Classifying a challenge to a pension point value reduction as administrative litigation rather than social security, precluding review of the emergency ordinance's validity outside the specific procedural framework.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 28.09.2020 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat instanţei obligarea pârâtului, prin Ministerul Finanţelor, la respectarea Legii nr. 127/2019, privind valoarea punctajului de pensie de la 1 septembrie 2020, respectiv 1.775 RON, cu suportarea cheltuielilor de judecată efectuate.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 194 din 9 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Totodată, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în sprijinul pârâtului Guvernul României.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 194 din 9 decembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., respectiv pentru motive străine de natura cauzei şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În fapt, a arătat că a chemat intimatul în judecată pentru respectarea prevederilor Legii pensiei nr. 127/2019 - art. 86, alin. (2) lit. b), care este o lege organică, în vigoare. A susţinut că cererea de chemare în judecată se referă la asigurări sociale şi nu la o acţiune de contencios administrativ în baza Legii nr. 554/2004, întrucât pensiile sunt drepturi de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări plătite şi constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului. Cu toate aceasta, hotărârea recurată se referă la o acţiune în contencios administrativ acceptând excepţia inadmisibilităţii cererii formulate, invocată de intimat, fară să motiveze problema de bază ridicată în înscrisurile depuse la dosar. Recurenta a mai precizat faptul că niciodată nu a făcut referire la Legea nr. 554/2004 în dovezile prezentate instanţei.

În concret, s-a susţinut încadrarea greşită a cererii de chemare în judecată de către instanţa de fond care, în opinia recurentei-reclamante, este de asigurări sociale (acordarea pensiei conform prevederilor Legii nr. 127/2019) şi nu de contencios administrativ în baza Legii nr. 554/2004.

A considerat că hotărârea este nelegală întrucât evită realizarea drepturilor cerute, încalcă principiul disponibilităţii recunoscut în favoarea părţii reclamante şi omite prevederile art. 129 C. proc. civ., respectiv faptul că judecătorii sunt datori să hotărască asupra celor ce formează obiectul princinii supuse judecăţii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-intervenient Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor de nelegalitate în motivele de casare prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-intervenient Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, constatând că recurenta-reclamantă a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., fiind dezvoltate argumentele pentru care s-a apreciat că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, precum şi argumentele privind aplicarea greşită a normelor de drept material, referindu-se în concret la încadrarea greşită a cererii de chemare în judecată de către instanţa de fond ca fiind una de contencios administrativ şi la încălcarea principiului disponibilităţii.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta A. este nefondat, pentru considerentele prezentate în continuare.

Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea pârâtului Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor, la respectarea Legii nr. 127/2019, art. 86 alin. (2) lit. b) privind valoarea punctajului de pensie de la 1 septembrie 2020, respectiv 1.775 RON.

Prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Guvernul României, motivat de faptul că aceasta excede limitelor stabilite în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată şi la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ.

Prin recursul declarat s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., respectiv motive străine de natura cauzei şi aplicarea greşită a normelor de drept material, cu referire concretă la încadrarea greşită a cererii de chemare în judecată de către instanţa de fond ca fiind de contencios administrativ şi la încălcarea principiului disponibilităţii prevăzut de C. proc. civ.

Înalta Curte, în ceea ce priveşte evoluţia legislativă, reţine că Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în M. Of. nr. 563/09.07.2019, conform art. 182 alin. (1), intră în vigoare la data de 1 septembrie 2021, cu excepţia art. 86 alin. (2) lit. b), care intră în vigoare la data de 1 septembrie 2020.

Potrivit art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, forma iniţială:

"(2) Valorile punctului de pensie sunt următoarele: b) la data de 1 septembrie 2020 - 1.775 RON".

Ulterior, la data de 14.08.2020, a fost adoptată O.U.G. nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri bugetare prin care a fost modificat art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 în sensul diminuării valorii punctului de pensie de la valoarea de 1.775 RON la valoare de 1.442 RON.

Deşi recurenta-reclamantă susţine că nu este vorba de o acţiune în contencios administrativ, din motivarea sumară a cererii de chemare în judecată, reiese că este nemulţumită de faptul că Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii a fost modificată prin O.U.G. nr. 135/2020, pârâtul Guvernul României stabilind o valoare mai mică a punctului de pensie.

Prin urmare, nu poate fi primită critica recurentei referitoare la încălcarea principiului disponibilităţii, deoarece instanţa de judecată nu este ţinută de temeiul de drept invocat de partea reclamantă, câtă vreme singurul mod în care putea fi pusă în discuţie valabilitatea unei ordonanţe de urgenţă este reglementat de dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora:

"Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă."

În aceste condiţii, în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, soluţionând acţiunea prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată şi la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 1, art. 8 şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, neputând fi primite susţinerile recurentei în sensul că acţiunea formulată este de asigurări sociale şi priveşte acordarea pensiei conform prevederilor Legii nr. 127/2019.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că nu se impune casarea sentinţei recurate, în raport de criticile de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă.

2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-intervenient.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 194/2020 din 9 decembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.