Cassation appeal for judicial acts: Nullity for failure to invoke statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 09 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, la data de 13 septembrie 2019 şi înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe la data de 16 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. în nume propriu şi în calitate de mandatar al soţiei - B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), a solicitat desfiinţarea actului administrativ - Hotărârea secţiei pentru judecători a C.S.M. nr. 1367/05.12.2018, întrucât acesta nu a răspuns la toate cerinţele cu care a fost învestit prin Decizia CCR nr. 685/7.11.2018, ce a demonstrat că Hotărârea Colegiului de conducere nr. 3/28.01.2014, în vigoare la 30.01.2014, Î.C.C.J. s-a suprapus practic legii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 46 din 2 iunie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantului A. pentru reclamanta B., invocată de Consiliul Superior al Magistraturii. A respins excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii şi a cererii modificatoare, invocată de acelaşi pârât. A respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul A., în nume propriu şi precum şi în calitate de mandatar al reclamantei B. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, şi Curtea Constituţională a României.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 46 din 2 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi B. prin mandatar A..

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a declarat recurs incident împotriva sentinţei nr. 46 din 02 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului principal formulat de recurenţii - reclamanţi A. şi B. prin mandatar A., invocată de instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

În condiţiile arătate, susţinerile recurenţilor- reclamanţi nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În absenţa unor critici aduse hotărârii primei instanţe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanţa superioară neputând proceda la o reevaluare a susţinerilor în fapt şi în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speţă, recurenţii-reclamanţi nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita în cazurile prevăzute de art. 472 şi art. 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile".

Dispoziţiile art. 472 C. proc. civ., aplicabile recursului incident, dispun în sensul că:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

În consecinţă, în temeiul art. 491 alin. (2) coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în raport de soluţia dată cu privire la recursul principal, recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii rămâne fără efect.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului principal şi ca rămas fără efect recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului principal declarat de reclamanţii A. şi B. prin mandatar A. împotriva sentinţei nr. 46 din 02 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 46 din 02 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.