Municipality loses EU funding challenge; 100% financial correction upheld, res judicata plea rejected.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed both appeals as unfounded, upholding the Court of Appeal's partial annulment of a 2015 decision that had rejected an administrative challenge on res judicata grounds, while also affirming the rejection of claims against a 100% financial correction for EU-funded procurement irregularities. The dispute arose from a municipality's challenge to administrative acts—including a payment claim information notice and non-conformity note—applying financial corrections for irregularities in public procurement contracts funded by European funds, with the contested decision upholding the correction and another claim rejected on res judicata principles. The court held that while res judicata does not apply to administrative decisions under Article 430 of the Civil Procedure Code, requiring the authority to re-examine the merits, the 100% correction was lawfully applied under O.U.G. No. 66/2011 and H.G. No. 519/2014 for failure to publish a participation notice and improper use of negotiated procedure, violating transparency and competition principles, with no requirement for prior monitoring outcomes to preclude correction.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 431 C. proc. civ, art. 430 alin. (1) C. proc. civ, art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006; Municipality loses EU funding challenge; 100% financial correction upheld, res judicata plea rejected: The dispute arose from a municipality's challenge to administrative acts—including a payment claim information notice and non-conformity note—applying financial corrections for irregularities in public procurement contracts funded by European funds, with the contested decision upholding the correction and another claim rejected on res judicata principles. The court held that while res judicata does not apply to administrative decisions under Article 430 of the Civil Procedure Code, requiring the authority to re-examine the merits, the 100% correction was lawfully applied under O.U.G. No. 66/2011 and H.G. No. 519/2014 for failure to publish a participation notice and improper use of negotiated procedure, violating transparency and competition principles, with no requirement for prior monitoring outcomes to preclude correction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeals as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea, în tot, a actului administrativ individual Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emis de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P., înregistrat cu nr. x/13.07.2015 şi la UAT Municipiul Târgovişte cu nr. x/13.07.2015 şi a actului intern Nota de neconformitate nr. x/03.04.2015 anexat actului administrativ
- anularea, în tot, a actului administrativ individual Decizia nr. 259/11.09.2015 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P., înregistrată la M.D.R.A.P. cu nr. x/14.09.2015 şi la UAT Municipiul Târgovişte cu nr. x din 16.09.2015
2. Sentinţa instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 171 din data de 12 octombrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte - Prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
A dispus anularea în parte a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce priveşte soluţionarea capătului 2 al contestaţiei, respins pe principiul autorităţii de lucru judecat şi obligă pârâta la soluţionarea pe fond a acestui capăt de cerere.
A respins cererea de anulare a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce priveşte soluţionarea capetelor 1 şi 3 din contestaţie şi pe cale de consecinţă respinge cererea de anulare a informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x şi a notei de conformitate x din data de 03.04.2015 în ceea ce priveşte constatările de la pct. A şi C .
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile au formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte - prin Primar şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
Recurenta reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar, în subsidiar, admiterea acţiunii şi anularea actelor administrative individuale atacate.
Arată recurenta că în mod nelegal s-a dispus obligarea intimatului la soluţionarea pe fond a contestaţiei, întrucât, în speţă, exista posibilitatea analizării şi dispunerii anulării actelor administrative contestate, faţă de sentinţa 39/17.02.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 definitivă prin Decizia nr. 2327/2018 a ICCJ prin care a înlăturată corecţia financiară de 5% aplicată prin decizia nr. 221/2014.
În mod nelegal a respins instanţa de fond şi cererea de anulare a decizie nr. 259/2015, în ceea ce priveşte capetele de cerere 1 şi 3 din contestaţie, aplicarea corecţie financiare de 100% fiind motivată nefondat, instanţa neobservând că textul de la lit. b) din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011 a fost introdus în temeiul O.U.G. nr. 47/2014 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 66/2011, iar prin nota de conformitate nr. x/22.10.2014 s-a aplicat o corecţie întemeiată pe pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, dată la care O.U.G. nr. 47/2014 era în vigoare, fiind publicată în MO.
Recurentul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată recurentul pârât că instanţa de fond a făcut o aplicare greţită a prevederilor art. 430 şi următoarele din C. proc. civ.. Astfel, la soluţionarea cererii de plată nr. x nu s-a mai procedat la verificarea procedurii de achiziţie a contractului, reducerea procentuală fiind stabilită la cererea de rambursare nr. x Abaterea a fost identificată şi sancţionată doar o singură dată, iar reducerea aplicată cererilor de rambursare ulterioare repreyintă doar punerea în executare, respectiv recuperarea sumelor aferente sancţiunii.
Cu titlu de jurisprudenţă invocă sentinţa civilă nr. 1575/2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 125/2018 pronuntaţă de ICCj, în dosarul nr. x/2015.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză recurenţii au formulat întâmpinare la recursul declarat de partea oponentă solicitând respingerea acestora ca nefondate.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Reclamanta a solicitat anularea actelor administrative informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programe Europene, înregistrată cu nr. x/13.07.2015, a actelor interne Nota de neconformitate nr. 13539/203.04.2015 şi a Deciziei nr. 259/11.09.2015 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P.
În temeiul actului administrativ Informare C. pen. 10 nr. 53147/12.02.2015 s-au stabilit următoarele:
- Pct. A - a aplicat o reducere procentuală de 100% la valoarea contractului de servicii x/14.02.2011 încheiat cu S.C. A. S.R.L. (fosta S.C. B. SRL) în conformitate cu nota de neconformitate x/03.04.2015 şi a exclus de la plată suma de 30.075,29 RON şi TVA 7218,07 RON aferentă facturii x/20.05.2015;
- Pct. B -a aplicat o reducere procentuală de 5% la valoarea contractului de lucrări x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea S.C. C. şi SC D., în conformitatea cu informarea transmisă la cererea de rambursare 3 şi a exclus de la plată suma de 127.554,91 RON şi TVA de 30.613,18 RON;
- Pct. C - pentru contractul x din 14.02.2011 încheiat cu S.C. B., în prezent S.C. A. S.R.L., valoarea creanţei bugetare rezultate din corecţia de 100% aplicată asupra sumelor achitate beneficiarului, aferente cererilor de rambursare 3-5, respectiv cererilor de plată 2-9 este conform tabelului ataşat, şi a exclus de la plată suma de 291.912,06 RON şi TVA de 71.503,27 de RON.
Prin decizia 259/11.09.2015, Serviciul Soluţionare Contestaţii a respins contestaţia formulată de UAT Târgovişte de la pct. A şi C ca neîntemeiată, şi cea de la Pct. B în baza principiului autorităţii de lucru judecat.
Prin hotărârea recurată, prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte - Prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a dispus anularea în parte a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce priveşte soluţionarea capătului 2 al contestaţiei, respins pe principiul autorităţii de lucru judecat şi a obligat pârâta la soluţionarea pe fond a acestui capăt de cerere şi a respins cererea de anulare a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce priveşte soluţionarea capetelor 1 şi 3 din contestaţie şi pe cale de consecinţă a respins cererea de anulare a informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x şi a notei de conformitate x din data de 03.04.2015 în ceea ce priveşte constatările de la pct. A şi C .
Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi reclamanta şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 6 al articolului menţionat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinţei recurate ori la existenţa unor motive contradictorii în cuprinsul acesteia; totodată, nu sunt indicate motivele apreciate a fi străine de natura cauzei. Prin urmare, argumentaţia cererii de recurs se subsumează doar greşitei aplicări sau interpretării a dispoziţiilor legale incidente, urmând a fi analizată din această perspectivă.
Soluţia instanţei de fond este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
Astfel, Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile formulate în cuprinsul cererii de recurs de către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte - Prin Primar şi de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, vizând soluţia de anularea în parte a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce priveşte soluţionarea capătului 2 al contestaţiei, respins pe principiul autorităţii de lucru judecat şi obligare a pârâtei la soluţionarea pe fond a acestui capăt de cerere.
Totodată, având în vedere similitudinea criticilor formulate de reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte - prin Primar şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pe aspectul învederat, şi circumscrise cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, urmând a răspunde prin argumente comune.
Înalta Curte nu poate primi argumentele în sensul că "exista posibilitatea analizării şi dispunerii anulării actelor administrative contestate, faţă de sentinţa 39/17.02.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 definitivă prin Decizia nr. 2327/2018 a ICCJ prin care a înlăturată corecţia financiară de 5% aplicată prin decizia nr. 221/2014" sau că .. prin decizia nr. 259/11.09.2015 s-a reţinut faptul că instituţia noastră s-a mai pronunţat asupra reducerii procentuale de 5% aplicată contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 …, intimata reclamantă invocând practic aceleaşi argumente ca şi în contestaţia care a fost soluţionată prin Decizia nr. 44/2015…", speţa dedusă judecăţii nu pune în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat în sens procesual, respectiv existenţa triplei identităţi prevăzută de dispoziţiile art. 431 C. proc. civ. sau a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, corespunzător dispoziţiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.".
Aşadar, autoritatea de lucru judecat vizează hotărârile judecătoreşti, regăsindu-se în dreptul procesual, ca excepţie procesuală de fond, în cadrul secţiunii dedicate efectelor hotărârii judecătoreşti. Pe cale de consecinţă, nu există autoritate de lucru judecat care să poată viza deciziile emise de autorităţi publice cu activitate administrativ-jurisdicţională.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate:
"(1) Decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
(2) Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."
Din prevederile legale menţionate mai sus rezultă că, împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei, partea are deschisă calea la instanţa de contencios administrativ, care va exercita controlul de legalitate atât asupra acestei decizii cât şi asupra notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.
Or, este corectă aserţiunea instanţei de fond în sensul că instanţa nu poate proceda ea însăşi la analiza legalităţii actelor administrative contestate, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, fiind necesar pentru a se cunoaşte raţiunile pentru care autoritatea publică a ales soluţia adoptată.
Pe cale de consecinţă, este corectă soluţia de anulare a Deciziei nr. 64 din data de 04.05.2015 cu consecinţa obligării pârâtului la soluţionarea capătului 2 al contestaţiei, respins pe principiul autorităţii de lucru judecat şi al obligării pârâtei la soluţionarea pe fond a acestui capăt de cerere.
Deopotrivă, Înalta Curte împărtăşeşte raţionamentul instanţei de fond potrivit căruia incumbă pârâtului obligaţia deţinerii unei evidenţe stricte a actelor administrative menţinute ori anulate în mod definitiv de către instanţele de judecată pentru a proceda la o analiză în fond a legalităţii actelor administrative contestate prin Serviciul de Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene.
Astfel se reţine că între părţi se poartă litigii privind aplicarea sancţiunilor constând în reduceri procentuale cu referire la aceleaşi contracte (contractul de servicii nr. x/14.02.2011 încheiat între reclamantă şi S.C. B. S.R.L., contractul de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea S.C. C. S.A. şi S.C. D.), la aceleaşi note de neconformitate (ex. Dosar nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti), precum şi la Decizia nr. 221/11.07.2014 prin care pârâtul susţine că şi-a exprimat punctul de vedere referitor la măsurile dispuse (dosar nr. x/2017 al Curţii de Apel Ploieşti).
Totodată, pârâtul a procedat la emiterea mai multor note de neconformitate cu privire la aceleaşi contracte ex. nota de neconformitate x din data de 22.04.2014, anulat prin decizia 221/11.07.2014, fiind emisă o nouă de notă de neconformitate x/22.10.2014, anulată prin decizia 44/17.02.2015, fiind emisă nota de neconformitate x/03.04.2015; nota de neconformitate x/28.04.2014 a fost anulată prin decizia 221/11.07.2014, fiind emisă nota de neconformitate x/14.10.2014, care la rândul său a fost anulată prin 44/17.02.2015, fiind emisă nota de neconformitate x/02.04.2015.
Mai arată Înalta Curte că jurisprudenţa invocată de pârât nu poate conduce către o altă soluţie, întrucât potrivit sistemului de drept românesc, hotărârile judecătoreşti nu sunt izvor de drept şi pe de altă parte, decizia invocată vizează o situaţie distinctă de cea din speţa de faţă.
Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată şi critica reclamantei vizând soluţia de respingere a cererii de anulare a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce priveşte soluţionarea capetelor 1 şi 3 din contestaţie şi pe cale de consecinţă respinge şi cererea de anulare a informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x şi a notei de conformitate x din data de 03.04.2015 în ceea ce priveşte constatările de la pct. A şi C.
Arată, Înalta Curte că prin nota de neconformitate nr. x din data de 03.04.2015 s-au reţinut abateri cu privire la procedura de atribuire a contractului de servicii "reabilitare şi modernizare infrastructura utilităţi publice urbane în zona B a zonei de acţiune urbană din Municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa" (contractul x/14.02.2011).
Prin nota de neconformitate x/22.04.2014 reclamantei i s-a aplicat o corecţie financiară de 25% întemeiată pe pct. 2.1 nerespectarea cerinţelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate şi transparenţă din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, însă aceasta a fost anulată în procedura administrativă, prin decizia 221/11.07.2014.
Prin nota de neconformitate x/22.10.2014 (emisă ca urmare a deciziei de anulare 221/2014), reclamantei i s-a aplicat o corecţie financiară de 25% întemeiată pe punctul 2.4 încălcarea tratamentului egal din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, însă această decizie a fost anulată prin decizia 44/17.022015.
Astfel a fost emisă nota de neconformitate x/03.04.2015, refăcută în baza deciziei 44/2015, reclamantei i s-a aplicat o corecţie financiară de 100% în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, anexa, partea I, lit. A), cu) aplicarea prevederilor anexei la H.G. nr. 519/2014, respectiv lit. B), partea I, lit. a) nereguli în legătură cu anunţul de participare şi documentaţia de atribuire, contracte a căror valoare este sub plafonul/pragul stabilit, conform legislaţiei în vigoare, pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Astfel, au fost emise o serie de acte administrative referitor la acelaşi contract de achiziţie publică, însă primele două au fost anulate în procedura administrativă, urmând a fi analizată corecţia financiară de 100%.
S-au reţinut următoarele: din verificarea procedurii de atribuire s-a constatat că autoritatea contractantă a restricţionat posibilitatea operatorilor economici de a participa la procedura de achiziţie publică, natura serviciilor nefiind una care să justifice aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, aşa cum aceasta este prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, iar anunţul de participare a fost publicat nici în JOUE şi nici în SEAP, punând astfel eventualii operatori economici interesaţi în imposibilitatea de a avea acces la informaţii relevante pentru procedura de achiziţie publică, aceştia nefiind în măsură să îşi manifeste interesul în vederea obţinerii acestui contract.
Potrivit lit. a) pct. 1 din H.G. nr. 519/2014 nepublicarea unui anunţ de participare - Anunţul de participare nu a fost publicat în conformitate cu regulile aplicabile [de exemplu publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) atunci când aceasta este prevăzută de directive/legislaţia naţională - corecţia financiară/reducerea procentuală este de 100% sau 25% dacă publicarea unui anunţ de participare este prevăzută în directive şi acest anunţ nu a fost publicat în JOUE, dar au fost publicate suficiente informaţii care pot garanta că o întreprindere situată într-un alt stat membru poate avea acces la informaţiile relevante privind procedura de achiziţie publică respectivă, înainte ca aceasta să fie atribuită, astfel că această întreprindere să fie în măsură să prezinte o ofertă sau să îşi manifeste interesul în vederea obţinerii acestui contract. În practică aceasta înseamnă fie că anunţul de participare a fost publicat la nivel naţional (în conformitate cu legislaţia sau cu reglementările naţionale aplicabile), fie că normele de bază privind publicarea unui anunţ de participare au fost respectate.
Autoritatea pârâtă a menţionat faptul că justificarea autorităţii contractante, exprimată prin nota justificativă nr. x/10.12.2010, nu se încadrează în dispoziţiile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.
Potrivit art. 20 din O.U.G. nr. 35/2006:,,(1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a atribui contractul de achiziţie publică prin aplicarea procedurilor de licitaţie deschisă sau licitaţie restrânsă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autoritatea contractantă are drpetul de a aplica celelalte proceduri prevăzute la art. 18 alin. (1), după caz, numai în circumstanţele specifice prevăzute la art. 94, art. 110 alin. (1), art. 122 sau 124.".
Totodată, art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 dispune în sensul că:, În procesul de aplicare a procedurilor de atribuire a contrcatelor de achiziţie publică, orice situaţie pentru care nu există o reglementare explicită se interpretează prin prisma principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă.".
Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior citate, se constată că utilizarea unei proceduri de negociere directă reprezintă o derogare de la procedurile deschise, care trebuie folosită în situaţii cu totul excepţionale, ce necesită o justificare riguroasă. Dat fiind că serviciile care fac obiectul contractului prezintă o specificitate care să justifice dreptul de exclusivitate a unui operator economic - respectiv nu este justificată invocarea motivelor tehnice sau a oricăror condiţii menţionate în art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, pe piaţă existând un număr mare de prestatori care au capacitatea de a efectua astfel de servicii - pârâta a considerat că nu se justifică recurgerea la această procedură non-concurenţială, autoritatea contractantă încălcând principiul transparenţei, prin încălcarea obligaţiilor de publicitate. Alegerea procedurii de achiziţie publică de negociere directă fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, pentru atribuirea contractului de asistenţă tehnică din partea proiectantului, s-a făcut fără a fi asigurată o competiţie adecvată, încălcându-se principiile concurenţei şi transparenţei cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice, serviciile de asistenţă tehnică din partea proiectantului putând fi executate de oricare alt operator economic prestator de astfel de servicii.
Pârâta a aplicat reclamantei pentru aceste abateri o corecţie financiară în valoare de 100% din valoarea contractului verificat, în conformitate cu anexa, anunţul de participare şi documentaţia de atribuire, punctul 1, deoarece s-a constatat lipsa oricărei proceduri de publicitate la atribuirea contractului, aceste aspecte constituind o încălcare flagrantă a uneia din condiţiile de finanţare din fonduri europene.
Aşadar, potrivit anexei la O.U.G. nr. 66/2011, partea I lit. B) din O.U.G. nr. 66/2011, în conformitate cu prevederile legislaţiei europene şi ale jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie în cazul contractelor pentru care aplicarea directivelor din domeniul achiziţiilor publice nu este obligatorie sau este parţial obligatorie şi se constată abateri de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice, prevăzute la lit. A), autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene/structurile de control aplică reduceri procentuale/corecţii financiare.
Conform anexei, partea I, Lit. B din H.G. nr. 519/2014, În conformitate cu prevederile legislaţiei europene şi ale jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie în cazul contractelor pentru care aplicarea directivelor din domeniul achiziţiilor publice nu este obligatorie sau este parţial obligatorie şi se constată abateri de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene/structurile de control aplică reducerile procentuale/corecţiile financiare prevăzute la lit. A).
Rezultă că autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situaţia în care constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementărilor naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice.
Dincolo de aceste consideraţii de ordin teoretic, Înalta Curte arată că reclamanta susţine că instanţa de fond nu a ţinut cont de incidenţa dispoziţiilor Hg nr. 519/2014, partea I lit. i) din Anexă şi de de faptul că prin nota de neconformitate nr. x/22.10.2014 s-a aplicat o reducere procentuală pentru altă constatare.
Or, în cauza de faţă, instanţa de fond a stabilit că întrucât reclamanta nu a respectat procedurile prevăzute de lege, autoritatea pârâtă, în mod corect, a stabilit o reducere procentuală de 100%.
În egală măsură, raportat la acţiunea cu care reclamanta a învestit Curtea de Apel Ploieşti, respectiv, anularea actelor emise de MDRAP (Decizia nr. 259/11.09.2019, Nota de neconformitate nr. x/22.10.2014 şi Informarea nr. x/13.07.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cerere de plată nr. 10), analizarea temeiniciei/netemeiniciei constatărilor autorităţii pârâte dintr-o notă de neconformitate care fusese anulată în procedura de soluţionare a contestaţiei promovate de către UAT Municipiul Târgovişte, dispunându-se în acelaşi timp şi refacerea sa, astfel cum solicită reclamanta în recurs, nu fac obiectul prezentului dosar.
Înalta Curte mai arată că nu poate primi nici alegaţiile recurentei în sensul că,,... atribuirea contractului s-a realizat după verificarea de către autoritatea contractantă conform art. 57 din H.G. nr. 925/2006, a întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006. rezultatul verificării a fost consemnat în Nota justificativă întocmită privind alegerea proceduriide atribuire nr. x/10.12.2010, cu respectarea prevederilor art. 213 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 5 H.G. nr. 925/2006.".
Faptul că ANRMAP a monitorizat achiziţia publică în cauză şi modul de atribuire a contractului de servicii şi nu a constatat şi evidenţiat încălcări ale legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice, faptul că CNSC nu a fost sesizat cu ocazia desfăşurării procedurii de achiziţie publică, nu poate conduce la concluzia că au fost respectate dispoziţiile legale în domeniul achiziţiilor publice şi pârâta nu mai putea emite nota de neconformitate şi aplica reducerea procentuală întrucât art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 permite autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene să analizeze aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie publică şi să stabilească conformitatea acestora cu reglementările naţionale şi comunitare fără a se face vreo distincţie sau excepţie şi nu condiţionează de conduita anterioară a autorităţilor naţionale implicate în supravegherea şi controlul instituţiilor publice.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de declarate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte - prin Primar şi de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 171 din data de 12 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte - prin Primar şi de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 171 din data de 12 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2021.