Competence to adjudicate refusal to respond to property restitution notification under Law 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court decisions, and ordered the corporate defendant to issue a reasoned decision regarding the restitution request, ruling that the plaintiffs prevailed in establishing that the matter required substantive judicial resolution rather than dismissal. The dispute concerned a property restitution claim under Law No. 10/2001, where the plaintiffs challenged the administrative silence of the defendant company in response to a notification for natural restitution, which the first instance court dismissed as premature and the appellate court dismissed as unfounded. The decisive legal basis was the characterization of the procedure under Article 21 of Law No. 10/2001 as a civil subjective right with a non-contestable but mandatory nature under Article 109(4) of the Civil Procedure Code, establishing that the competent civil court (the district court) was obligated to judge the merits of the refusal to respond to the notification, and that the prior dismissals violated functional jurisdictional rules and the duty to judge the case on its merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 27 din Legea nr. 10/2001, art. 21 din Legea nr. 10/2001, art. 109 alin. (4) C. proc. civ; Competence to adjudicate refusal to respond to property restitution notification under Law 10/2001: Întrucât procedura soluționării unei asemenea notificări prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, are caracter necontencios, dar obligatoriu potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. civ., rezultă ca în cazul în care este temporizată, deschide celui vătămat accesul la jurisdicția civilă, pentru a fi finalizată. Totodată, pentru rațiuni de simetrie cu regulile procesuale înscrise în Legea nr. 10/2001, se impune concluzia ca litigiul privind aspectul menționat nu poate fi atribuit decât în competența funcțională a instanței care judecă acțiunea principală, adică tribunalului competent potrivit art. 24 alin. (8) și urm. din lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 6 mai 2003 F.G. și F.T.A. reprezentați convențional de K.M.T.K., au chemat în judecată SC P. SA Cluj, Primarul municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca cerând să fie obligați să emită în baza Legii nr. 10/2001, dispoziția de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, identic cu pt 664/1 din C.F. 130938 Cluj Napoca.
Tribunalul Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 847 din 19 septembrie 2003, a respins, ca prematură, acțiunea, cu motivarea că reclamanții au obligația să probeze petiția lor cu înscrisurile doveditoare a dreptului de proprietate pretins pentru a da posibilitatea pârâților să se pronunțe asupra restituirii imobilului solicitat.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 444 din 26 februarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamanților, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei din apel reclamanții au declarat recurs cerând admiterea acțiunii lor.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează.
Reclamanții au invocat, ca temei al acțiunii lor, vătămarea care le-a fost cauzată în exercitarea drepturilor subiective prevăzute de Legea nr. 10/2001, prin tăcerea pârâtei SC P. SA Cluj de a răspunde la notificarea privind restituirea în natură a imobilului din litigiu.
Întrucât procedura soluționării unei asemenea notificări prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, are caracter necontencios, dar obligatoriu potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. civ., rezultă ca în cazul în care este temporizată, deschide celui vătămat accesul la jurisdicția civilă, pentru a fi finalizată. Totodată, pentru rațiuni de simetrie cu regulile procesuale înscrise în Legea nr. 10/2001, se impune concluzia ca litigiul privind aspectul menționat nu poate fi atribuit decât în competența funcțională a instanței care judecă acțiunea principală, adică tribunalului competent potrivit art. 24 alin. (8) și urm. din lege.
Cum, în speță, instanțele, respingând acțiunea ca prematură, au refuzat soluționarea pe fond a pricinii, sub aspectul refuzului de răspuns la notificare, se constată că regulile de competență procesuală enunțate au fost violate, fiind încălcată totodată și obligația judecării pricinii.
Așa fiind se impune admiterea recursului și reformarea hotărârilor recurate, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru o nouă judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul de reclamanții F.G. și F.T.A. împotriva deciziei civile nr. 444/A din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj Napoca.
Casează decizia recurată, precum și decizia civilă nr. 847 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Cluj, iar pe fond obligă pârâtul SC P. SA să emită decizie motivată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2005.