Nullity of appeal for failure to articulate specific cassation grounds and denial of preliminary ruling on legal interpretation of energy infrastructure easements

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30.09.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr 2365/17.07.2019 şi a Rezoluţiei Inspectorului şef C19- 2833/10.09.2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 21 din data de 13 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 anterior, a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat apărări prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei primei instanţe, drept temeinică şi legală.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurentul-reclamant A., prin invocarea unor aspecte similare celor din memoriul de recurs, a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, apreciind susţinerile acesteia ca fiind neîntemeiate.

6. Cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Prin argumentele expuse în cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant A. a formulat şi o cerere incidentală de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în privinţa dezlegării chestiunii de drept privind: interpretarea prevederilor Legii nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, în special a celor ale art. 3, art. 49 şi art. 93, dintr-un astfel de act normativ, sub aspectul stabilirii sensului (definirii) noţiunilor de "vecinătăţi" şi "culoar de trecere care include zona de protecţie şi zona de siguranţă", apreciind că sensul neclar al unor astfel de prevederi a generat o înţelegere neunitară a sferei de reglementare a celor două noţiuni, fiind realizată, în mod frecvent, o confuzie între cele două.

7. Punctul de vedere al intimatei - pârâte cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Legal citată, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară nu a prezentat un punct de vedere scris cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

8. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 24 septembrie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 22 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de sesizare a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Analizând cererea de sesizare a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin raportare la dispoziţiile art. 519 din C. proc. civ., republicat, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de textul procedural menţionat, urmând a o respinge, pentru argumentele expuse în continuare.

Procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are o natură juridică sui generis, care se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul procesului al cărui obiect îl constituie chestiunea de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 519 din C. proc. civ., "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Prin această reglementare, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:

a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

b) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;

c) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

d) soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;

e) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

f) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Cu privire la condiţiile de admisibilitate, instanţa reţine că în jurisprudenţa Înaltei Curţi s-a arătat constant că procedura reglementată de art. 519 C. proc. civ. are în vedere o chestiune de drept care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidenţa unor principii generale ale dreptului al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile, cu finalitatea împiedicării apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie (ex. Decizia nr. 16/2016 Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 779/5 oct. 2016).

Aşadar, chestiunea de drept ce ar urma să fie supusă analizei completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în raport de prevederile art. 519 C. proc. civ., trebuie să decurgă din interpretarea unei anumite dispoziţii legale, iar nu din aplicarea acesteia în condiţiile particulare ale speţei, operaţiune ce rămâne în atribuţiile instanţei învestite cu soluţionarea cauzei.

Aplicând aceste repere teoretice cauzei pendinte, Înalta Curte constată că prin cererea formulată, recurentul A. a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu o întrebare referitoare la interpretarea prevederilor Legii nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, în special a celor ale art. 3, art. 49 şi art. 93, dintr-un astfel de act normativ, sub aspectul stabilirii sensului (definirii) noţiunilor de "vecinătăţi" şi "culoar de trecere care include zona de protecţie şi zona de siguranţă".

Instanţa de control judiciar observă, însă, că soluţionarea pe fond a prezentei cauze nu depinde de chestiunea a cărei lămurire se cere, întrucât obiectul litigiului de faţă vizează legalitatea rezoluţiei Inspecţiei Judiciare din data de 2365/17.07.2019, menţinută prin Rezoluţia Inspectorului şef nr. C19-2833/10.09.2019, din perspectiva abaterilor disciplinare reglementate de art. 99 lit. i), o) şi t) din Legea nr. 303/2004, iar nu chestiunile de drept ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2018, nr. y/2018/a1, nr. 1012/325/2018/a2 şi nr. 1012/325/2018/a3 soluţionate de magistraţii din cadrul Judecătoriei Timişoara şi Tribunalului Timiş vizaţi de plângerea disciplinară formulată de recurent.

De asemenea, Înalta Curte reţine că modul în care a fost motivată cererea de sesizare reprezintă, în fapt, reafirmarea critricilor aduse raţionamentelor juridice dezvoltate de recurentul - revizuent în sus indicatele dosare (nr. x/2018, nr. y/2018/a1, nr. 1012/325/2018/a2 şi nr. 1012/325/2018/a3), recurentul-reclamant urmărind, în fapt, o validare a propriei interpretări date unor astfel de texte normative şi a argumentelor pe care le-a dezvoltat în susţinerea temeiniciei acţiunii sale ce a făcut obiectul respectivelor dosare. Cu alte cuvinte, prin sesizarea formulată, nu se urmăreşte stabilirea înţelesului sau conţinutului normei, ci, pornindu-se de la un anumit rezultat al interpretării sistematice a dispoziţiilor legale, este avută în vedere doar aplicarea normei cu scopul de a se identifica soluţia ce se doreşte a fi adoptată în cauză, astfel încât, nu se poate vorbi despre o chestiune de drept în înţelesul art. 519 C. proc. civ.. Or, o astfel de opţiune procedurală, în contextul argumentelor invocate de recurentul-reclamant, nu se încadrează în exigenţele sus indicatului text normativ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute în dispoziţiile art. 519 C. proc. civ., republicat, motiv pentru care va respinge cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

III. Soluţia instanţei de recurs asupra căii de atac exercitate în cauză

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor, sub sancţiunea nulităţii stipulate în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine atât în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate de instanţă şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul- reclamant A. a reiterat aspecte evocate şi prin cererea de chemare în judecată şi prin plângerea adresată intimatei - pârâte ce privesc, în principal, chestiuni de fapt şi de drept aferente chestiunilor litigioase deduse judecăţii în dosarul nr. x/2018 şi dosarele asociate nr. x soluţionate de Judecătoria Timişoara şi Tribunalul Timiş. Astfel de susţineri nu îndeplinesc, însă, exigenţele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. care să vizeze sentinţa atacată în litigiul pendinte, respectiv argumentele prezentate de prima instanţă în cadrul demersului de verificare a legalităţii rezoluţiei Inspecţiei Judiciare din data de 2365/17.07.2019, menţinută prin Rezoluţia Inspectorului şef nr. C19-2833/10.09.2019, din perspectiva abaterilor disciplinare reglementate de art. 99 lit. i), o) şi t) din Legea nr. 303/2004.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, soluţia recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum şi reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluţia pronunţată de prima instanţă, acesta rezumându-se la prezentarea generală a situaţiei de fapt ce a făcut obiectul judecăţii în dosarul nr. x/2018 şi dosarele asociate nr. x/2018/a1, nr. 1012/325/2018/a2 şi nr. 1012/325/2018/a3, nesubliniind relevanţa pe care o prezintă, din perspectiva obiectului litigiului pendinte, în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va constata incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reţine că recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 21 din data de 13 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile care să vizeze Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 21 din data de 13 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.