte intenţia de încetare sau dacă nu a intervenit vreuna din celelalte clauze prevăzute la Cap. IX şi Cap. X din prezentul contract" ceea ce conduce la concluzia că încetarea contractului nu poate interveni decât în condiţiile contractului, care reprezintă legea părţilor, şi în lipsa intervenirii vreunui fapt juridic reglementat convenţional ori legal, care să conducă la încetarea contractului, acesta fiind în vigoare la data transmiterii drepturilor şi obligaţiilor către recurenta-pârâtă, deci continuă să îşi producă efectele, aspect în raport de care, în virtutea art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, recurenta-pârâtă era obligată să încheie actul adiţional cu intimata-reclamantă.

Relevant este şi faptul că, în actul adiţional nr. x/03.03.2015 la Contractul nr. x/22.02.1987 pentru darea în folosinţă a bazinelor piscicole conform Legii nr. 12/1974 cu modificările ulterioare, încheiat între Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Arad, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, Ordinul MADR nr. 15/20.01.2011 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de aplicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv, se menţionează în mod expres că:

"Art. 1. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură se subrogă C.N.A.F.P. în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractul nr. x/22/02/1987 şi actele adiţionale încheiate, conform Legii nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura:

Art. 2. Celelalte clauze ale contractului nr. x/22/02/1987 şi ale actelor adiţionale încheiate la acesta, rămân neschimbate.

Art. 3. Prezentul act adiţional se încheie pentru o perioadă de 5 ani începând cu data semnării şi poate fi prelungit tacit pe perioade succesive, prin renegociere, în cazul în care nu este denunţat unilateral de una dintre părţi pentru motive temeinice."

În acest context, nu poate fi primită critica recurentei-pârâte conform căreia actul adiţional nr. x/03.03.2015 a fost încheiat ca excepţie, ca urmare a punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti atât timp cât în cuprinsul acestui act administrativ s-a menţionat ca temei de drept "prevederile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, Ordinul MADR nr. 15/20.01.2011 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de aplicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv" şi s-a recunoscut faptul că Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură se subrogă C.N.A.F.P. în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractul nr. x/22/02/1987 denumit "Exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii".

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a transformat hotărârea judecătorească nr. 266 pronunţată în dosarul nr. x/2012 în izvor de drept ci, în mod corect a reţinut poziţia oscilantă a recurentei-pârâte cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008 coroborate cu prevederile Legii nr. 317/2009 din moment ce în cazul de faţă a considerat că aceste dispoziţii nu sunt incidente, iar în cazul încheierii actului adiţional nr. x/03.03.2015 le-a acordat eficienţă juridică.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu a fost demonstrată nelegalitatea sentinţei atacate, astfel că argumentele expuse de recurenta-pârâtă în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine casarea hotărârii de fond, întrucât a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor legale incidente în cauză.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În considerarea argumentelor expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva sentinţei nr. 501 din 29 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.