Judicial review of a discrimination sanction: necessity of joinder of third-party accused in administrative annulment proceedings

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, la data de 4 noiembrie 2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anulare Hotărârii nr. 528/2019 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, să fie obligat pârâtul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării la emiterea unei noi hotărâri cu privire la petiţia reclamantei nr. 7811/27.12.2018, cu respectarea strictă a prevederilor O.G. nr. 137/2000.

2. Hotărârea instanţei de fond

În temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., s-a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, fără să se pronunţe pe fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 15 din 5 martie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a declarat recurs.

Consideră recurenta, în esenţă că, prin aplicarea greşită a normelor de drept incidente, prima instanţă a încălcat dreptul Fundaţiei la un proces echitabil, stipulat atât în legislaţia internă cât şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta este cauza pentru care sentinţa civilă nr. 15/2020 a Curţii de Apel Tg-Mureş trebuie casată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

La data de 27.12.2019, reclamanta A. a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu o cerere prin care a arătat că B. şi C. se fac vinovaţi de discriminare, hărţuire, tratament degradant, propagandă naţional şovină şi de instigare la ură rasială sau naţională comise pe bază de limbă sau apartenenţă la o comunitate etnică. Reclamantul a cerut, în temeiul O.G. nr. 137/2000 sancţionarea acestor fapte.

Prin Hotărârea nr. 528/5.09.2019, Consiliul a hotărât că faptele comise de B. nu îndeplinesc elementele constitutive ale art. 2 alin. (1) coroborate cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, iar cu privire la C. s-a constatat existenţa unui tratament diferenţiat, discriminatoriu pe motiv de naţionalitate, potrivit art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, drept pentru care a aplicat sancţiunea avertismentului.

În acest context, corect s-a reţinut că, din punct de vedere al cadrului procesual, potrivit art. 78 alin. (1) din C. proc. civ., în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Pe de altă parte, alin. (2) stabileşte că, în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

Trebuie menţionat că, în acest sens sunt şi prevederile legii speciale care reglementează, la art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 că, atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond.

Actul atacat de recurenta-reclamantă este emis de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în urma formulării unei plângeri de către aceasta.

Instanţa observă că, în procedura desfăşurată în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, C. precum şi reprezentantul legal al acestei entităţi B. au fost citaţi în mod expres să se prezinte în faţa Consiliului sau să depună note scrise precum şi orice acte sau dovezi, C. a formulat un răspuns la solicitarea consiliului.

Contrar susţinerilor recurentei, deoarece în faţa consiliului s-a desfăşurat o procedură contradictorie, despre care C. şi B. au avut în mod direct cunoştinţă şi au putut să se apere faţă de aspectele sesizate de recurentă, correct s-a apreciat că, este necesar ca şi în faţa instanţei la care s-a criticat legalitatea şi temeinicia actului prin care a fost soluţionată procedura prevăzută de Legea nr. 137/2000, aceste persoane să fie citate şi să aibă calitatea de pârât, pentru a-şi putea formula apărările în cunoştinţă de cauză.

Prin urmare, corect a apreciat judecătorul fondului că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţilor făcând astfel aplicarea coroborată a prevederilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 16 1 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 15 din 05 martie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.