Securitate collaborator status action: invalidity of internal CNSAS deadline as ground for dismissal

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea în constatare introdusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 09 iulie 2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a solicitat instantei ca, în baza documentelor existente la dosar să constate calitatea de colaborator al Securităţii al pârâtului A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1023 pronunţată la data de 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii acţiunii formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a respins acţiunea ca fiind tardiv formulată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, admiterea acţiunii în sensul de a constata calitatea de colaborator al Securităţii al pârâtului A..

În motivarea recursului, a arătat că O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare nu prevede niciun termen înăuntrul căruia ar trebui promovată acţiunea prevăzută de art. 11 din acest act normativ. Termenul cuprins în Regulamentul de organozare şi funcţionare a CNSAS nu poate adăuga la lege, acesta având ca rol organizarea temporală a activităţii diferitelor structuri competente aş CNSAS în vederea bunei desfăşurări a activităţii.

În plus, afirmă recurentul că inexistenţa unei sancţiuni cu privire la nerespectarea acestui termen denotă caracterul de recomandare şi nu obligatoriu al acestuia.

Nu poate fi omis faptul că CNSAS este îndrituit să demareze verificări a căror finalitate exclusivă este deconspirarea lucrătorilor/colaboratorilor fostei Securităţi, prin consemnarea publică a activităţii acestora, beneficiarii finali ai hotărârilor emise ca urmare a acţiunilor în constatare fiind cetăţenii care au cerut verificări în cazurile respective, cât şi, în general, totalitatea cetăţenilor români, nicidecum instituţia chemată să promoveze acţiunile. Termenele în cauză nu sunt stabilite în beneficiul celui verificat, ci exclusiv al celui care cere verificarea.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se susţine că termenul prevăzut de art. 37 din Regulamentul de funcţionare şi organizare a CNSAS a fost respectat, sens în care arată că acest termen se referă la zile lucrătoare, iar nu calendaristice, urmând a avea în vedere şi faptul că zilele de 1 iunie şi 8 iunie au fost sărbători legale.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, în motivare se susţine faptul că lipsa unui termen pentru formularea acţiunii din cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 nu echivalează cu vreo derogare de la prevederile Regulamentului CNSAS, fiind ştiut că derogările nu pot fi decât exprese, nu şi tacite, astfel că CNSAS avea obligaţia de a formula o acţiune regulată sub toate aspectele, atât în acord cu dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 cât şi prin raportare la cele ale Regulamentului CNSAS. O concluzie contrară ar însemna invalidarea efectelor juridice ale prevederilor Regulamentului CNSAS, ceea ce nu este permis.

Pe fondul cauzei, arată intimatul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând hotărârea prin prisma motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 - invocat din oficiu de instanţa de recurs - C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Se reţine că prin acţiunea formulată recurentul reclamant CNSAS a solicitat instanţei de judecată să constate calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A., fiind îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a detaliat prin cererea de chemare în judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1023 din data de 20 octombrie 2020 a respins ca tardiv formulată cererea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii reţinând că în temeiul art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNSAS acţiunea trebuia formulată în termen de 30 de zile de la data adoptării notei de constatare, soluţie ce nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar.

În temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., din oficiu Înalta Curte a invocat în cauză incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. în raport de faptul că hotărârea recurată nu respectă exigenţele cerute de norma art. 425 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Deşi această normă conţine trei motive distincte, este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare, şi anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

Este de principiu că, în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se va arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Obligaţia judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată, pentru ce a admis susţinerile unei părţi şi le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă şi nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept, sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligaţie esenţială, a cărei încălcare duce la desfiinţarea hotărârii.

Prin urmare, textul legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Astfel, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, şi de altfel ea se circumscrie şi noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

În ceea ce priveşte hotărârea pronunţată în cauză, Înalta Curte constată că, din cuprinsul acesteia, nu rezultă existenţa unei motivări proprii a instanţei de judecată, simpla preluare a unui text de lege dar fără a arăta raţionamentul avut în vedere de judecător pentru aplicarea acestuia nu răspunde exigenţelor instituite prin dispoziţia art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. face trimitere la nevoia expunerii motivelor de fapt şi de drept "pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", ceea ce conduce la concluzia că motivarea trebuie sa cuprindă argumentele proprii judecătorului, simpla preluare a unui text de lege invocat de una din părţile litigiului nu poate fi circumscrisă cerinţei de motivare a hotărârii. O astfel de motivare nu face dovada analizării efective a argumentelor părţilor şi nu respectă rigorile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României garantează dreptul la un proces echitabil, garanţie ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente un text de lege, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, adoptat prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nr. 2/2008:

"acţiunea în constarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare...".

Din analiza conţinutului normativ al O.U.G. nr. 24/2008 şi al art. 37 din Hotărârea nr. 2/2008 se constată că legiuitorul primar sau secundar nu a prevăzut nicio sancţiune pentru introducerea acţiunii în termenul de 30 de zile de la momentul adoptării notei.

Mai mult, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a stabilit termene ce au ca rol organizarea activităţii diferitelor structuri componente ale Consiliului, pentru buna desfăşurare a activităţii, fără a prevedea natura juridică şi nici vreo sancţiune în cazul nerespectării acestora, inclusiv în ceea ce priveşte termenul prevăzut de art. 37 alin. (1), iar O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată, nu a stabilit un termen pentru promovarea acţiunii în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, astfel că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente.

Aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Decizia nr. 454/2020 pct. 34 "... actele normative date în executarea legilor se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă şi, ca atare, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea . . . . . . . . . . ."

Nu în ultimul rând, observă Înalta Curte că şi aplicarea acestui termen de 30 de zile este una eronată, judecătorul fondului reţinând tardivitatea cererii de chemare în judecată fără să observe că termenul de 30 de zile se referă la zile lucrătoare, iar nu calendaristice (fără socotirea sâmbetelor şi a duminicilor). Întrucât nota de constatare a fost aprobată în şedinţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din 26 mai 2020, dosar fond, (şi nu 28 mai 2020 aşa cum eronat a reţinut judecătorul fondului), iar acţiunea a fost promovată la 9 iulie 2020, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că acţiunea formulată de reclamant este tardivă, întrucât termenul de 30 zile calculat pe "zile lucrătoare" nu era împlinit, acesta împlinindu-se la data de 10 iulie 2020.

Având în vedere considerentele expuse, în mod greşit prima instanţă a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârât.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că, în cauza de faţă, considerentele hotărârii recurate nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective şi complete a cauzei şi a argumentelor părţilor, astfel încât se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a judeca şi pronunţa o hotărâre pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1023 din 20 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2022.