Jurisdictional threshold for tax litigation: exclusion of VAT deduction cancellations from the 3,000,000 RON value criterion

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Serviciul Soluţionare Contestaţii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Mureş - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, anularea Deciziei nr. 38/30.06.2021 privind soluţionarea contestaţiei înregistrate sub nr. x/07.06.2021, a Deciziei de impunere x/26.06.2017, a Raportului de Inspecţie fiscală x/26.06.2017 şi a Procesului/verbal nr. x/13.06.2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 3739 din 9 decembrie 2021, Tribunalului Ilfov, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că raportul de inspecţie fiscală face referire la contribuţii fiscale în cuantum mai mare de 3.000.000 RON, or, chiar dacă obligaţiile fiscale principale sunt într-un cuantum mai mic, prin acest raport se dispune şi anularea dreptului reclamantei de a deduce a TVA pentru două perioade, în cuantum total de peste 2,5 milioane RON, iar textul de lege instituie pragul valoric de 3 milioane RON nu doar prin raportare la obligaţiile fiscale principale, ci prin raportare la totalitatea obligaţiilor impuse prin actul administrativ fiscal contestat.

Aşa fiind, a apreciat că se contestă un act administrativ (raportul de inspecţie fiscală) ce priveşte taxe şi impozite, precum şi accesorii ale acestora în cuantum mai mare de 4.504.000 RON, adică într-un cuantum mai mare de 3.000.000 RON, iar sediul reclamantei se află pe raza Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 205 din 9 februarie 2022, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că totalul obligaţiilor fiscale stabilite prin actele administrativ-fiscale contestate este de 2.105.238 RON, deci sub plafonul de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aşa încât compentenţa materială de soluţionare a cauzei aparaţine tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează anularea Deciziei nr. 38/30.06.2021 privind soluţionarea contestaţiei, a Deciziei de impunere x/26.06.2017, a Raportului de Inspecţie fiscală x/26.06.2017 şi a Procesului/verbal nr. x/13.06.2017.

Se reţine că prin Decizia nr. 38/30.06.2021 a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/26.06.2017 emisă in baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/26.06.2017 pentru suma totală de 2.105.238 RON, reprezentând 1.300.779 RON - impozit pe profit şi 804.459 RON - TVA.

Contrar celor reţinute de tribunal, în privinţa stabilirii competenţei materiale este avut în vedere doar cuantumul obligaţiilor fiscale stabilite de către organele fiscale şi contestate de contribuabil.

Astfel, cele două obligaţii fiscale principale contestate de reclamantă sunt reprezenetate de TVA în sumă 804.459 RON şi de impozitul pe profit în cuantum de 1.300.779 RON, în sumă totală de 2.105.238 RON. Referirile la menţiunile din raportul de inspecţie fiscal invocate, privind ajuătarea TVA ce conducea la anularea dreptului de TVA ca urmare a stornării facturilor în cauză, nu sunt în legătură că TVA suplimentar de 804.459 RON în discuţie şi nu instituie creanţe fiscale în sensul Codului de procedură fiscală, astfel că nu sunt avute în vedere la stabilirea competenţei materiale întrucât textul art. 10 din lege se referă doar taxe si impozite, cum corect a reţinut Curtea de apel.

Aşadar, suma totală a obligaţiilor fiscale principale contestate de reclamantă, reţinută prin decizia de soluţionare a contestaţiei administrative, este de 2.105.238 RON, compusă din TVA în cuantum de 804.459 RON şi din impozitul pe profit de 1.300.779 RON, a cărei valoare este mai mică de 3.000.000 RON.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată, în raport cu obiectul cererii, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, care prevăd:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile menţionate instituie două criterii, respectiv criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric, astfel cum s-a reţinut, cu caracter unitar, în jurisprudenţa Înaltei Curţi.

În cauză, este relevant criteriul valoric având în vedere că decizia atacată face parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cuantumul valorii creanţei contestate este în sumă de 2.105.238 RON, prin urmare nu depăşeşte pragul valoric de 3.000.000 RON, prevăzut de acest text de lege.

Aşa fiind, având în vedere prevederile legale menţionate, se reţine că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, întrucât obiectul cauzei priveşte o sumă care se situează sub pragul valoric de 3.000.000 de RON.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Ilvov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Serviciul Soluţionare Contestaţii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Mureş - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.