Scope of judicial review of Judicial Inspection disciplinary closures and adequacy of legal reasoning requirements

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 la data de 30.09.2019, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, admiterea contestaţiei, desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi rezoluţiei de clasare emise în dosarul nr. x al Inspecţiei Judiciare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, în temeiul art. 451 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, către pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 8 din data de 6 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanţii B. şi A. împotriva pârâtei Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 anterior, au formulat recurs reclamanţii A. şi B., prin care, invocând prevederile art. 488 alin. (1), pct. 6 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, către prima instanţă.

În susţinerea căii extraordinare de atac, recurenţii au arătat, în esenţă, că, deşi prin contestaţia formulată au solicitat desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare, ambele emise în dosarul nr. x 19 - 2872 al Inspecţiei Judiciare, precum şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, în temeiul art. 451 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, prin sentinţa atacată prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, fără a analiza şi a se apleca asupra motivelor contestaţiei. În opinia recurenţilor, instanţa de fond a furnizat doar o motivare formală, succintă, cu trimiteri generale, ce nu face nicio referire concretă la situaţia invocată, fapt ce echivalează cu nemotivarea.

În opinia recurenţilor, situaţia dedusă judecăţii, ce trebuia analizată de prima instanţă, era cea a săvârşirii, de către judecătorii C. şi D., membri ai completului de judecata S3-Camera de consiliu nr. 10 din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 (exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă) cu ocazia pronunţării, în dosarul nr. x/2009, a încheierii din data de 15.03.2019, prin care, într-o procedură de lămurire a dispozitivului hotărârii, sus indicaţii magistraţi au depăşit, în opinia recurenţilor, limitele legale ale procedurii în discuţie, în sensul că au evocat fondul şi au modificat soluţia irevocabilă, reducând, în opinia recurenţilor, dreptul acestora de a se bucura de autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate iniţial (Decizia civilă nr. 1683/28.11.2011).

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat apărări prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei primei instanţe, drept temeinică şi legală.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 10 septembrie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 22 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii A. şi B. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanţii A. şi B. au solicitat desfiinţarea rezoluţiei Inspecţiei Judiciare de clasare nr. 2143/A din data de 1 iulie 2019 dispusă în dosarul nr. 19-1852 şi a rezoluţiei Inspectorului Şef nr. x din 9 septembrie 2019, prin care, prin prima, a fost clasată sesizarea formulată de reclamanţi împotriva magistraţilor C. şi D., membrii ai completului de judecata S3-Camera de consiliu nr. 10 din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie pentru săvârşirea abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, iar prin cea de-a doua a fost menţinută prima rezoluţie.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a confirmat legalitatea celor două rezoluţii, respingând contestaţia reclamanţilor ca neîntemeiată, iar o astfel de soluţie este criticată de reclamanţi din perspectiva manierei în care prima instanţă şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva hotărârea pronunţată, apreciind recurenţii că instanţa de fond a furnizat doar o motivare formală, succintă, cu trimiteri generale ce nu face nicio referire concretă la situaţia invocată, fapt ce, în opinia recurenţilor, echivalează cu nemotivarea.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea acesteia, în contextul în care hotărârea recurată respectă standardele impuse de art. 425 C. proc. civ., fiind, astfel, nefondate criticile aduse de recurenţi sentinţei primei instanţe.

Trebuie precizat faptul că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere prezentarea argumentelor părţilor, stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raţionament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluţiei date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză. Instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluţia adoptată, fiind respectate prevederile art. 22 alin. (2) şi ale art. 425 C. proc. civ. şi arătat silogismul logico-juridic ce a stat la baza sentinţei pronunţate.

Contrar celor invocate de recurenţi, motivarea furnizată de prima instanţă nu este una formală, judecătorul fondului analizând cauza din perspectiva limitelor pe care un litigiu, precum cel pendinte, le are.

Din această perspectivă, Înalta Curtea precizează că instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii, precum cea care face obiectul prezentului dosar, nu este una disciplinară, neavând competenţa să stabilească existenţa sau inexistenţa unei abateri disciplinare (potrivit art. 134 alin. (2) din Constituiţii României, această competenţă revine Consiliului Superior al Magistraturii). Verificările pe care aceasta este chemată să le realizeze asupra rezoluţiilor de clasare şi a rezoluţiilor inspectorului şef vizează doar examinarea legalităţii şi temeiniciei acestora, respectiv dacă pârâta a adoptat soluţia atacată în limitele marjei de apreciere conferite de lege, dacă se contestă caracterul complet al probatoriului şi în consecinţă dacă se impune completarea verificărilor (în acest sens fiind, de altfel, şi prevederile art. 45 indice 1 din Legea nr. 317/2004, coroborate cu art. 65 alin. (3) din acelaşi act normativ şi cele ale art. 3 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspecţiei Judiciare, aprobat prin Ordinul inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare nr. 24/2012 -în vigoare la data formulării sesizării).

Or, din analiza hotărârii atacate rezultă că motivarea acesteia corespunde limitelor legale trasate de sus indicatele prevederi, neputând fi primite aspectele învederate de recurenţi. Din această perspectivă, instanţa de control judiciar reţine că prin considerentele expuse în fila x paragraf final şi primele paragrafe ale filei 8 a sentinţei atacate prima instanţă a analizat modul de realizare a verificărilor prealabile întreprinse de Inspecţia Judiciară, iar în fila x paragraf 4 şi următoarele, precum şi în paragrafele filei 10 a sentinţei, judecătorul fondului a exercitat şi controlul de legalitate din perspectiva verificării manierei de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, motivarea fiind raportată la situaţia concretă invocată în cauză.

Totodată, Înalta Curte învederează că, în jurisprudenţa sa constantă, a stabilit că "motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului."

Se reţin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudenţa CEDO (paragraful 20 din hotărârea pronunţată în cauza Gheorghe Mocuţa contra României):

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".

În atare condiţii, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., sentinţa recurată cuprinzând argumente ce au stat la baza soluţiei de respingere a contestaţiei recurenţilor, care demonstrează că prima instanţă a analizat în mod adecvat argumentele expuse de părţi în privinţa legalităţii şi temeiniciei rezoluţiilor atacate, judecătorul indicând elementele de fapt şi de drept ale cauzei, în condiţiile expuse şi în jurisprudenţa Curţii EDO, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, precum şi silogismul logico - juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare şi lipsite de contradictorialitate raţiunile avute în vedere.

Pentru aceste motive, întrucât nu pot fi identificate aspecte care să atragă incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 8 din data de 6 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.