Loss of interest in challenging expired government decree suspending pandemic health pass requirements

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată şi completată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, anularea H.G. nr. 34/2022 şi H.G. nr. 171/2022, a art. 1 din Anexele la aceste hotărâri şi anularea Hotărârii CNSU nr. 1/2022 şi a Hotărârii CNSU nr. 7/2022, precum şi suspendarea executării H.G. nr. 34/2022 şi H.G. nr. 171/2022 şi a prevederilor anexelor acestor hotărâri. În subsidiar, a cerut anularea în parte a H.G. nr. 34/2022 şi HCNSU nr. 1/2022, în privinţa dispoziţiilor din anexe care condiţionează participarea la diverse activităţi de vaccinare/imunizare/testare. precum şi anularea art. 1 din Anexa 2 a H.G. nr. 34/2022 şi a punctului nr. 5 din Anexa la HCNSU nr. 1 din 05.01.2022.

Ulterior, în cauză, B. a formulat cerere de intervenţie principală, prin care a cerut, în principal, anularea Hotărârii de Guvern nr. 171/2022 şi a Hotărârii de Guvern nr. 34/2022, precum şi suspendarea Hotărârii de Guvern nr. 171/2022. În subsidiar, a solicitat admiterea acţiunii în parte cu privire la articolele de Anexe, ce încalcă drepturile si libertăţile fundamentale prin raportare la întregul conţinut al cererii de chemare in judecată, anularea art. 4 din Anexa 2 a H.G. nr. 171/2022, suspendarea art. 4 din Anexa 2 a H.G. nr. 171/2022, anularea art. 1 din Anexa 2 a H.G. nr. 171/2022 şi suspendarea art. .1 din Anexa 2 a H.G. nr. 171/2022.

În prezenta cauză, instanţa este învestită cu suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 34/2022 şi a Hotărârii Guvernului nr. 171/2022, precum şi a anexelor acestor hotărâri.

2. Hotărârea primei instanţe

Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 15 februarie 2022, a respins cererea de suspendare formulată de intervenientul principal ca neîntemeiată.

Totodată, a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamant şi a suspendat, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, aplicarea faţă de reclamant a prevederilor art. 1 pct. 11 si 12 din Anexa 3, a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din Anexa 2 la H.G. nr. 171/2022, şi, de asemenea, a suspendat aplicarea faţă de reclamant a prevederilor H.G. nr. 171/2022 şi anexelor la aceasta în ce priveşte condiţionarea accesului şi a participării reclamantului la serviciile şi activităţile menţionate în cadrul hotărârii contestate şi a anexelor la aceasta de prezentarea dovezii trecerii prin boală, de prezentarea dovezii realizării schemei complete de vaccinare sau de prezentarea certificatului verde.

Prin aceeaşi sentinţă, a respins în rest cererea de suspendare.

3. Recursurile exercitate

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâtul Guvernul României şi intervenienta B.

3.1. În motivarea căii de atac, pârâtul Guvernul României a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din C. proc. civ.

În esenţă, a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii, apreciind că soluţia este nelegală.

Cu privire la lipsa de interes în promovarea cererii se relevă în primul rând sub aspectul faptului că intimatul-reclamant, deşi se arată drept persoană prejudiciată, nu probează în concret în ce constă vătămarea propriu-zisă, iar pe de altă parte s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în speţă nefiind dovedită în concret vătămarea pretinsă de către reclamant şi nici instanţa fondului nu arată în concret în ce a constat aceasta.

Totodată, prima instanţă a aplicat în mod eronat dispoziţiile legale privind legitimarea persoanelor fizice de a invoca încălcarea unui interes legitim public, având în vedere art. 8 alin. (1l) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii, a arătat că în mod eronat nu au fost avute în vedere argumentele sale, solicitarea privind suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 34/2022 fiind inadmisibilă prin raportare la prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În continuare, recurentul a apreciat că depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către instanţa fondului rezultă din faptul că, deşi învestită cu examinarea legalităţii actului administrativ normativ contestat, aceasta a făcut aprecieri asupra oportunităţii măsurilor dispuse de autorităţi, substituindu-se acestora într-o analiză de oportunitate, depăşind astfel limitele controlului jurisdicţional asupra excesului de putere, situaţie în care devine incident motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

De asemenea, a susţinut că hotărârea atacată nu este temeinic motivată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile existenţei cazului bine justificat şi a pagubei iminente pentru a fi dispusă suspendarea executării actelor contestate.

În concluzie, recurentul a arătat că încheierea atacată a fost pronunţată pe de o parte cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, iar pe de altă parte cu aplicarea greşită a normelor de drept material care constituie cadrul juridic aplicabil stării de alertă şi măsurilor dispuse pentru gestionarea acestei situaţii de criză sanitară, solicitând solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, pe fond, respingerea în integralitate a cererii de suspendare formulată de reclamant, în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca neîntemeiată, solicitând, totodată, şi admiterea cererii de intervenţie accesorie.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, intervenienta B. a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Astfel, recurenta a susţinut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi conţine motive contradictorii, fiind dată, totodată, cu încălcarea normelor de drept material, care au fost aplicate greşit.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că .hotărârea primei instanţe conţine motive contradictorii, a arătat că, deşi judecătorul fondului reţine ignorarea de către Legislativ şi Executiv a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392/2021, care aveau obligaţia de a se conforma in termen de 45 de zile şi a reglementa procedura de judecată aferentă actelor administrative emise în temeiul Legii 55/2020, iar intervenienta a depus la dosar şi o plângere prealabilă prin care se solicita Guvernului respectarea acestei decizii, în final apreciază ca nu s-a probat o vătămare a Organizaţiei.

Or, însăşi privarea cetăţenilor României de accesul liber la justiţie în contextul unor masuri restrictive de drepturi şi libertăţi justifică o vătămare ireparabilă, care nu poate avea legătură cu un prejudiciu probat.

În opinia recurentei, pe de o parte nu există o motivare prin raportare la nelegalitatea notei de fundamentare, procedura prealabilă adoptării hotărârii atacate şi documentelor ce stau la baza emiterii, iar pe de altă parte deşi se apreciază aparenţa de nelegalitate a respectivei hotărâri se motivează lipsa prejudiciului suferit de către Asociaţie, în contextul în care interesul legitim al acesteia a fost probat, prejudiciul fiind chiar imposibilitatea ducerii la îndeplinire a obiectivelor prezente în Statut.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a susţinut că, în cauză, s-au aplicat greşit prevederile art. 1 şi 2 prin raportare la art. 14 si 15 din Legea 554/2004, dar şi celelalte temeiuri de drept invocate fata de suspendarea actului administrativ.

Astfel, deşi prima instanţă face o analiză judicioasă în privinţa inadmisibilităţii cererii de suspendare şi în mod corect înlătură prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respinge cererea de suspendare a actului administrativ cu caracter normativ atacat, motivând în sensul ca H.G. nr. 171/2022 stabileşte interdicţii in privinţa persoanelor fizice şi nu juridice, iar intervenienta nu a argumentat clar în ce fel este afectată de aceste interdicţii.

Or, Asociaţia a arătat faptul că se întreţine din donaţii care nu pot apărea decât ca urmare a activităţii în sensul obiectivelor prevăzute în statut, respectiv reprezentarea societăţii civile şi monitorizarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor României, precizând că a fost vătămată prin judecarea cauzelor înregistrate pe rolul instanţelor de judecată în termen de un an de la introducerea cererilor de chemare în judecată.

A arătat recurenta că o astfel de interpretare contravine şi prevederilor Legii 554/2004 - art. 1 şi 2, fiind încălcate, totodată, şi dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, reiterând motivele pentru care consideră că cererea de suspendare este întemeiată, cu trimitere la măsurile restrictive adoptate pe durata stării de alertă, pe care le-a apreciat discriminatorii şi nefundamentate.

În concluzie, a apreciat că pentru suspendarea în întregime a H.G. nr. 171/2022 era suficientă simpla analiză a actului administrativ atacat sau lecturarea Notei de Fundamentare sau Analizei factorilor de risc (..) prezente pe site-ul Guvernului României, solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărările intimaţilor

4.1. Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului pârâtului Guvernul României, în principal ca rămas fără obiect şi lipsit de interes având în vedere că H.G. nr. 171/2022 şi-a încetat aplicabilitatea prin ajungere la termen, nemaifiind astfel susceptibilă de executare, iar în subsidiar ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

4.2 Prin notele de şedinţă depuse la dosar, intimatul-reclamant a invocat lipsa calităţii de reprezentant pentru Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă a domnului doctor C., cu consecinţa anulării actului de procedură întocmit, respectiv a întâmpinării la recursul formulat împotriva încheierii atacate şi a tuturor actelor semnate de domnul C. în prezenta cauză, având în vedere că Decizia Primului-Ministru nr. 20/2014 nu poate fi apreciată ca fiind suficientă pentru a dovedi, la acest moment, calitatea de şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă în persoana secretarului de stat in cadrul M.A.I., C., prin acest act făcându-se dovada că acesta deţine doar calitatea de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne.

4.3. Prin întâmpinările formulate, intimatul-pârât Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a solicitat admiterea recursului pârâtului Guvernul României şi respingerea recursului recurentei B. formulat împotriva încheierii atacate prin care i-a fost respinsă cererea intervenientei de suspendare a H.G. nr. 171/2022, invocând şi excepţia netimbrării acestei căi de atac.

4.4. Prin răspunsul la notele de şedinţă, intimatul - pârât Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a solicitat respingerea excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 82 alin. (2) C. proc. civ., ca inadmisibilă în recurs, în principal, respectiv ca nefondată, în subsidiar, invocând Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II/5555 din 11.04.2016.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a recursului declarat de pârâtul Guvernul României, invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că obiectul căii de atac exercitate îl formează încheierea din data de 15 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti.

Referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a domnului doctor C., pentru Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, invocată de intimatul-reclamant prin notele de şedinţă depuse la dosar, de asemenea, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că partea nu a formulat recurs în cauză, în cadrul căruia să invoce această excepţie.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursurilor, Înalta Curte constată că este întemeiată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 34/2022 şi a Hotărârii Guvernului nr. 171/2022, precum şi a anexelor acestor hotărâri, ulterior formulând cerere de intervenţie principală şi intervenienta B., care a solicitat suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 171/2022.

Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare formulată de intervenientul principal ca neîntemeiată.

Totodată, a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamant referitoare la H.G. nr. 171/2022 şi a anexelor acesteia.

În privinţa cererii de suspendare a executării H.G. nr. 34/2022 se constată că prima instanţă, prin încheierea din data de 15 februarie 2022, a admis excepţia rămânerii fără obiect, întrucât respectiva hotărâre şi-a încetat aplicabilitatea prin ajungere la termen şi, ca urmare, nu mai este susceptibilă de suspendare.

Se reţine că prin Hotărârea Guvernului nr. 171/2022, în vigoarea din data de 4 februarie 2022, s-a dispus menţinerea stării de alertă pentru o perioada de 30 de zile şi instituirea unor masuri restrictive de acces la anumite activităţi sociale, începând cu data de 7 februarie 2022.

Prin art. 1 din Anexa 2 se stabileşte că "Art. 1. În condiţiile art. 5 alin. (2) lit. d) şi ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, în toate spaţiile publice închise şi deschise se poate institui obligativitatea purtării măştii de protecţie tip medical sau FFP2, astfel încât să acopere nasul şi gura, în condiţiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 şi al art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare. ", si prin art. 4 din aceeasi anexa se statueaza ca:

"Art. 4

(1)În condiţiile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare, este permisă participarea la una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 3 art. 1 pct. 4, 5, 7-12, 15 şi 18, art. 5 pct. 1-5, 8, 9, 11 şi 13, art. 8 pct. 1-4 şi 6-10, art. 10 alin. (2) şi (3), precum şi art. 11 alin. (4) numai persoanelor care se află în una dintre următoarele situaţii:

a)sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 şi pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare;

b)prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore;

c)se află între sfârşitul perioadei de izolare şi până la a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2.

(2)Persoanele fizice sunt obligate să facă dovada situaţiilor prevăzute la alin. (1) prin intermediul certificatelor digitale ale Uniunii Europene privind COVID, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2021 privind adoptarea unor măsuri pentru punerea în aplicare a cadrului european pentru eliberarea, verificarea şi acceptarea certificatului digital al Uniunii Europene privind COVID pentru a facilita libera circulaţie pe durata pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)În cazul persoanelor fizice provenite din state ale căror autorităţi nu emit certificate digitale ale Uniunii Europene privind COVID sau documente compatibile cu aceste certificate, dovada situaţiilor prevăzute la alin. (1) se face prin intermediul unui document, pe suport hârtie sau în format electronic, care să ateste vaccinarea, testarea sau vindecarea de infecţia cu virusul SARS-CoV-2."

Aşa cum s-a reţinut, prin Hotărârea Guvernului nr. 171/2022, în vigoarea din data de 4 februarie 2022, a cărei suspendare s-a solicitat în cauză, s-a dispus menţinerea stării de alertă pentru o perioada de 30 de zile, începând cu data de 7 februarie 2022.

Aşadar, Hotărârea Guvernului nr. 171/2022 şi-a produs efectele până la data de 8 martie 2022, astfel, începând cu data de 9 martie 2022 îşi încetează aplicabilitatea Hotărârea Guvernului nr. 171 din 3 februarie 2022 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

În acestea condiţii, constatându-se că obiectul cererii de chemare în judecată vizează suspendarea executării efectelor Hotărârii Guvernului nr. 171/2022, act normativ care nu mai este în vigoare, încetându-şi aplicabilitatea prin ajungere la termen, se pune problema subzistenţei interesului în promovarea căilor de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenţii nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, în condiţiile în care actul administrativ atacat a cărei suspendare se solicită nu mai este în vigoare şi deci nu mai produce efecte juridice.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate, ca lipsite de interes, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de obiect a recursului declarat de pârâtul Guvernul României, invocată de intimatul-reclamant.

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant pentru Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, invocată de intimatul-reclamant.

Respinge recursurile formulate de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi de intervenienta Asociaţia O.C.H.R prin preşedinte D. împotriva încheierii din data de 15 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.