Revision allowed on constitutional grounds; evaluation report for public official incompatibility annulled.

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 2320 din data de 4 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 188 din 19 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Împotriva acestei decizii a promovat calea de atac a revizuirii recurentul - reclamant A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., solicitând retractarea deciziei, în sensul admiterii recursului declarat împotriva sentinţei nr. 188/2015 a Curţii de Apel Alba-Iulia şi în cel al admiterii acţiunii reclamantului aşa cum a fost formulată, cu consecinţa anulării Raportului de evaluare nr. x/25.03.2015 emis de intimata Agenţia Naţională de Integritate. Totodată revizuentul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea căii extraordinare de atac promovate, revizuentul a arătat, în esenţă, că, în speţă, sunt întrunite toate condiţiile pentru admiterea cererii, întrucât prin decizia Curţii Constituţionale nr. 790/23.11.2021, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de către recurent în dosarul nr. x/2015, fiind declarate neconstituţionale prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 în forma avută la data pronunţării cauzei. Prin decizia nr. 2320/04.06.2018, Înalta Curte a menţinut sentinţa nr. 188/2015 a Curţii de apel Alba Iulia, care a stabilit legalitatea Raportului de evaluare nr. x/25.03.2015, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a recurentului pentru încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, cu motivarea că reclamantului, în calitate de funcţionar public, i se aplică, cu precădere, astfel de dispoziţii legale (art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999) în ceea ce priveşte obligaţia de a-şi înceta raportul de serviciu înainte de a fi numit sau a candida pentru o funcţie de demnitate publică.

Cât priveşte aspectul soluţionării recursului în urma rejudecării, revizuentul a învederat că prin raportul de evaluare nr. x/25.03.2015 s-a reţinut că acesta ar fi încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, prin nerespectarea, în perioada 18.06.2008 - 26.06.2012, a prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, iar prin hotărârile date atât de instanţa de fond cât şi de cea de recurs legalitatea unui astfel de raport a fost confirmată implicit prin aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în baza cărora s-a stabilit starea de incompatibilitate a revizuentului.

A mai arătat revizuentul că, prin declararea neconstituţională a art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, acesta nu mai poate produce efecte juridice, astfel că nu se poate menţine ca valabil un act administrativ care este emis în baza acestui act normativ, declarat neconstituţional.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat, pe de o parte, ca, în considerarea situaţiei de fapt incidentă cauzei, să se ia act de cele reţinute de Curtea Constituţională prin decizia nr. 790/23.11.2021, însă, în privinţa cererii revizuentului de acordare a cheltuielilor de judecată, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 454 din C. proc. civ., în sensul că intimata nu se află în culpă procesuală, având în vedere că raportul de evaluare a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul emiterii sale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine caracterul admisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză de revizuentul A., pentru considerentele arătate în continuare:

Din circumstanţele concrete ale cauzei rezultă că temeiul de drept al emiterii Raportului de evaluare nr. x din data de 25.03.2015, prin care intimata Agenţia Naţională de Integritate a identificat elemente de încălcare de către revizuent a regimului juridic al incompatibilităţilor, a constat în prevederile art. 34 alin. (2) din Legea 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici (în forma în vigoare la data emiterii raportului de evaluare), potrivit cărora:

"Înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot fi numiţi în funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu."

Temeiul de fapt al emiterii raportului l-a constituit împrejurarea că, în perioada 18.06.2008 - 26.06.2012, revizuentul a deţinut concomitent funcţia de conducere de şef de administraţie în cadrul Administraţiei Fiscale a oraşului Sălişte, cât şi funcţia de demnitate publică de primar al oraşului Sălişte.

Prin sentinţa civilă nr. 188 din 19 octombrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. şi a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2320 din data de 4 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 188 din 19 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Decizia, acum supusă revizuirii, s-a bazat pe argumentul esenţial că reclamantului i se aplicau incompatibilităţile privind funcţia publică reglementate de prevederile art. 34 alin. (2) din Legea 188/1999, în completarea dispoziţiilor art. 97 din Legea 161/2003, întrucât, în cazul înalţilor funcţionari publici şi funcţionarilor publici de conducere, legea specială, care reglementează statutul acestora, a prevăzut expres că pot fi numiţi, respectiv pot candida pentru funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu.

Totodată, Înalta Curte reţine că prin încheierea emisă la data de 21 mai 2018, pronunţată în dosarul asociat x/2015, constituit în urma formulării, de către recurentul-reclamant A., la termenul din data de 21 mai 2018, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea constatării neconstituţionalităţii prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind funcţionarii publici, a fost admisă cererea recurentului şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu o astfel de excepţie.

Prin decizia nr. 790 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 164 din 18 februarie 2022, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, sunt neconstituţionale.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive care evocă fondul, aşa cum este decizia civilă nr. 2320 din data de 4 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, poate fi cerută dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

Prin urmare, în cauza de faţă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii îndreptate împotriva unei hotărâri definitive conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Cum prevederile legale arătate au constituit temeiul de drept al emiterii Raportului de evaluare nr. x din data de 25.03.2015, prin care s-a reţinut starea de incompatibilitate a revizuentului şi acestea au fost eliminate din ordinea juridică pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte constată că se impune admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a deciziei supuse revizuirii, în sensul admiterii recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 188 din 19 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casării sentinţei recurate şi, în rejudecare, a admiterii cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi al anulării Raportului de Evaluare nr. x/25.03.2015, emis de antemenţionata pârâtă.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată aferente tuturor fazelor procesuale, formulată de revizuentul A., Înalta Curte apreciază că, în mod contrar celor susţinute de intimata Agenţia Naţională de Integritate, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 454 C. proc. civ., neexistând o recunoaştere a pretenţiilor reclamantului anterior primului termen de judecată, argumentul lipsei culpei intimatei în emiterea Raportului de Evaluare nr. x/25.03.2015, nefiind relevant din perspectiva parametrilor reglementaţi de sus indicatul text normativ. Astfel, în raport de soluţia pronunţată în calea extraordinară de atac a revizuirii, dată fiind calitatea intimatei-pârâte de parte ce a pierdut procesul, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimata Agenţia Naţională de Integritate la plata către revizuentul A. a sumei totale de 9970 RON, reprezentând cheltuieli de judecată specifice fazelor procesuale ale fondului (conform dovezilor aflate la dosarul instanţei de fond), recursului (conform dovezilor aflate la dosarul instanţei de recurs) şi prezentei revizuiri (conform înscrisurilor depuse la dosarul pendinte), constând în taxe judiciare de timbru şi onorarii de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2320 din data de 4 iunie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015.

Schimbă hotărârea atacată, în sensul că:

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 188 din 19 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Anulează Raportului de Evaluare nr. x/25.03.2015, emis de pârâtă.

Obligă intimata Agenţia Naţională de Integritate la plata către revizuentul A. a sumei de 9970 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.