Clawback contribution upheld on appeal; restitution claim barred for failure to exhaust prior administrative procedure

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea următoarelor acte administrative individuale emise de CNAS: comunicarea transmisă de CNAS prin e-mailul din data de 30 ianuarie 2015 ora 14:49; adresa CNAS nr. x/29.01.2015 emisă de către CNAS şi primită de A. la data de 30 ianuarie 2015; adresa CNAS P 1241/09.03.2015 (astfel cum aceasta a fost comunicată de CNAS la data de 13 martie 2015) care conţine răspunsul CNAS la contestaţia depusă .

Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea/rambursarea sumelor plătite cu titlu de contribuţie clawback împreună cu dobânda legală aferentă şi la plata cheltuielilor de judecată privind soluţionarea prezentei cauze.

Totodată, prin cererea înregistrată, în dosarul nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat lămurirea şi completarea sentinţei civile nr. 2833/15.06.2018 pronunţată în acest dosar de către Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2833 din data de 15 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Admite excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere având ca obiect anularea comunicării transmise de C.N.A.S. prin e-mailul din data de 30.01.2015, ora 14:49 şi obligarea la restituirea sumelor plătite.

Respinge capetele de cerere având ca obiect anularea comunicării transmise de C.N.A.S. prin e-mailul din data de 30.01.2015, ora 14:49 şi obligarea la restituirea sumelor plătite ca inadmisibile.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu A.N.A.F., pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.A.S.

Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Anulează notificarea nr. x/29.01.2015 şi adresa nr. x/9.03.2015, emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Obligă pârâta C.N.A.S. la plata către reclamantă a sumei de 15.650 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat şi onorariu expert cu titlu de cheltuieli de judecată.".

Prin sentinţa civilă nr. 4288 din data de 23 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Admite cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Dispune completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 2833/15.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, în sensul că se va trece menţiunea "Respinge capetele de cerere având ca obiect anularea comunicării transmise de C.N.A.S. prin e-mailul din data de 30.01.2015, ora 14:49 şi obligarea la restituirea sumelor plătite, împreună cu dobânda legală aferentă, ca inadmisibile " în loc de "Respinge capetele de cerere având ca obiect anularea comunicării transmise de C.N.A.S. prin e-mailul din data de 30.01.2015, ora 14:49 şi obligarea la restituirea sumelor plătite ca inadmisibile".

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2833 din data de 15 iunie 2018 şi a sentinţei civile nr. 4288 din data de 23 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs, reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea la restituirea sumelor plătite, ca neîntemeiată, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF, ca neîntemeiată, iar, pe fond, admiterea în tot a acţiunii.

Împotriva sentinţei civilă nr. 2833 din data de 15 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a notificării nr. x/29.01.2015.

3.1 Recursul recurentei reclamante S.C. A. S.R.L.

1. În motivarea cererii de recurs, recurenta reclamanta învederează că instanţa de fond a încălcat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile din Codul de procedură fiscală şi Legea nr. 554/2004 şi a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea la restituirea sumelor plătite.

Astfel, în mod greşit s-a reţinut că sunt aplicabile prevederile comune în materia restituirii obligaţiilor fiscale cuprinse în art. 117 şi art. 124 din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora sumele plătite se restituie la cerere.

În speţă, reclamanta este îndreptăţită la restituirea de către CNAS şi ANAF a sumelor achitate cu titlu de contribuţie clawback datorată pentru trimestrul IV/2014, împreună cu dobânda aferentă, aşa cum reiese din art. 1535 C. civ., ca rezultat/efet direct al anulării Notificărilor, în acord cu dispoziţiile art. 28 alin. (1) din legea nr. 554/2002 şi art. 1254 coroborat cu art. 1325 C. civ.

2. Un alt motiv de recurs se referă la aplicarea greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 şi ale Legii nr. 95/2006 în cadrul soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS, în raport de al doilea capăt al cererii introductive (având ca obiect restituirea sumei achitate cu titlu de contribuţie clawback).

Potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011 sumele încasate din contribuţia prevăzută la art. 3 constituie venituri la bugetul FNUASS, iar potrivit art. 220 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 gestionarea FNUASS se face, în condiţiile legii, prin CNAS. Art. 290 alin. (1) din aceeaşi lege stabileşte că Preşedintele CNAS este ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea FNUASS.

Prin interpretarea coroborată a tuturor acestor dispoziţii legale imperative, instanţa de fond trebuia să ajungă în mod corect la concluzia că, deşi ANAF are competenţă în administrarea contribuţiilor până la momentul la care acestea sunt integrate în FNUASS (acest moment fiind depăşit în mod indubitabil la data formulării acţiunii introductive), CNAS este beneficiarul final al sumelor încasate şi are calitatea de administrator şi gestionar al FNUASS, motiv pentru care aceasta trebuie să fie obligată la restituirea sumelor achitate de reclamantă în mod injust.

3. A treia critică priveşte încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor din Legea nr. 554/2004 (în principal, cu neobservarea dispoziţiilor art. 161 din lege), precum şi a art. 5 alin. (1) şi art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, în cadrul soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF.

Raţionamentul instanţei de fond este total eronat şi contrar dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 554/2004 care, prin art. 161, stabileşte că este posibil ca litigiul de contencios administrativ să se poarte între reclamantul care pretinde că a fost vătămat, autoritatea emitentă a actului şi orice alt organism social interesat sau orice alt subiect de drept. Cum în cauză actele administrative atacate au fost emise şi au creat efecte juridice în cadrul unei construcţii juridice aparte, faptul că ANAF nu este emitenta actelor administrative apare ca lipsit de relevanţă.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, în sarcina ANAF s-a născut obligaţia de a urmări, administra şi asigura valorificarea creanţelor născute în baza notificărilor emise de CNAS, iar în situaţia în care acestea ar fi anulate, ANAF nu ar mai avea obligaţia de a valorifica creanţa reprezentată de sumele datorate cu titlu de contribuţie clawback.

Recurenta se referă şi la subrogarea ANAF în drepturile şi obligaţiile CNAS, în calitate de creditor bugetar, conform art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011.

Faptul că ANAF administrează contribuţia justifică pe deplin calitatea sa procesuală pasivă în cauză, inclusiv din perspectiva asigurării opozabilităţii hotărârii judecătoreşti, raportat la art. 435 C. proc. civ.

4. Alt motiv de recurs priveşte respingerea criticilor de nelegalitate referitor la includerea adaosurilor distribuitorilor angro şi farmaciilor în valoarea consumului individual comunicat, dar şi la calculul procentului "p".

Instanţa de fond s-a rezumat la a cita o seamă de decizii ale Curţii Constituţionale care, însă, nu sunt relevante în raport de motivul de nelegalitate invocat, referitor la baza de impunere. Instanţa nu s-a raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011, care, prin art. 3 alin. (1), stabileşte cum se calculează contribuţia trimestrială, şi anume prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie. O interpretare corectă a dispoziţiilor legale invocate conduce la concluzia că adaosurile terţilor distribuitori şi ale farmaciilor trebuie excluse de către CNAS din valoarea vânzărilor de medicamente luate în calcul pentru determinarea contribuţiei. Aceste adaosuri sunt elemente independente de deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă şi/sau de activitatea de comercializare efectuată de către aceştia.

5. O altă critică priveşte înlăturarea de către instanţa de fond a motivului de nulitate referitor la calcularea procentului "p" pe baza unor valori ce includ TVA, contrar dispoziţiilor legale.

Instanţa a apreciat, în mod neîntemeiat şi în lipsa oricăror dovezi din partea CNAS, că valoarea procentului "p" a fost calculată potrivit prevederilor O.U.G. nr. 77/2011. Operaţiunea de excludere a TVA din valoarea BAt nu poate fi efectuată, BAt având o valoare fixă stabilită de lege, de 1515 milioane RON, astfel că motivarea instanţei în sensul că TVA a fost exclusă din ambele elemente ale formulei de calcul este lipsită de sens.

Inserarea în cuprinsul notificărilor aferente trim. IV 2014 a menţiunii potrivit căreia "CTt şi BAt nu includ TVA" este o pură formalitate şi nu poate echivala cu o dovadă a faptului că CNAS într-adevăr a exclus TVA din valoarea CTt folosită la calculul procentului "p".

Instanţa şi-a formulat concluziile raportându-se la dispoziţiile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 şi art. 7 din O.G. nr. 17/2012, fără însă ca CNAS să facă dovada că procentul "p" a fost calculat în raport de valoarea CTt care nu include TVA.

Or, reclamanta s-a referit la obligaţia CNAS de a exclude TVA din valoarea CTt înregistrată şi a dezvoltat pe larg argumentele potrivit cărora CNAS a încălcat această obligaţie şi a calculat procentul "p" pe baza CTt care include în mod nelegal TVA.

Instanţa de fond a confundat valoarea aferentă consumului trimestrial total (CTt) cu valoarea consumului trimestrial individual şi în mod greşit s-a referit la obligaţia de deducere a TVA care ar reveni reclamantei. Aceasta, potrivit cadrului normativ, este în relaţie cu valoarea consumului trimestrial individual.

6. Penultimul motiv de recurs priveşte înlăturarea criticilor de nelegalitate întemeiate pe încălcarea principiului predictibilităţii fiscale.

Instanţa de fond nu a ţinut seama că informaţiile obţinute din SIUI nu sunt dovedite/susţinute prin niciun document justificativ şi de asemenea, contrar dispoziţiilor imperative ale O.U.G. nr. 77/2011, conţin TVA, adaosurile distribuitorilor angro şi adaosurile farmaciilor.

Datele comunicate depăşesc posibilitatea de predicţie a reclamantei şi nu ar trebui utilizate la calcularea contribuţiei, neexistând nicio legătură directă între acestea şi vânzările sau veniturile reclamantei. Principiile care guvernează materia fiscală sunt încălcate câtă vreme cuantumul contribuţiei nu depinde exclusiv de vânzările reclamantei, ci şi de factori externi controlului acesteia. Contribuţia nu ar trebui stabilită prin raportare la date şi informaţii ce nu pot fi verificate. Instanţa a omis să constate că este imposibil pentru reclamantă să urmărească şi să înţeleagă sarcina fiscală ce îi revine.

7. Ultimul motiv de recurs priveşte admiterea în parte a capătului de cerere referitor la cheltuieli de judecată.

3.2 Recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Recurenta pârâtă a criticat sentinţa sub aspectul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, susţinând că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale speciale aplicabile în cauza de faţă, aspecte care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ.

Se susţine că potrivit prevederilor legale incidente, casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Prin urmare, consumul de medicamente a fost raportat de către furnizorii de medicamente/servicii medicale către casele de asigurări de sănătate, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Menţionează că art. 5 alin (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare prevede următoarele: Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic(…) consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, raportat de către Casele de Asigurări de Sănătate.

Singurele elemente necesare verificării modalităţii de calcul al taxei sunt cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare (farmacii, unităţi sanitare cu paturi şi centre de dializă), date ce au fost puse atât la dispoziţia reclamantei, cât şi la dosarul instanţei.

De asemenea, precizează faptul că, contribuţia trimestrială datorată de către reclamantă nu se limitează doar la lista de medicamente elaborată pe baza Listei cu denumiri comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie trimestrială, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, în considerarea cărora subiecţii de plată ai contribuţiei trimestriale nominalizaţii la acest articol au obligaţia efectuării plăţii.

Medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se utilizează (consumă) prin canalele de eliberare (circuit deschis, circuit închis) şi se raportează lunar de către acestea, constituind trimestrial datele din sistemul de asigurări sociale de sănătate in baza cărora se stabileşte valoarea totală/individuală a consumului de medicamente prevăzute la art. 5 alin. (7).

Precizează faptul că, CNAS comunică DAPP/reprezentanţi legali ai acestora, informaţiile prevăzute la art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv valoarea individuală de consum (pe CIM) pentru medicamentele din Lista pentru care se datorează contributia trimestriala identificata în consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, consum constituit din raportările lunare ale furnizorilor de servicii medicale şi medicamente, pentru care aceştia şi-au asumat corectitudinea şi realitatea datelor transmise în format electronic şi scris.

Conform datelor centralizate privind consumul total de medicamente din sistemul de asigurări sociale de sănătate, Codul CIM W10503002 - Actrapid Penfill 100UI/ml figurează ca fiind raportat de către canalele de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, la casele de asigurări de sănătate ca medicament eliberat pacienţilor la nivelul T 4_ 2014.

Se mai arată că urmare a verificărilor efectuate de casele de asigurări de sănătate la furnizorii de medicamente care au raportat la nivelul T4_2014, acest cod CIM W10503002 Actrapid penfill 100UI/ml, acest cod CIM a fost selectat de furnizorii de medicamente şi a fost raportat de către canalele de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2011, la casele de asigurări de sănătate ca medicamente eliberate pacienţilor la nivelul T4_ 2014.

Se arată că toate codurile CIM din portofoliul reclamantei au fost listate în CANAMED, deci este evident că preţul acestor medicamente a fost solicitat de reprezentantul deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă, raportat la incidenţa perevederilor OMS nr. 75/2009.

Atâta timp cât din evidenţele existente în baza de date a CNAS a rezultat pentru medicamentele aflate în portofoliul reclamantei a existat consum, rezultă că mewdicamentele au fost decontate din bugetul FUNASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

În plus, CNAS nu are competenţa legală de a urmări trasabilitatea medicamentelor pe tot lanţul, de la fabricaţie şi/sau distribuţie până la nivel de farmacie comunitară, farmacie de spital, drogherie, astfel încât nu deţine informaţii legate de volumul distribuitorilor cât şi la nivelul canalelor de eliberare, singura autoritate competentă care deţine şi de la care se poate solicita aceste informaţii, în temeiul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările ulterioare, este Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM).

Astfel, Agenţia Naţională a Medicamentului poate face inspecţii în cazul în care se sesizează nereguli în ceea ce priveşte unul din elementele menţionate mai sus, cum ar fi data expirării unui medicament distribuit în farmacii, unităţi sanitare cu paturi, centre de dializă.

Recurenta susţine că obligaţia de a anunţa ANMDM dacă produsul încetează să fie pus pe piaţă fie temporar, fie permanent, precum şi de a păstra o evidenţă cu privire la prezentare, forma farmaceutică, concentraţia substanţelor active, mărimea ambalajului, seria şi data expirării, certificatul de calitate şi buletinul de analiză, după caz, cantitatea primită, furnizată, etc, aparţine deţinătorilor autorizaţiei de distribuţie, şi nu CNAS, conform dispoziţiilor Legii nr. 95/2006.

De asemenea, precizează faptul că medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, medicamentele cu şi fără contribuţie personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripţie medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 eliberate prin canalele de eliberare respectiv farmacii, unităţi sanitare şi centre de dializă şi raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile şi achiziţia curentă sau doar din achiziţia curentă, astfel încât datele de consum (eliberare) nu pot fi opozabile integral datelor de vânzări.

Astfel consumul de medicamente poate proveni şi din stocuri anterioare fără a fi condiţionat de prezenţa medicamentului în CANAMED, ediţie valabilă la nivelul trimestrului de referinţă).

De asemenea, precizează faptul că dacă pentru un medicament nu se solicită reînnoirea autorizaţiei de punere pe piaţă la expirarea acesteia, medicamentul poate fi menţinut în circuitul terapeutic până la epuizarea cantităţilor distribuite în reţeaua farmaceutică, dar nu mai mult de un an de la expirarea autorizaţiei de punere pe piaţă.

Astfel, menţionează că există posibilitatea ca între data achiziţionării unui medicament şi data eliberării acestuia către pacient să existe un decalaj de timp.

O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare prevede obligaţia canalelor de eliberare de a raporta lunar doar date legate de consumul de medicamente prevăzute la art. 1, nu şi date despre trasabilitatea acestora (achiziţie, stocuri, etc).

Mai subliniază faptul că modul de calcul al contribuţiei trimestriale nu are în vedere vânzările realizate de către DAPP, ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, dacă legiuitorul ar fi dorit să se raporteze doar la vânzările realizate de DAPP, cu siguranţă nu ar fi făcut referire expresă la consumul de medicamente raportat de furnizorii de servicii medicale caselor de asigurări de sănătate.

Având în vedere cele arătate mai sus, datele de vânzări ale recurentei-reclamante şi datele de consum comunicate de CNAS pentru trimestrul de referinţă nu pot fi comparate, în vederea stabilirii vânzărilor realizate de către reclamantă, deoarece aceste date se referă la două lucruri diferite din punctul de vedere al conţinutului economic, şi anume:

- datele de vânzare ale unui medicament privesc livrările de medicamente către lanţul de distribuţie a medicamentelor, livrări efectuate de DAPP/producători/importatori la nivelul preţului de producător/distribuitor/importator autorizat către farmaciile cu circuit deschis şi/sau furnizorii de servicii medicale la nivelul preţului cu ridicata, în condiţiile în care medicamentul livrat către distribuitorii an detail (asimilaţi canalelor de eliberare prevăzute la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare), poate fi suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii sau din alte surse;

- datele de consum ale unui medicament privesc medicamentele eliberate efectiv pacienţilor în lunile aferente trimestrului de referinţă, fie în regim ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală (prin farmacii cu circuit deschis), fie în regim spitalicesc (pacienţi internaţi şi/sau beneficiari de prescripţii medicale cu medicamente incluse în programele naţionale de sănătate), prin furnizori de servicii medicale (unităţi sanitare cu paturi şi/sau centre de dializă) a căror valoare este suportată din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii la nivelul procentului de compensare din preţul de referinţă, la nivelul preţului de decontare sau preţului de achiziţie.

Faţă de cele precizate rezultă că datele comunicate au fost transmise de CNAS conform prevederilor legale în vigoare, astfel încât recurenta-reclamanta, cunoscând procentul "p" şi consumul total trimestrial de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent portofoliului acesteia să poată stabili, declara şi calcula contribuţia.

În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de fond de a obliga CNAS la plata sumei de 15.650 RON către reclamanta-intimată, reprezentând cheltuieli de judecată, arată că raportat la speţa de faţă, acordarea cheltuielilor de judecată este nejustificată, având în vedere obiectul litigiului şi complexitatea cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Ambele recurente au formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea oponentă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţele recurate, prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte arată că în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocarea acestor prevederi a fost făcută strict formal, întrucât recurenta nu a prezentat nicio critică ce poate fi subsumată acestui motiv de nelegalitate, respectiv nu a prezentat argumente privitoare la lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea ori la prezentarea unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei, criticile sale subsumându-se cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

1. În legătură cu criticile recurentei vizând dispoziţiile instanţei de admitere a excepţiei inadmisibilităţii în raport de cererea de restituire/rambursare a sumei achitate cu titlu de contribuţie clawback aferentă Trimestrului IV/2014, împreună cu dobânda aferentă.

Pentru a statua astfel, prima instanţă a reţinut " Contribuţia de clawback este asimilată obligaţiei fiscale, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

Prin urmare, cererilor de restituire a sumelor cu acest titlu şi de acordare a dobânzilor le sunt aplicabile prevederile art. 117 şi art. 124 Codul de procedură fiscală.

Reclamanta nu a făcut dovada că s-ar fi adresat Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sau Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală cu o cerere având un astfel de obiect, anterior sesizării instanţei.".

În susţinerea punctului său de vedere, recurenta a invocat prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 1254 şi cu cele ale art. 1325 C. civ., precum şi cu principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Arată recurenta că dacă s-ar accepta interpretarea instanţei de fond, ar rezulta că nici un contribuabil nu ar avea acces la justiţie în vederea recuperării unor sume plătite în baza unui act emis în mod nelegal de autorităţile publice, îndestularea sau nu a creanţei pretinse fiind lăsată exclusiv la latitudinea autorităţii fiscale.

Înalta Curte constată lipsa de fundament legal a acestei critici, câtă vreme, potrivit art. 5 alin. (1) teza a doua din O.U.G. nr. 77/2011, administrarea contribuţiei are loc potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Drept urmare, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Argumentul recurentei-reclamante, potrivit căruia nu deţine un titlu care să oblige autoritatea fiscală la restituirea contribuţiei achitate, nu este relevant în tratarea excepţiei de inadmisibilitate a cererii, câtă vreme norma procedurală fiscală impune urmarea căii administrative a cererii de restituire, la care recurenta-reclamantă poate recurge în ipoteza în care dobândeşte un titlu cu privire la restituirea sumelor achitate cu titlu de contribuţie.

Mai mult, cu privire la restituirea sumelor cu acest titlu sunt incidente şi prevederile Ordinului MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, astfel că susţinerile recurentei nu pot fi primite.

2. A doua critică formulată prin recurs se referă la motivarea primei instanţe de respingere a capătului de cerere privitor la restituirea sumelor plătite de reclamantă cu titlu de contribuţie, potrivit O.U.G. nr. 77/2011, pentru trimestrul IV al anului 2014, chiar dacă soluţia de respingere a lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS se impunea.

Criticile din recurs sunt întemeiate deopotrivă pe dispoziţiile art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011 şi art. 220 alin. (3) şi 290 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, recurenta invocând destinaţia sumelor încasate cu titlu de contribuţie, sume care se fac venit la bugetul FNUASS, gestionat de CNAS.

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate în privinţa soluţiei pronunţate asupra excepţiei, instanţa de fond procedând în mod corect, în lămurirea acestei chestiuni litigioase, la identificarea părţilor raportului juridic dedus judecăţii. Din această perspectivă au relevanţă exclusiv dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora ANAF administrează contribuţiile trimestriale prevăzute la art. 1 din ordonanţă. Destinaţia sumelor este nerelevantă în tranşarea problemei de drept a calităţii procesuale pasive, câtă vreme obiectul capătului de cerere - restituirea sumei achitate cu titlu de contribuţie - intră în sfera administrării acestui tip de creanţă fiscală, dată în atribuţiile organului fiscal din cadrul ANAF competent, în speţă, Direcţia General[ Regional[ a Finanţelor Publice Bucureşti -Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii.

3. Nefondată este şi cea de-a treia critică din recurs, referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF.

Instanţa de fond a pronunţat soluţia de admitere a excepţiei cu motivarea că Notificarea nr. x/29.01.2015 şi adresa nr. x/9.03.2015 nu au fost emise de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, această autoritate neavând calitate procesuală pasivă în cadrul cererilor având ca obiect anularea acestor acte administrative.

Criticile recurentei-reclamante se axează pe încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, şi a art. 5 alin. (1) şi art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011.

Recurenta-reclamantă pretinde că, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, poate chema în judecată orice alt organism social interesat sau orice alt subiect de drept, pe lângă autoritatea emitentă a actului contestat, şi că legitimarea procesuală pasivă a ANAF este justificată tocmai de atribuţia sa legală de administrare a contribuţiei clawback.

Înalta Curte constată că, în analizarea acestui motiv de recurs, trebuie pornit de la premisa participării procesuale pasive în cauză a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În raport de motivele expuse de instanţa de fond rezultă că administrarea contribuţiei a cărei restituire s-a solicitat revine Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti -Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, de care aparţine reclamanta, din punct de vedere fiscal. Cu alte cuvinte, în aplicarea art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 şi ţinând seama de personalitatea juridică distinctă de care se bucură organele teritoriale de administrare fiscală, conform H.G. nr. 520/2013, s-a constatat, cu aplicarea corectă a legii, că nu ANAF, ca organ central, îndeplineşte efectiv atribuţia de administrare a contribuţiei şi s-a luat în considerare participarea procesuală a organului fiscal teritorial competent.

Invocarea de către recurenta-reclamantă a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004 nu schimbă perspectiva asupra cadrului procesual, bazată pe aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011. De altfel, ANAF nu poate avea în cauză calitatea de "organism social interesat" sau "alt subiect de drept", în sensul Legii nr. 554/2004, câtă vreme legitimarea procesuală se bazează pe legea specială, respectiv pe art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, coroborată cu normele în materie de organizare administrativă a ANAF cuprinse în H.G. nr. 520/2013.

4. Un alt motiv de recurs invocat se referă la greşita analiză a argumentelor privind includerea adaosurile distribuitorilor angro şi a adaosurile farmaciilor în valoarea datelor comunicate.

Concret, în opinia recurentei, prin interpretarea corectă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, anume a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora "Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie" se ajunge la concluzia că adaosurile terţilor distribuitori angro şi/sau ale farmaciilor trebuie excluse de către CNAS din valoarea vânzărilor de medicamente luate în calcul pentru determinarea contribuţiei, respectiv din datele comunicate.

În legătură cu acest motiv de nelegalitate, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 au obligaţia plăţii acestei taxe deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv producătorii şi importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piaţă medicamentele şi obţin profit din vânzarea acestora.

Norma legală a art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Prin raportare la art. 1 şi art. 5 alin. (4) şi (7) din acelaşi act normativ, noţiunea de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie" se defineşte ca acel consum aferent vânzărilor portofoliului fiecărui deţinător de APP şi vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unităţile sanitare cu paturi şi centre de dializă care include, adaosuri comerciale şi TVA.

Recurenta a subliniat că nu a contestat niciodată aspecte legate de entitatea care are obligaţia de a plăti contribuţia, ci a contestat doar chestiuni legate de nelegalitatea includerii adaosurilor distribuitorilor angro şi ale farmaciilor în datele prevăzute în notificările contestate, or aceste susţineri nu pot fi primite, dată fiind aşezarea normelor ce reglementează calculul şi stabilirea taxei, aşa cum au fost redate mai sus.

Aşadar, din textele legale citate mai sus, este evident că legiuitorul a stabilit că taxa se raportează la valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS, iar a accepta poziţia procesuală a recurentei ar însemna ca instanţa de judecată să se substituie legiuitorului şi să statueze altfel decât a fost edictată voinţa acestuia.

În plus, în cauza de faţă, fiind formulate critici cu privire la efectul textului legal incident, eventualul control de "legalitate", implică în principiu şi în principal un control de constituţionalitate, operaţiune ce nu intră însă în competenţa instanţei de judecată, ci a Curţii Constituţionale, în cond. art. 146 lit. d) din Constituţia României revizuită.

Pe de altă parte, trebuie amintit că, în mod constant, Curtea Constituţională a României s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind adusă niciun fel de atingere prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că această contribuţie trimestrială a fost introdusă ca un mijloc de suplimentare a veniturilor la bugetul FNUASS, pentru a se asigura accesul neîntrerupt al populaţiei la medicamente şi vizează interesul general public.

Nu în ultimul rând, susţinerile recurentei privind includerea adaosurilor comerciale ale distribuitorilor angro şi farmaciilor în valoarea consumului centralizat de medicamente, nu pot fi primite, întrucât sunt în contradicţie cu cele afirmate de Curtea Constituţională în decizia nr. 263/2013, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1,3 şi art. 3A1 alin. (1) - (5) teza întâi din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate invocată.

În acest sens, Curtea Constituţională a statuat că "această critică tinde spre modificarea şi completarea prevederilor legale existente, în sensul ca plata contribuţiei clawback să cadă şi în sarcina altor agenţi economici din lanţul de distribuţie a medicamentelor. Or, potrivit dispoziţiilor Curţii, taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".

Mai mult, prin Decizia nr. 665/2014, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 76/29.01.2015, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, Curtea Constituţională a statuat că "există două categorii de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, şi anume, unii care sunt obligaţi la plata contribuţiei trimestriale şi alţii cărora nu le incumbă această obligaţie legală. Diferenţa dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piaţă de prima categorie se realizează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Or, din această perspectivă, contribuţia trimestrială la care sunt obligaţi aceşti deţinători de autorizaţii de punere pe piaţă apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceştia beneficiază de un real avantaj, şi anume, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii medicamentelor având, aşadar o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri."

5. Un alt motiv de nemulţumire exprimat în recursul reclamantei se referă la faptul că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că motivul de nulitate privind faptul că procentul P a fost calculat, contrar dispoziţiilor legale, în baza unor valori ce includ TVA ar fi neîntemeiat.

În legătură cu acest motiv de nelegalitate, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 au obligaţia plăţii acestei taxe deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv producătorii şi importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piaţă medicamentele şi obţin profit din vânzarea acestora.

Norma legală a art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Prin raportare la art. 1 şi art. 5 alin. (4) şi (7) din acelaşi act normativ, noţiunea de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie" se defineşte ca acel consum aferent vânzărilor portofoliului fiecărui deţinător de APP şi vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unităţile sanitare cu paturi şi centre de dializă care include, adaosuri comerciale şi TVA.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011: "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse in programele naţionale de sănătate, precum si pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite in tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, o contribuţie trimestrială calculată conform prezentei ordonanţe de urgenţă, contribuţie care începând cu data de 30.09.2011, s-a calculat conform art. 3 din Ordonanţă, respectiv:

(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

2) Procentul "p" se calculează astfel:

P= CTt-Bat/CTt x 100, unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat."

Potrivit art. 7 din O.G. nr. 17/2012, "începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu completările ulterioare, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON."

Prin notificarea nr. x/29.01.2015, pârâta i-a comunicat reclamantei, cu privire la consumul de medicamente pentru trimestrul IV 2014 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie, că acesta conţine TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare persoană obligată la plata contribuţiei trimestriale.

Pe trimestrul IV 2014 formula de calcul a contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţă, unde CTt şi BAt nu includ TVA.

Se constată că potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, "CNAS transmite în format electronic persoanelor care au obligaţia plăţii acestei taxe, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate".

Se mai reţine că prin Decizia nr. 39/2013 CCR a statuat că este neconstituţională calcularea contribuţiei la o bază de impunere ce are în compunere o altă taxă, respectiv este neconstituţională includerea TVA în baza de impunere a contribuţiei clawback. Însă, Curtea Costituţională nu a stabilit că CNAS are obligaţia de a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, ci a apreciat doar că această contribuţie trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă TVA, iar potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, obligaţia de a calcula contribuţia îi revine deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă, în speţa de faţă recurentei reclamante, aceasta având obligaţia de a deduce TVA-ul înainte de a calcula contribuţia trimestrială.

Prin urmare, se observă că formula de calcul menţionată în notificările contestate, respectă în totalitate atât prevederile legale ale art. art. 7 din O.G. nr. 17/2012 cât şi Decizia CCR nr. 39/2013, având în vedere că CTt şi BAt, componente de calcul ale contribuţiei, nu includ TVA.

Mai mult, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, menţionează în mod expres faptul că stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA-ului de către aceştia, din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Astfel, obligaţia de deducere a TVA îi revine recurentei reclamante şi nicidecum CNAS.

A susţinut recurenta că operaţiunea de excludere a TVA din valoarea BAt nici nu poate fi efectuată, BAt având o valoare fixă, expres stabilită de lege şi că nu există nicio dovadă a faptului că CNAS într-adevăr a exclus TVA din valoarea CTt folosită la calculul procentului P.

Aceste susţineri nu pot fi primite, deoarece aşa cum s-a statuat mai sus, legiuitorul a prevăzut expres că modalitatea de calcul a contribuţiei se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţă, unde CTt şi BAt nu includ TVA, iar recurenta nu a produs vreo dovadă a faptului că aceste elemente ar include TVA, pârâta neputând fi ţinută să facă o dovadă negativă.

6. Cât priveşte încălcarea principiului predictibilităţii fiscale, judecătorul fondului a reţinut corect că sistemul de raportare a consumului de medicamente este instituit prin O.U.G. nr. 77/2011 şi că susţinerile reclamantei exced controlului instanţei de contencios administrativ, referindu-se la însăşi reglementarea legală a modalităţii de stabilire a bazei de impunere a contribuţiei. De altfel, criticile reiterate de către recurenta-reclamantă se bazează pe unele argumente deja analizate la punctele anterioare ale prezentelor considerente.

În mod corect a reţinut instanţa de fond împrejurarea că datele comunicate au fost stabilite pe baza unor raportări conţinând erori nu reprezintă o încălcare a principiului certitudinii impunerii, reglementat de art. 3 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.

Conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, "valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7)."

Conform art. 31 alin. (4) din ordonanţă, valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor de contribuţie se comunică de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate fiecărui plătitor de contribuţie.

Potrivit art. 5 alin. (7) din acest act normativ, "Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate."

Totodată şi concluzia în sensul că pârâta nu avea obligaţia legală de a comunica reclamantei alte date sau informaţii în afara celor prevăzute de textul ordonanţei este corectă.

Recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Criticile recurentei se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi se referă la soluţia de anulare parţială a notificărilor pentru codul CIM W10503002.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) şi (21) din O.U.G. nr. 77/2011, "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, persoane juridice române, au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în termenul prevăzut la alin. (1), lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială. Persoanele juridice menţionate la alin. (1) şi (2) au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia."

In aplicarea acestor prevederi, intimata a transmis instituţiei recurente lista medicamentelor pentru care datorează contribuţia trimestrială. Urmare transmiterii acestei liste, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului IV 2014.

Din textele de lege incidente în cauză, rezultă că existenţa unor valori eronate cuprinse în consumul individual comunicat unui deţinător de autorizaţie, nu afectează procentul "p", care intră în formula de calcul. Mai mult, elementele de calcul sunt BAt care este dat prin legea bugetului, deci nu are legătură cu consumul fiecărui deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă, iar CTt este calculat prin raportarea datelor care sunt transmise de consumatorii de medicamente suportate din Fondul unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (case de asigurări, spitale, farmacii), deci nu are cum să fie afectat de existenţa unor valori eronate cuprinse în consumul individual al trimestrului IV 2014 al unui deţinător de autorizaţie.

Aşadar, nu poate fi ignorată împrejurarea că pentru codul reţinut de instanţa de fond, ca nemaifiind pus pe piaţă, acesta a fost declarat de reclamantă în "lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţie trimestrială", documente depuse la CNAS în temeiul art. 4 alin. (2^1) din O.U.G. nr. 77/2011, asumându-şi corectitudinea datelor transmise.

Ca atare, nu poate fi primită apărarea reclamantei în sensul că "nu a fost comercializat în România în trimestrul IV 2014", acest cod CIM a fost declarat de reclamantă, se regăseşte în Lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţie trimestrială, documente depuse şi înregistrate la CNAS cu nr. x, cât şi adresa reclamantei nr. x/11.04.2014.

De asemenea, consumul de medicamente raportat de canalele de eliberare poate proveni din stocurile anterioare, din achiziţia curentă sau din achiziţia curentă şi stocurile anterioare.

Prima instanţă a reţinut că reclamanta a retras de pe piaţă un medicament începând cu data de întâi aprilie 2014, astfel încât acesta nu mai putea fi folosit în cursul trimestrului al patrulea al anului 2014.

Aceste statuări sunt însă infirmate de înscrisurile aflate la filele x dos fond, constând în adresele emise chiar de reclamantă şi din care rezultă că medicamentul Actrapid Penfill 1ooUI/ml (cod CIM W10503002) nu a fost retras de pe piaţă, aşa cum s-a reţinut, ci s-a încetat punerea acestuia pe piaţă.

Prin urmare, este evident că, în fapt, medicamentul în discuţie putea fi prescris şi eliberat pacienţilor în trimestrul IV 2014 din stocurile anterioare, cu atât mai mult cu cât această posibilitate este acceptată chiar de reclamantă, aşa cum rezultă din adresa aflată la fila x din care rezultă că:

"deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă al medicamentului va asigura cantităţi suficiente din acest medicament către distribuitorii autorizaţi şi către farmacii astfel încât nevoile pacienţilor din România să fie acoperite…"

Cum diferenţa între terminologia de retragere de pe piaţă şi încetare de punere pe piaţă, este evidentă, nu poate fi confirmată poziţia adoptată de instanţa de fond, cu atât mai mult cu cât însăşi reclamanta a efectuat anumite studii în urma cărora a stabilit numărul de pacienţi aflaţi în tratament cu acest produs şi faţă de care s-a obligat să asigure în continuare stocuri suficiente.

Aşadar, nu se poate accepta că simpla încetare de comercializare a medicamentului cu codul de mai sus în luna aprilie 2014 conduce la prezumţia legală că acesta nu mai putea fi eliberat ulterior, fiind evidentă distincţia între încetarea comercializării şi retragerea de pe piaţă.

Conform datelor centralizate privind consumul total de medicamente din sistemul de asigurări sociale de sănătate, Codul CIM W10503002 - Actrapid Penfill 100UI/ml figurează ca fiind raportat de către canalele de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, la casele de asigurări de sănătate ca medicament eliberat pacienţilor la nivelul T4-2014, iar simpla incertitudine la care se referă prima instanţă, nu poate conduce la anularea actului administrativ în lipsa altor elemente care să confirme nelegalitatea acestuia.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtei CNAS este fondat, urmând a fi admis cu consecinţa respingerii acţiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Raportat la această soluţie, criticile recurentei referitoare la greşita diminuare a cheltuielilor de judecată acordate pentru admiterea parţială a cererii, sunt rămase fără obiect în contextul soluţiei de respingere a acţiunii.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În raport de toate considerentele expuse, în dezacord cu opinia primei instanţe, Înalta Curte constată că actul administrativ contestat nu este afectat de vicii de nelegalitate, astfel încât în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâtă şi pe cale de consecinţă, va casa în parte, hotărârea recurată şi în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată. Totodată, vor fi menţinute dispoziţiile privind admiterea excepţiei inadmisibilităţii capetelor de cerere având ca obiect anularea comunicării transmise de C.N.A.S. prin e-mailul din data de 30.01.2015, ora 14:49 şi obligarea la restituirea sumelor plătite, împreună cu dobânda legală aferentă, ca inadmisibile, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANAF şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CNAS.

Corelativ, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2833 din data de 15 iunie 2018 şi împotriva sentinţei civile nr. 4288 din data de 23 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 2833 din data de 15 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând în aceste limite, respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2021.