Dismissed appeal: reinstatement upheld, back pay awarded after unconstitutional indicator-change basis for contract termination.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (în continuare C.N.A.S.) şi preşedintele C.N.A.S., a solicitat:

- anularea în tot a ordinului nr. 546 din 19.05.2020 emis de către preşedintele C.N.A.S. prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr. x/2017;

- repararea pagubei cauzate constând în drepturile salariale şi de altă natură la care avea dreptul pentru perioada de la 19 mai 2020 şi până la data reintegrării în funcţie, iar dacă reintegrarea nu va avea loc, până la expirarea mandatului, respectiv la 22 mai 2021, calculate conform Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 505/2020, a actului adiţional nr. x la contractul de management nr. x/2017 şi a fişei de evaluare a preşedintelui-director general al Casei de Asigurări de Sănătate Bacău la 31 decembrie 2019, sume care să fie actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi cu dobânda legală până la data plăţii;

- anularea răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/2020;

- anularea Ordinului nr. 541/2020 din 14 mai 2020, emis de preşedintele C.N.A.S ., în întregime;

- plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 10 din 4 februarie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, în privinţa capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 541/2020 emis de preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi, în consecinţă, a respins, ca fiind lipsită de interes, cererea de anulare a anexelor nr. 1 - 4 şi 6 - 7 care fac parte integrantă din "Metodologia privind organizarea concursului sau numirea prin delegare pentru ocuparea postului de director general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a posturilor de directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea realizării indicatorilor de referinţă asociaţi standardelor de performanţă pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate, încheierea contractelor de management şi evaluarea activităţii acestora", aprobată prin Ordinul nr. 541/2020;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi, în consecinţă:

- a anulat ordinul nr. 546 din 19 mai 2020 emis de preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

- a dispus repunerea reclamantului în funcţia de director general al Casei de Asigurări de Sănătate Bacău, până la data de 22 mai 2021;

- a obligat pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să plătească reclamantului drepturile băneşti de care a fost lipsit în perioada 19 mai 2020-27 septembrie 2020, actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi cu dobânda legală, calculate până la data plăţii efective;

- a respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect anularea răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/2020 şi anularea anexei 5 a "Metodologiei privind organizarea concursului sau numirea prin delegare pentru ocuparea postului de director general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a posturilor de directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea realizării indicatorilor de referinţă asociaţi standardelor de performanţă pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate, încheierea contractelor de management şi evaluarea activităţii acestora", aprobată prin Ordinul nr. 541/2020.

- a obligat pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să plătească reclamantului suma de 7.190 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile speţei.

Prima critică de nelegalitatea a vizat susţinerile instanţei de fond potrivit cărora "referatul de aprobare nr. CD/9/14 mai 2020 al Comitetului director al C.N.A.S. - emis, practic, în aceeaşi zi cu Ordinul nr. 541 - nu oferă dovada modificării cu peste 50% a indicatorilor de performanţă. Standardele de performanţă şi indicatorii de referinţă asociaţi au fost menţionaţi ca decurgând din modificarea, prin H.G. nr. 338/2020, a Statutului C.N.A.S, fără însă a se stabili ponderea modificării faţă de indicatorii de performanţă anteriori."

Recurenta-pârâtă a apreciat că susţinerile instanţei, anterior redate, sunt nefondate deoarece prin H.G. nr. 338/30.04.2020 s-au actualizat dispoziţiile Statului CNAS, aprobat prin H.G. nr. 972/2006, în concordanţă cu actualele prevederi ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi a celorlalte acte normative de nivel primar cu impact asupra calităţii de asigurat şi a organizării şi funcţionării activităţilor desfăşurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

A arătat că la nivelul legislaţiei subsecvente s-a urmărit implementarea redefinirii statutului directorului general al CNAS/caselor de asigurări de sănătate cât şi a măsurilor unitare pentru încheierea, derularea şi încetarea contractelor de management, care au ca reglementare primară dispoziţiile specifice prevăzute de Legea nr. 95/2006 şi cele ale Codului administrativ, acestea completându-se în mod corespunzător cu regulile generale referitoare la mandat, prevăzute de C. civ.

Contractele de management urmau să aibă la bază standarde de performanţă şi indicatori de referinţă asociaţi, care să redefinească statutul directorului general al CNAS/casei de asigurări sociale de sănătate, în raport de prevederile Legii nr. 66/1993 privind contractul de management, adaptate la reglementările specifice sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, pentru punerea în aplicare a prevederilor H.G. nr. 338/30.04.2020, CNAS a emis "Referatul de aprobare al Comitetului director al CNAS nr. CD/9/14.05.2020, la baza căruia a stat şi Anexa I privind "Standarde de performanţă", (Anexă depusă de CNAS la dosar, pe care instanţa de fond nu a luat-o în considerare), în care se poate observa că dintr-un număr total de 103 indicatori, 53 indicatori reprezintă indicatori de referinţă noi/indicatori modificaţi şi 50 de indicatori reprezintă indicatori de performanţă, în total ponderea modificării indicatorilor de performanţe este de 51,46 %, astfel încât ponderea modificării faţă de indicatorii de performanţă anteriori depăşeşte 50%.

De asemenea, a mai precizam faptul că, Referatul de aprobare al Comitetului director al CNAS nr. CD/9/14.05.2020 precum şi proiectul pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea concursului sau numirea prin delegare pentru ocuparea postului de director general al CNAS şi a posturilor de directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea realizării indicatorilor de referinţă asociaţi standardelor de performantă pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate, încheierea contractelor de management şi evaluarea activităţii acestora, inclusiv Anexa 1 privind "Standarde de performanţă" (motivate în fapt şi în drept şi transmise instanţei de fond de către CNAS prin răspunsul formulat la interogatoriul) au făcut obiectul proiectului de hotărâre al Consiliului de administraţie al CNAS nr. 12 din data de 14.05.2020. Această hotărâre a stat la baza emiterii de către CNAS a Ordinului preşedintelui CNAS nr. 541 din 14 mai 2020.

Totodată, a învederat faptul că în preambulul Ordinului preşedintelui CNAS nr. 546/19.05.2020 de încetare a Contractului de management nr. x/22.05.2017, încheiat între CNAS şi reclamantul A., în condiţiile art. 10 punctul l lit. e) şi j) din Contract sunt invocate ca temei legal al emiterii acestuia şi prevederile Ordinului preşedintelui CNAS nr. 541 din 14 mai 2020, care a avut în vedere Anexa 1 privind "Standarde de performanţă", cu formularea şi motivarea celor 53 indicatori de referinţă noi/indicatori modificaţi şi a celor 50 de indicatori de performanţă, din care rezultă ponderea modificării indicatorilor de performanţă cu 51,46 %, ceea ce înseamnă că ponderea modificării indicatorilor de performanţă anteriori depăşeşte 50%.

Noile reglementări au modificat integral întreaga filozofie a sistemului de evaluare a Directorilor Generali ai caselor de asigurări de sănătate judeţene care în calitate de manageri ai sistemului la nivel local trebuie să îndeplinească toate funcţiile managementului: Previziune, Organizare, Coordonare, Informare-Comunicare, Managementul Resurselor Umane, Control-Evaluare.

Astfel, prin Referatul de aprobare al Comitetului director al CNAS nr. CD/9/14.05.2020, au fost motivate noile reglementări propuse, reglementări prin care i s-a conferit Directorului General al caselor de asigurări de sănătate judeţene dreptul de a exercita toate funcţiile managementului spre deosebire de vechiul sistem prin care nu se putea cuantifica decât capacitatea de execuţie a unor indicatori orientaţi cu preponderenţă spre execuţia bugetară, nicidecum orientaţi către autonomia atât de necesară Directorilor Generali ai caselor de asigurări de sănătate judeţene în luarea deciziilor şi coordonarea cu responsabilitate a sistemului la nivel local şi din Anexa 1 privind "Standarde de performanţă", rezultă fără putinţă de tăgadă modificarea indicatorilor de performanţă cu 51,46%, ceea ce înseamnă că modificarea indicatorilor de performanţă anteriori depăşeşte 50%.

A doua critică de nelegalitate a sentinţei recurate vizează soluţia de anulare a Ordinului preşedintelui CNAS nr. 546/19.05.2020 ca urmare a constatării neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 25/2020, prin Decizia nr. 229/2020 a Curţii Constituţionale.

În acest sens, recurenta-pârâtă a făcut referire la art. 147 alin. (1) din Constituţia României potrivit căruia deciziile Curţii Constituţionale, de la data publicării în Monitorul Oficial, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor şi a arătat că Decizia nr. 229/2020 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 602 din 9 iulie 2020, iar prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanţelor de judecată la data de 04.08.2020.

Mai mult, a învederat faptul că excepţia de neconstituţionalitate a vizat doar dispoziţiile art. I pct. 1, pct. 2, pct. 5 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 25/2020, nefiind vizate prevederile legale referitoare la statutul directorilor generali ai caselor de asigurări de sănătate. În vederea pronunţării deciziei nr. 229/2020, Curtea Constituţională a României a analizat cu prioritate doar motivele de neconstituţionalitate extrinsecă, neanalizând elementele intrinseci ale excepţiei de neconstituţionalitate.

A apreciat că, în speţa de faţă, în virtutea puterii numai pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale, interpretarea corectă este că Decizia Curţii Constituţionale se aplică exclusiv situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (facta pendentla), precum şi situaţiilor juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după acest moment (facta futura).

Ultima critică de nelegalitate formulată s-a referit la soluţia de obligare a pârâtei CNAS să plătească reclamantului suma de 7190 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Recurenta a apreciat că este nejustificat cuantumul cheltuielilor de judecată acordate şi a solicitat diminuarea acestora, având în vedere obiectul litigiului şi complexitatea cauzei, raportat la faptul că întregul probatoriu a fost administrat de CNAS în faţa instanţei de fond, precum şi formularea apărărilor, dând totodată eficienţă soluţionării cu celeritate a cauzei de către instanţa de fond.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru considerentele prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte starea de fapt care a condus la litigiul dintre părţi, Înalta Curte reţine că intimatul-reclamant A. a avut calitatea de preşedinte director-general al C.A.S. Bacău, manager al sistemului la nivel local. Acesta a fost numit prin Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 360 din 22 mai 2017, la aceeaşi dată fiind încheiat şi contractul de management nr. x, pentru o perioadă de patru ani.

Prin Ordinul nr. 541/2020 din 14 mai 2020, preşedintele C.N.A.S. a aprobat "Metodologia privind organizarea concursului sau numirea prin delegare pentru ocuparea postului de director general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a posturilor de directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea realizării indicatorilor de referinţă asociaţi standardelor de performanţă pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate, încheierea contractelor de management şi evaluarea activităţii acestora".

Prin Ordinul nr. 546/2020 s-a dispus încetarea Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 360/2017 şi a contractului de management nr. x/2017, în temeiul art. 10 pct. 1 lit. e) şi j) din contractul de management, ca urmare a modificării cu peste 50% a indicatorilor de performanţă care au stat la baza încheierii contractului, precum şi a legislaţiei specifice sistemului de asigurări sociale de sănătate în ceea ce priveşte statutul preşedintelui director-general.

După îndeplinirea procedurii prealabile, intimatul-reclamant A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ legalitatea Ordinelor nr. 541/2020 şi nr. 546/2020 emise de preşedintele C.N.A.S.

Prima instanţă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a anulat Ordinul nr. 546/2020 emis de preşedintele C.N.A.S., a dispus repunerea reclamantului în funcţia de director general al C.N.A.S. Bacău până la data de 22 mai 2021 şi a obligat pârâta C.N.A.S. să plătească reclamantului drepturile băneşti de care a fost lipsit în perioada 19 mai 2020 - 27 septembrie 2020, actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi cu dobânda legală, calculate până la data plăţii efective.

În privinţa capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 541/2020, prima instanţă a respins, ca lipsită de interes, cererea de anulare a anexelor nr. 1 - 4 şi 6 - 7 şi, ca nefondate, cererile de anulare a anexei nr. 5 şi a răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/2020.

Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică de nelegalitate vizează reţinerile instanţei de fond cu privire la faptul că "referatul de aprobare nr. CD/9/14 mai 2020 al Comitetului director al C.N.A.S. - emis, practic, în aceeaşi zi cu Ordinul nr. 541 - nu oferă dovada modificării cu peste 50% a indicatorilor de performanţă. Standardele de performanţă şi indicatorii de referinţă asociaţi au fost menţionaţi ca decurgând din modificarea, prin H.G. nr. 338/2020, a Statutului C.N.A.S, fără însă a se stabili ponderea modificării faţă de indicatorii de performanţă anteriori."

În opinia recurentei-pârâte, aceste reţineri sunt neîntemeiate şi nelegale deoarece, prin Referatul de aprobare al Comitetului director al C.N.A.S. nr. CD/9/14 mai 2020 au fost motivate noile reglementări propuse şi, din Anexa 1 privind "Standarde de performanţă", rezultă fără putinţă de tăgadă modificarea indicatorilor de performanţă cu 51,46%, ceea ce înseamnă că modificarea indicatorilor de performanţă anteriori depăşeşte 50%.

Analizând conţinutul Referatului de aprobare al Comitetului director al C.N.A.S. nr. CD/9/14 mai 2020 (aflat la dosarul de fond, vol. II), Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, constată că încă de la momentul întocmirii acestui Referat fusese luată decizia încetării contractelor de management aflate în derulare, fără ca în prealabil să se fi stabilit că modificarea indicatorilor depăşeşte 50%.

Relevante în acest sens sunt menţiunile de la pct. 3 şi pct. 4 din Referatul de aprobare potrivit cărora:

"(...) precizăm că standardele de performanţă şi indicatorii de referinţă asociaţi pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele de mandat vor avea în vedere respectarea drepturilor asiguraţilor în cadrul sistemului de asigurări de sănătate şi vor fi detaliate în legislaţia secundară, respectiv prin ordin al preşedintelui CNAS.

- prin noile contracte de management care urmează să se încheie vor fi stabilite standardele de performanţă şi indicatorii de referinţă asociaţi care în prezent nu sunt cuprinse în contractele de management în derulare;

- mandatele aflate în curs vor înceta, urmând a fi încheiate noi contracte de management prin care să se aplice în mod unitar şi coordonat standardele de performanţă şi indicatorii de referinţă asociaţi acestora, (...)"

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentei-pârâte în sensul că prin referatul de aprobare au fost motivate noile reglementări propuse, câtă vreme o motivare sumară în această privinţă a fost prezentă abia în faţa instanţei de fond în cadrul probei cu interogatoriu.

Totodată, din cuprinsul Ordinului nr. 546/2020 nu se poate determina modul şi prevederile legale care au modificat statutul preşedintelui director-general al casei de sănătate.

Prin urmare, nefiind îndeplinite situaţiile prevăzute de art. 10 pct. 1 lit. e) şi j) din contractul de management nr. x/2017, respectiv modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanţă care au stat la baza încheierii contractului, precum şi a legislaţiei specifice sistemului de asigurări sociale de sănătate în ceea ce priveşte statutul preşedintelui director-general, nu se poate reţine legalitatea Ordinului nr. 546/2020 prin care s-a dispus încetarea Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 360/2017 şi a contractului de management nr. x/2017.

Al doilea motiv de nelegalitate al sentinţei recurate a vizat soluţia de anulare a Ordinului preşedintelui CNAS nr. 546/19.05.2020 ca urmare a constatării neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 25/2020, prin Decizia nr. 229/2020 a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 229/2020 a Curţii Constituţionale, O.U.G. nr. 25/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate a fost declarată neconstituţională în ansamblu său, astfel cum s-a reţinut la pct. 56 din considerentele acestei decizii:

"Faţă de temeinicia motivelor de neconstituţionalitate extrinsecă, reţinută prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2020 în ansamblul său, Curtea constată că nu mai este cazul să examineze şi celelalte motive de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate."

Prin urmare, câtă vreme efectele juridice ale Deciziei CCR nr. 229/2020 au dus la abrogarea O.U.G. nr. 25/2020, adoptată în lipsa avizului Consiliului Legislativ şi a legislaţiei secundare adoptată, critica recurentei-pârâte referitoare la faptul că excepţia de neconstituţionalitate a vizat doar dispoziţiile art. I pct. 1, pct. 2, pct. 5 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 25/2020, nefiind vizate prevederile legale referitoare la statutul directorilor generali ai caselor de asigurări de sănătate nu poate conduce la reformarea sentinţei atacate.

Instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României în privinţa Deciziei CCR nr. 229/2020.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, în cauză nu este vorba de un raport juridic epuizat - facta praeterita, câtă vreme litigiul având ca obiect anularea celor două acte administrative emise în baza O.U.G. nr. 25/2020 nu se afla pe rolul instanţei judecătoreşti şi nici nu a fost soluţionat înainte de publicarea Deciziei CCR nr. 229/2020.

Aşadar, la momentul la care Decizia nr. 229/2020 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 602 din 9 iulie 2020, situaţia juridică nu era deja constituită, ci putea fi modificată de către instanţele judecătoreşti competente.

Este adevărat că deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor, dar interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 este aceea conform căreia decizia se aplică în toate cazurile în care nu s-a hotărât definitiv cu privire la actele administrative a căror anulare s-a cerut şi care au fost întemeiate tocmai pe acele dispoziţii legale care au fost constatate ca fiind neconstituţionale, şi că decizia Curţii Constituţionale nu are efect direct asupra cauzelor definitiv soluţionate şi care au intrat sub autoritatea lucrului judecat.

Or, raportul juridic dintre intimatul-reclamant A. şi recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu era epuizat, respectiv definitivat şi consolidat la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 229/2020, astfel că acesta nu poate fi calificat drept facta praeterita din perspectiva deciziei de constatare a neconstituţionalităţii menţionate.

Cât priveşte motivul de recurs referitor la soluţia de obligare a pârâtei CNAS să plătească reclamantului suma de 7190 RON reprezentând cheltuieli de judecată, o dată constatată legalitatea soluţiei pronunţate de instanţa de fond, respectiv nelegalitatea Ordinului nr. 546 din 19 mai 2020 emis de preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 C. proc. civ., potrivit căruia partea care a pierdut procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Referitor la subsidiarul acestei critici, în sensul neîndeplinirii condiţiei cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecată întrucât cauza nu prezintă o complexitate deosebită, raportat şi la faptul că întregul probatoriu a fost administrat de CNAS în faţa instanţei de fond, Înalta Curte reţine că asupra acestei chestiuni s-a pronunţat Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În motivarea soluţiei astfel dispuse, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a reţinut că:

"proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate".

Având în vedere obligativitatea dezlegărilor date instanţelor de judecată prin decizia anterior menţionată, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul invocat de recurenta-pârâta, referitor la cenzurarea cheltuielilor de judecată, nu reprezintă o critică de nelegalitate, astfel încât nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Având în vedere această soluţie, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte, care a formulat recurs privind modul de soluţionare a fondului litigiului de către prima instanţă, ceea ce a necesitat din partea intimatului-reclamant avansarea unor cheltuieli pentru asistenţă juridică calificată, Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant, urmând a o încuviinţa, conform dovezii depusă de acesta în dosarul de recurs, la fila x.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtă, ca nefondat şi va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2380 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 10/2021 din 4 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2380 RON.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.