Revocation of professional order executive member without disciplinary hearing; distinction between professional disciplinary infractions and internal organizational breach

Şedinţa publică din data de 09 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: anularea integrală a Hotărârii Consiliului Naţional al O.T.D.R din data de 03.11.2017, pentru motive de nulitate a procedurii, precum şi pentru motive de nelegalitate; repunerea părţilor în situaţia anterioară şi reluarea dezbaterilor pentru adoptarea hotărârilor în concordanţă cu dispoziţiile legale în materie; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pe motiv că plângerea prealabilă a fost depusă tardiv şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor C., D. şi E., motivat de împrejurarea că aceştia nu sunt membri ai Consiliului Naţional, astfel încât nu puteau ataca hotărârea.

I.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 179/CA din 04 octombrie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii şi excepţia lipsei de interes, ca nefondate, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâtul - Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, a anulat art. 19 din Hotărârea Consiliului Naţional al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România din data de 03.11.2017, a obligat pârâtul la plata către reclamanta A. a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru).

I.3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii D., H., B., F., C., G., A., E., I., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

I.3.1. Reclamanţii D., H., B., F., C., G., A., E., I., în motivarea recursului, au solicitat, în temeiul disp art. 496 C. proc. civ., casarea în parte a sentinţei civile nr. 179/CA/04.10.2019, şi rejudecând, admiterea în tot a cererii introductivă de instanţă, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele de recurs, încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pet 6 C. proc. civ. ("Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") şi art. 488 alin. (1) pet 8 C. proc. civ. ("Când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material") sunt în esenţă următoarele:

1. Analizând în mod superficial aspectele invocate de contestatori cu privire la caracterul abuziv al tuturor măsurilor adoptate în şedinţa din 03.11.2017, instanţa nu a observat că organele de conducere au urmărit să ascundă acţiunile frauduloase privind manevrarea resurselor organizaţiei, măsurile având caracter discriminatoriu, iar elaborarea şi adoptarea acestora fiind lipsite de transparenţă.

2. Instanţa a reţinut şi analizat diferit două situaţii identice, una fiind în cazul revocării recurentei A., iar cealaltă fiind în situaţia plângerii disciplinare împotriva preşedintelui J..

3. Instanţa de fond nu analizează faptul că Consiliul Naţional îşi declină competenţa de soluţionare a plângerii disciplinare împotriva Preşedintelui OTDR, şi se desesizează, dar cu toate acestea propune soluţie de clasare şi o adoptă, contrar celor stabilite anterior. Or, în condiţiile în care s-a desesizat, un organ nu mai poate adopta nici un fel soluţii, fiind necompetent.

4. Recurenţii solicită reanalizarea criticilor aduse Hotărârii Consiliului Naţional din data de 03.11.2017, din perspectiva dispoziţiilor legale invocate, respectiv:

- În mod neîntemeiat s-a ales ca modalitate de convocare pentru data de 03.11.2017, "şedinţa extraordinară" a Consiliului Naţional al O.T.D.R. cu scopul de a se transmite materialele necesare desfăşurării şedinţei cu doar 5 zile înainte de aceasta, membrii neavând timpul necesar să studieze problematica ce urma să fie dezbătută.

Membrii O.T.D.R. care ar fi dorit să participe la lucrările şedinţei nu au putut beneficia de prevederile art. 12 al (2) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a şedinţelor consiliului.

S-a convocat şedinţa în baza disp art. 47 alin. (1), (2), (3) din Statut şi în baza Regulamentului de organizare si desfăşurare a şedinţelor Consiliului naţional. Atât în convocator cât şi în Hotărâre se face trimitere la un document inexistent, respectiv la Regulamentul de organizare si funcţionare a şedinţelor Consiliului Naţional al OTDR.. Instanţa retine în mod greşit faptul că acest regulament există şi este depus, deşi în realitate el nu există sub această denumire.

Recurenţii invocă în acest sens art. 47 (3) din Statut şi art. 5 din Regulamentul de desfăşurare al şedinţelor Consiliului Naţional.

- Din prevederile Statutului, Regulamentului, dar şi ale notei din Convocator rezultă că materialele aferente ordinii de zi ar trebui să fie cele transmise prin e-mail şi care ar trebui să se regăsească la mapa de şedinţă. Pentru a se crea confuzii la mapă au fost şi alte materiale, suplimentar celor trimise odată cu convocarea şi nu se ştia care material era aferent unui anume punct de pe ordinea de zi. Instanţa a reţinut în mod eronat că "susţinerile ...sunt prea vagi şi inconsistente pentru a putea fi luate în considerare". Reclamanţii au depus copia mapei de şedinţă şi materialele transmise pe e-mail, iar compararea lor face ca susţinerile să fie susţinute de dovezi.

- Convocatorul nu conţine solicitarea de a se propune amendamente la documentele propuse spre dezbatere. Instanţa nu s-a exprimat pe această neregulă a convocatorului care încalcă prevederile statutare şi ale regulamentului de şedinţă şi care exclude orice formă de consultare a membrilor Consiliului Naţional, organ superior de conducere Biroului Executiv din care face parte şi preşedintele J..

- Instanţa nu analizează critica reclamanţilor cu privire la punctul 5 al convocatorului care este vag precizat. Convocatorul nu este formulat clar şi complet, evident cu scopul de a fi modificat în şedinţă. La punctul 5 din Convocator nu se precizează despre ce sesizare a Comisiei de disciplină este vorba, despre ce faptă este vorba, despre ce persoană este vorba, astfel încât membrii Consiliului sunt neinformaţi în prealabil şi sunt puşi să decidă în condiţii de stres şi oboseală. De asemenea, la punctul 9 din Convocator se menţionează propunerea de revocare a unui membru din Biroul executiv, fără a se preciza numele acestei persoane, aspect care se precizează oral în cursul şedinţei, iar informaţiile despre această revocare sunt trunchiate, distorsionate, fără ca persoana în cauză să beneficieze în mod real de dreptul de a se apăra.

- În cursul şedinţei Consiliului Naţional au fost propuse de către Preşedintele O.T.D.R. problematici noi, cum ar fi Rezoluţia adoptată la art. 21 din Hotărârea Consiliului Naţional, care reprezintă o încălcare a dreptului privind liberul acces la justiţie şi dreptul legitim al oricărei persoane de a se adresa organelor judiciare pentru apărarea drepturilor sale de cetăţean. Rezoluţia a fost supusă votului la sfârşitul şedinţei de Consiliu, la ore târzii, în condiţiile în care sala de şedinţă fusese părăsită de unii membri ai Consiliului, iar votul acestora a fost numărat ca fiind "pentru" deşi nu erau prezenţi în sală. Instanţa nu reţine ca acest material a fost prezentat direct în şedinţă, nu era pe ordinea de zi, nu era la mapă, iar acest material cu caracter de recomandare are un caracter discriminatoriu şi nu este "o simplă poziţie faţă de anumite atitudini ale unor membri, apreciate ca neconforme...", aceste atitudini fiind tocmai apelarea la instanţele de judecată pentru controlul legalităţii hotărârilor emise de către organele de conducere. Recomandările rezoluţiei sunt neconforme legislaţiei române şi internaţionale, deşi concluzia finală a instanţei este că oricum acestă rezoluţie nu ar putea să stabilească limitarea unor drepturi.

- Modalitatea în care este exprimat votul este lovită de nulitate absolută, fiind nelegală, în sensul că se numără doar voturile împotrivă şi abţinerile, iar voturile "pentru" nu se numără, ci se face scăderea raportat la numărul de membri înregistraţi prezenţi la începutul şedinţei. Se consideră astfel în mod abuziv faptul că voturile celor lipsă sunt voturi "pentru", ceea ce este ilegal. Instanţa a reţinut greşit că reclamanţii au un interes personal cu privire la modul de exprimare al votului, mai ales că parte dintre reclamanţi nici nu sunt membri ai Consiliului naţional şi nu au participat la şedinţă. Modalitatea de votare şi adoptare a decizilor este nulă în condiţiile în care cvorumul nu mai este întrunit. În timpul şedinţei s-a ieşit din sală, aspecte neconsemnate în PV de şedinţă. Erorile de consemnare nu au putut fi semnalate pentru că s-a refuzat punerea la dispoziţie a procesului-verbal participanţilor la şedinţă. Recurenţii consideră că se poate invoca nulitatea absolută pentru vicii de procedură care trebuie considerate şi în ansamblul lor, nu numai separat.

- În privinţa Hotărârii contestate aceasta este lovită de nulitate întrucât cuprinde hotărâri care în esenţă nu pot avea acest statut de decizie, cum ar fi punctele menţionate la art. 1, 2, 4 din Hotărâre. Aspectele supuse votului sunt deja reglementate prin Regulamentul de organizare si desfăşurare al şedinţelor Consiliului naţional si/sau prin Statut/ROF al OTDR şi fac obiectul procesului-verbal de şedinţă. Votul solicitat la aceste articole a fost de multe ori cu încălcarea regulamentului de şedinţă şi/sau Statutului şi subliniază abuzurile şi ilegalităţile comise în această şedinţă.

- Aprobarea rapoartelor Comisiilor menţionate la art. 6, 7, 8, 9 din Hotărârea contestată nu este de competenţa Consiliului Naţional, acesta fiind un alt motiv de nulitate. Recurenţii invocă în acest sens art. 49 (1) din Statut. Instanţa s-a raportat la art. 48 alin. (1) lit. e), s), t) în care nu se găsesc dispoziţii referitoare la aprobarea regulamentelor acestor comisii de către Consiliul National. Art. 49 alin. (2) din statut precizează că aceste regulamente sunt aprobate de către Biroul executiv. Aceste regulamente nu sunt aprobate de Consiliul naţional, nu sunt comunicate, rapoartele la care se referă în cauză fiind de asemenea necomunicate, dându-li-se citire direct în şedinţă şi apoi supuse aprobării, deşi Consiliul nu are aceste atribuţii.

- Un alt motiv de nulitate îl reprezintă discutarea şi adoptarea art. 10, 11,12 (în parte) din Hotărârea contestată, aspecte ce nu pot face obiectul unor modificării prin Hotărâri ale Consiliul Naţional al O.T.D.R, indiferent dacă au fost supuse votului şi au fost adoptate, întrucât aceste aspecte sunt reglementate prin lege organică respectiv Legea nr. 96/2007 şi nu pot fi modificate decât de către organul emitent, respectiv Parlamentul României. Instanţa confundă punerea în aplicare a dispoziţiilor legale, cu "adăugarea la lege", prin elaborarea unor norme interne care exced cadrului legal sau încalcă cadrul legal. La art. 10 al hotărârii se prevede sancţiunea de a exclude din organizaţie membri printr-o hotărâre a consiliului naţional, când legea precizează la art. 41 alin. (2) că aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) este de competenţa consiliilor judeţene, respectiv a Consiliului municipiului Bucureşti, ale Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, iar aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) este de competenţa Consiliului naţional al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, după pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive. Or, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, excluderea din organizaţie prin radierea din registrul unic (art. 10 al hotărârii constestate) este abuzivă şi nelegală.

Nelegal este şi art. 11 al hotărârii raportat la art. 26 alin. (1) din lege care precizează ca Membrii Ordinului Tehnicienilor Dentari din România sunt înscrişi în Registrul unic al tehnicienilor dentari din România.

Art. 12 alin. (5) al hotărârii dă drepturi depline, respectiv dreptul de liberă practică, membrilor pensionari doar în baza achitării cotizaţiei, deşi art. 26 alin. (2) precizează că doar rămân înscrişi la cerere. Această extrapolare a legii îi discriminează pe ceilalţi membri care pe lângă cotizaţie trebuie să îndeplinească şi alte condiţii impuse de lege (ex educaţie profesională continuă) sau de normele interne (dovada locului de muncă).

- O altă nulitate se referă la Hotărârea adoptată la art. 15, care nu poate face obiectul votului întrucât Consiliul Naţional nu este organ de cercetare disciplinară şi nu are asemenea competenţe, iar sesizarea trebuia trimisă către Comisia de disciplină, ceea ce nu s-a realizat.

- S-a procedat la alegerea unui nou secretar al Biroului Executiv al Consiliului naţional al O.T.D.R deşi această poziţie este în litigiu, procesul aflându-se pe rolul Curţii de apel Constanţa, respectiv s-a supus votului, fără încunoştiinţare prealabilă şi fără o consiliere legală a membrilor Consiliul Naţional, ocuparea pe întreaga perioada a mandatului a funcţiei de secretar.

- S-a supus votului revocarea mandatului de membru în Biroul executiv al d-nei A. fără a da posibilitatea acesteia să se apere în raport de toate acuzaţiile şi fără să i se acorde timpul necesar pentru a combate acuzaţiile aduse acesteia, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

- Prezidiul şedinţei Consiliul Naţional nu a fost legal constituit. Conform Regulamentului de Organizare şi desfăşurare a Şedinţelor Consiliul Naţional al OTDR, sens în care recurenţii invocă art. 14 şi art. 16.

- Întreaga Hotărâre contestată este din punct de vedere formal un amestec între un proces-verbal de şedinţă şi un cumul de Hotărâri. Unele dintre acestea nu sunt de competenţa Consiliul Naţional, altele sunt ilegale, unele sunt exprimate inadecvat din punct de vedere juridic etc.

- La data întrunirii şedinţei Consiliului Naţional, dată la care s-au organizat şi alegerile pentru funcţia de secretar şi trezorier, Consiliul naţional nu avea componenţa completă lipsind reprezentantul judeţului Mehedinţi. Ca urmare, întâi trebuia sa fie ocupat locul vacant din Consiliul Naţional cu un reprezentant din partea judeţului Mehedinţi, pentru ca mai apoi sa poată fi organizate alegerile pentru locurile vacante din Biroul Executiv, altfel reprezentantul judeţului Mehedinţi este restricţionat/discriminat neavând posibilitatea să candideze la toate funcţiile vacante din Biroul executiv.

- În mod neîntemeiat şi nemotivat a fost respinsă candidatura d-nei A. pentru funcţia de trezorier, cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a dreptului de a contesta respingerea candidaturii.

- Recurenţii critică art. 21 din Hotărâre întrucât se obstructioneaza dreptul si accesul la justiţie al membrilor Consiliului National. Din conţinutul rezoluţiei adoptate se desprinde faptul că dreptul si accesul liber la justiţie reprezintă în accepţiunea preşedintelui O.T.D.R. o conduită de natură să contribuie la afectarea climatului de colaborare din interiorul forurilor de conducere ale Ordinului, în sensul că se delimitează de astfel de practici şi le respinge ca neavenite. Acesta desconsideră drepturile şi interesele unei persoane, chiar dacă este vătămată într-un drept şi interes legitim, de natură profesională şi consideră că introducerea unei acţiuni în instanţa de contencios administrativ reprezintă o conduită abuzivă şi un privilegiu faţă de alţi membri O.T.D.R., dar şi încălcarea obligaţiei de onoare faţă de profesia de tehnician dentar.

- Art. 13 din Hotărâre reprezintă un aspect tehnic ce şi-ar regăsi menţionarea în cuprinsul unui proces-verbal de şedinţă, nu într-un act decizional. Deşi Comisia de Cenzori a prezentat o notă scrisă (conform Statutului) înregistrată în 26.10.2017 la OTDR acest document nu a fost prezent la mapa de şedinţă, deşi data înregistrării dovedeşte că era finalizat şi putea fi transmis odată cu convocarea transmisă în 27.10.2017.

- În ceea ce priveşte art. 15 din Hotărâre, se arată că, deşi s-a formulat o plângere disciplinară impotriva d-lui J., Comisia de disciplină condusă de dl. K. a declinat competenţa soluţionării plângerii către Consiliul Naţional. Conducerea şedinţei Consiliul Naţional este preluată, la momentul analizării plângerii împotriva d-lui J., tot de dl K.-preşedintele Comisiei de disciplină, aflat în incompatibilitate. Totodată, plângerea d-nei A. s-a soluţionat, deşi hotărârea de declinare se afla încă în termenul legal de contestare, fapt ce a generat disfuncţii procedurale.

- În timpul desfăşurării şedinţei d-na B. a refuzat să-şi exprime votul apreciind că este în conflict de interese la anumite puncte de pe ordinea de zi. Cu această ocazie, Preşedintele O.T.D.R., dl. J. a constrâns-o să-şi exprime votul în sens contrar apreciind că se impune sancţionarea acesteia sau chiar excluderea din sala de şedinţă.

În concluzie înţelege să conteste în tot Hotărârea Consiliul Naţional al O.T.D.R. din data de 03.11.2017, apreciind în principal că este lovită de nulitate, iar în subsidiar că este netemeinică şi nelegală, fapt pentru care solicită să se dispună anularea acesteia cu cheltuieli de judecată.

I.3.2. Pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, prin motivele de recurs formulate, a solicitat casarea în parte în parte a hotărârii civile 179 din data de 4 octombrie 2019, în ceea ce priveşte dispoziţia de anulare a pct. 19 din Hotărârea Consiliului Naţional al OTDR din data de 03.11.2017 şi trimiterea cauzei la rejudecare, la Curtea de Apel Constanţa, cu acordarea cheltuielilor de judecată, conform 453 C. proc. civ., pentru motivele arătate în cele ce urmează:

1. Recurentul înţelege să formuleze recurs împotriva soluţiei de respingere a excepţiilor privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, având în vedere lipsa unei proceduri prealabile în condiţii de valabilitate, cauzate în principal, de lipsa semnăturii petentului şi lipsa prezentării procurii mandatarului atât în comunicarea poştală, cât şi în cea electronică fără amprenta semnăturii electronice.

Sub acest aspect, susţine recurentul că:

- Neîndeplinirea valabilă, potrivit regulilor de la mandat care cer ataşarea procurii mandatarului, constituie o viciere a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului, viciu imposibil de remediat ulterior depăşirii termenului legal al procedurii.

- Tardivitatea exercitării procedurii prealabile de către reclamanţii de la poziţiile 1- 6, atrage inadmisibilitatea acţiunii.

2. În subsidiar, acţiunea reclamanţilor trebuia respinsă în întregime, ca vădit nefondată, pentru argumentele descrise în continuare, acţiunea fiind un exerciţiu abuziv al exercitării drepturilor procesuale, prohibit prin prevederile art. 12 noul C. proc. civ.

Recurentul critică hotărârea instanţei de fond de a anula punctul 19 din Hotărârea CN din data de 03.11.2017, întrucât s-a făcut cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, sancţionată de prevederile art. 488 alin. (1) punct 8 noul C. proc. civ.

Sub acest aspect, recurentul susţine o eroare de interpretare a instanţei de fond şi de calificare a acţiunilor reclamantei-intimate ca fiind abateri disciplinare, susţinând corectitudinea procedurii de revocare a mandatului dnei. A., votată de CN în data de 03.11.2017 şi întemeiată pe art. 53 alin. (7) din Statutul OTDR.

Faptele descrise nu reprezintă abateri în sensul legii speciale prin care OTDR este autoritate de reglementare în profesie, nr. 96/2007 (adică abateri disciplinare profesionale), ci abateri în sensul regulilor privind desfăşurarea şedinţelor forurilor de conducere ale persoanei juridice, a păstrării disciplinei unei şedinţe şi a îndeplinirii unui mandat într-o funcţie de conducere a organizaţiei.

Dna A. nu şi-a pierdut calitatea de membru al ordinului professional, nu a fost sancţionată în legătură cu exerciţiul profesiei de tehnician dentar, nu e vorba de vreo procedură disciplinară profesională care să decurgă potrivit reglementărilor legii speciale şi Codului Muncii şi nu este funcţionar public sau contractual, nefiind vorba de vreo procedură administrativă-disciplinară. Dna A. nu a fost sancţionată nici ca urmare a neindeplinirii vreuneia din obligaţiile de (simplu) membru al ordinului professional, care ar fi atras şi consecinţe asupra calităţii de membru intr-un organ de conducere, ci a fost doar revocată din funcţia de membru al Biroului Executiv al Consiliului National al OTDR în data de 29.09.2017 în baza Deciziei BE din aceeaşi dată, analizând propunerea de revocare formulată dl. L., care îndeplineşte condiţiile art. 53 alin. (7) din Statutul OTDR. Constatarea încălcării obligaţiilor de membru OTDR (simplu membru, nu al unui organ de conducere) s-ar fi făcut printr-o altă procedură, prevăzută de lege şi Statut. În speţă dna A. a fost sancţionată doar pentru încălcarea conduitei ca membru al BE al CN.

Toate faptele prezentate de dl. L. în legătură cu propunerea şi votul BE, respectiv CN au fost legate de încălcarea obligaţiilor dnei A. ca membru al BE şi nu au fost considerate abateri disciplinare.

Faptul că măsura revocării din funcţia de membru BE în condiţiile prezentate are la bază motive derogatorii de la procedura de drept comun de judecare a abaterilor disciplinare profesionale este susţinută prin efectele imediate ale încălcării obligaţiilor specifice organelor de conducere, respectiv suspendare imediată din funcţia deţinută. Scopul reglementării revocării şi a procedurii specifice, diferită de cea disciplinară, este de funcţionare normală a respectivului for de conducere şi implicit a organizaţiei.

Instanţa reţine numai aspectele prevăzute la art. 48 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. ii) şi iv) din Statutul OTDR, pe care le coroborează cu prevederile art. 19 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. b) din statutul OTDR, dar şi temeiul prevăzut de art. 127 alin. (1) şi (2) lit. a) şi r) din ROF.

Consideră recurentul că instanţa trebuia să analizeze în primul rând Decizia B.E. a OTDR din data de 29.09.2017, să observe care este temeiul de drept al propunerii de revocare -prevederile art. 53 alin. (7) din Statut - şi că acestea prevăd sancţiuni (suspendare) cu efecte imediate, astfel încât se impunea coroborarea cu art. 51 lit. a), k), 1) şi t), fapt ce trebuia să conducă instanţa de fond la interpretarea corectă, respectiv procedura distinctă şi derogatorie de la obligaţia de a se sesiza Comisia de disciplină, adresându-se direct CN-ului.

Decizia BE din data de 29.09.2017, cu efecte de suspendare imediată din funcţia de membru al BE al CN al OTDR, ce include şi propunerea de revocare din funcţia BE înaintată Consiliului Naţional şi soluţionată de acesta în şedinţa din 03.11.2017, nu a fost contestată de dna. A., nici sub aspectul situaţiei de fapt prezentate în propunerea de revocare. În data de 04.05.2017 dna A. a primit extras din decizia BE din data de 29.09.2017.

În ce priveşte dreptul la apărare, consideră că şi acesta a fost respectat, chiar dacă nu este în situaţia unei cercetări disciplinare, care ar fi presupus citarea în faţa unei Comisii de disciplină şi un drept la apărare: au fost dezbateri în contradictoriu, s-a răspuns la întrebări, iar dna A. a combătut puncte de vedere aparţinând celorlati membri ai BE şi Consiliului National.

I.4. Apărările formulate în cauză

I.4.1. Pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca vădit nefondat şi nemotivat a recursului formulat şi menţinerea parţială a Hotărârii civile nr. 179/2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca legală şi temeinică, în limita recursului formulat de OTDR, recursul recurenţilor reprezentând un exerciţiu abuziv al exercitării drepturilor procesuale, prohibit prin prevederile art. 12 noul C. proc. civ.

Intimatul-recurent formulează următoarele apărări:

- Referitor la punctele 1-7 din recurs de altfel identice cu cele din cererea de chemare în judecată, instanţa în mod corect a reţinut că revine celui care convoacă Consiliul Naţional în sesiune extraordinară să aprecieze asupra importanţei deciziilor ce urmează să fie luate şi cu privire la urgenţa luării măsurilor.

Instanţa în mod judicios a reţinut că sunt simple aprecieri criticile reclamanţilor recurenţi de la pct. 1 -4 ce ţin de organizare şi secretariatul şedinţei.

- Referitor la punctul 8 din acţiune prin care se invocă nulitatea absolută întrucât s-au numărat doar abţinerile şi voturile" împotriva", se arată că hotărârea a fost adoptata prin vot deschis, iar fiecare tip de vot în parte, se consemnează nominal şi numeric "votul împotriva", "abţineri", şi voturile "pentru". De asemenea, în timpul şedinţei se consemnează nominal, toţi membrii care părăsesec sala precum âşi cei care intrâă în sală. Recurenţii nu indică dispoziţiile legale de ordine publică ce au fost încălcate prin procedura de numărare a votului şi nu fac distincţie între nulitatea absolută si nulitatea relativă sub aspectul cauzelor care determină cele două tipuri de nulităţi şi al persoanelor îndreptăţite să le evoce în fata instanţelor de judecată.

- Cu privire la aspectul că punctele menţionate la art. 1, 2, 4 din hotărâre nu pot face obiectul unei decizii în general, intimatul arată că acestea reprezintă comunicări către membrii Consiliului privind aprobarea componenţei Prezidiului, a secretariatului tehnic, precum şi aspecte privind desfăşurarea şedinţei.

- Cu privire la necompetenţa Consiliului Naţional în aprobarea rapoartelor comisiilor de comunicare şi avizare, a comisiei profesionale, a comisiei de disciplină, a comisiei superioare de disciplină menţionate la punctele 6, 7, 8, 9 din hotărâre, intimatul invocă art. 56 - 59 din Statut "comisiile de specialitate sunt organe de lucru ale Consiliului National", din care rezultă că acesta este competent să aprobe rapoartele de activitate ale propriilor organisme de lucru, competenţă care nu este atribuită prin Lege/Statut altui organ de conducere al pârâtei.

- Curtea de Apel Constanţa susţine apărările formulate de OTDR privind aplicarea art. 25 lit. h) şi k) din Legea 96/2007. Măsurile adoptate de CN al OTDR la art. 10, 11, 12 din Hotărâre nu reprezintă modificări ale Legii organice, ci proceduri, norme cu caracter intern, complementare, adoptate cu respectarea legii.

Conform art. 3, art. 5 litc) Legea 96/2007, OTDR este autoritatea competentă să exercite controlul şi supravegherea profesiei de tehnician dentar, iar conform art. 5 lit. c) din aceeaşi lege, are si atribuţii de a emite norme cu caracter intern.

Totodată, potrivit art. 48 din Statut, OTDR ţine prin aparatul propriu RUTD, ocupându-se evident de actualizarea permanentă a acestuia.

- Referitor la Hotărârea adoptată la pct. 15, prin care recurenţii afirmă că Consiliul Naţional nu poate fi organ de cercetare disciplinară, intimatul invocă art. 25 lit. c) din Legea 96/2007 şi prevederile art. 130-131 din ROF şi arată că alegerea unui nou secretar de Consiliul National a fost adoptata cu respectarea dispoziţiilor legale, în temeiul art. 48 alin. (1) lit. b), c) si d) si alin. (2) din Statut şi al art. 49 Regulamentul de Organizare si Funcţionare al Ordinului. Totodată consideră legală şi temeinică menţiunea Curţii de Apel Constanta referitoare la alegerea unui secretar.

- În ce priveşte exercitarea dreptului la apărare acesta a fost respectat, dnei. A. i s-a acordat cuvântul/posibilitatea de a răspunde acuzaţiilor aduse-situatie consemnată în PV al şedinţei şi necontestată. Apărările la acest punct au fost dezvoltate de OTDR prin recurs.

- Cu privire la nelegala constituire a Prezidiului, intimatul arată că acesta a fost constituit cu respectarea dispoziţiilor legale. Preşedintele a făcut parte din Prezidiu nu numai în aceasta calitate, ci prin preluarea atribuţiilor de secretar al BE în baza Deciziei BE din/03 02 2017 (art. 4) şi în temeiul art. 52 (1) din Statut.

- În ce priveşte respingerea candidaturii doamnei A. pentru funcţia de trezorier, astfel cum a fost formulat de către reclamanţi, acesta nu a făcut obiectul hotărârii contestate. Decizia de respingere a candidaturii a fost adoptată prin Decizia Comisiei Electorale Centrale din 30 10 2017, iar prin Decizia nr. 1/02 11 2017 a Comisiei Electorale Centrale a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei de respingere, şi este întemeiată pe dispoziţiile art. 47 din Regulamentul Electoral 2016 al OTDR. La data depunerii candidaturii pentru funcţia de trezorier (octombrie 2017) doamna A. era încă membru al Biroului Executiv al Consiliului National, fiind aleasă în această calitate în şedinţa Consiliului National din data de 25.11.2016, acesta fiind motivul pentru care a fost respinsă candidatura reclamantei.

I.4.2. Reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. H. şi I. au formulat întâmpinare la recursul formulat de pârât.

Cu privire la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, se arată că plângerea prealabilă împotriva Hotărârii CN din data de 03.11.2017 au transmis-o pe două căi, în format electronic prin e-mail şi prin poştă, menţionând în subsolul cererii transmise pe e-mail faptul că urmează să primească şi un al doilea exemplar al plângerii semnat, prin poştă.

Cu referire la lipsa mandatului apărătorului ales, precizează faptul că acest contract de asistenţă juridică este semnat personal de către fiecare reclamant în parte. La dosarul cauzei s-au depus şi declaraţii pe proprie răspundere în acest sens de către reclamanţi prin care îşi însuşesc în mod expres toate prevederile contractuale.

Cu privire la tardivitatea exercitării procedurii prealabile de către reclamanţii de la poziţiile 1-6 se fac următoarele precizări:

Reclamanţii de la poziţiile 1-6 nu sunt toţi membri ai Consiliului National al OTDR. Reclamanţii, membri ai Consiliului National (poziţiile 1-2 şi 6-9), au luat cunoştinţă despre forma finală, redactată şi semnată a hotărârii CN recurate la data de 19.11.2017 ora 19:11- 19:12 (07:11-07:12 PM), prin poştă. Este imposibil să comunici oral un document de 7 pagini, neredactat şi nesemnat, elemente obligatorii pentru validitate. Conform calcului termenelor, statuat de art. 181 (2) C. proc. civ., acesta începe să curgă în ziua de 20.11.2017 şi se împlineşte pe data de 20.12.2017, justificat de împrejurarea că nu intră în calcul nici ziua în care începe să curgă termenul şi nici ziua în care acesta se împlineşte.

- Pe fond, se reiau susţinerile din recurs. Precizează că nicăieri în normele interne ale OTDR nu se face o diferenţă între membrii organizaţiei şi membrii organelor de conducere, din contră există o egalitate de tratament a membrilor asumată de organizaţie prin art. 7 alin. (2)- Statut OTDR, art. 127 alin. (1) şi art. 130 ROF. Justificarea "derogării" este nereală, conducând la proceduri "dezechilibrate" juridic, dar şi ca amploare, şi anume: obţinerea unui mandat de conducere se face în urma unui proces electoral cu durata de luni de zile, iar revocarea mandatului în urma unui demers făcut de o singură persoană, demers comunicat parţial, oral, direct în plenul unei şedinţe, iar apoi, fără cercetări disciplinare, fără consiliere juridică şi fără posibilitatea exercitării dreptului la apărare.

Or, această procedură derogatorie arată că nu s-a făcut informarea completă şi corectă a doamnei A., convocatorul şedinţei menţiona despre revocarea unui mandat, dar numele persoanei al cărui mandat era suspus revocării nu era precizat, dna A. nu a avut timpul necesar să-şi formuleze apărările, nu a fost lăsată să vorbească în timpul şedinţei fiind mereu întreruptă şi nu a beneficiat nici de asistenţă juridică. Simpla menţionare a cuvântului "apărare" într-un extras dintr-un proces-verbal de şedinţă care nu a fost adus niciodată la cunoştinţa tuturor participanţilor, şi care evident nu redă fidel şi integral întreaga discuţie, nu constituie exercitarea dreptului la apărare. Pârâta nu a pus la dispoziţia instanţei înregistrarea şedinţei, probă de necontestat, justificând pierderea acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Recursul declarat de pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România este fondat.

II.1.1. Primul motiv, referitor la respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pe motiv că plângerea prealabilă a fost depusă tardiv, respectiv la vicierea plângerii prealabile dată fiind lipsa dovezii calităţii de reprezentant este nefondat.

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut în mod corect că hotărârea redactată a fost comunicată reclamanţilor, pe e-mail, la data de 19.11.2017, împrejurare recunoscută şi de către pârâtă, aceasta ataşând dovada comunicării respective .

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004: "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Ţinând seama de regulile de calcul al termenelor prevăzute art. 181 (2) C. proc. civ., prin raportare la data de 19.11.2017, plângerea prealabilă apare ca fiind introdusă în termenul legal, la data de 19.12.2017, ora transmiterii fiind lipsită de relevanţă în cazul calculului pe zile al termenului. .

Recurentul susţine, de asemenea vicierea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului prin neataşarea procurii mandatarului avocat.

În mod corect instanţa de fond a respins excepţia.

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant impune, chiar şi în faţa instanţei, acordarea unui termen pentru acoperirea acestei carenţe.

Or, recurentul a ales să nu soluţioneze plângerea, motivat de lipsa prezentării unui mandat de reprezentare ce să fi fost acordat avocatului petenţilor, fără a solicita acestora depunerea acestei împuternici avocaţiale, ceea ce denotă un formalism excesiv de natură a obstrucţiona accesul petenţilor la această procedură.

Prin urmare, şi această critică este nefondată.

II.1.2. Este însă fondat cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) punct 8 noul C. proc. civ. (încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material), ce vizează fondul acţiunii reclamanţilor.

Potrivit art. 53 (7) din Statutului ODTR: "În cazul în care membrii organelor de conducere ale OTDR încalcă obligaţiile ce le revin ca membri ai OTDR sau ca membri în organele de conducere, organul de conducere din care fac parte poate propune, cu majoritare de voturi din numărul celor prezenţi la şedinţa statutar constituită, revocarea acestora din calitatea de membri ai organului de conducere respectiv. În această situaţie, de la data propunerii de revocare şi până la data dezbaterii şi soluţionării acestei propuneri de către organul de conducere competent, membrii în cauza sunt suspendaţi şi nu mai pot să-şi exercite atribuţiile funcţiei pe care o deţin, nu mai au drept de vot, de semnătura şi de reprezentare."

Solicitarea de revocare în situaţia din speţă a fost motivată astfel:

"Consider că dna A. a încălcat în mod inadmisibil şi în repetate rânduri atribuţiile ce-i revin în calitate de membru în BE, organul central de conducere al OTDR, şi implicit în calitate de membru OTDR. Abaterile dnei. A. sunt de încălcare în principal a art. 51 lit. a), k), f) şi t) din Statut, dând dovada de incompetenţă şi necunoaştere în exercitarea atribuţiilor şi chiar de comportament personal nedemn în timpul şedinţelor BE şi CN sau chiar în spaţiul public, care sunt de natură să afecteze profesia şi funcţia deţinută în cadrul instituţiei."

Instanţa de fond a reţinut că a fost ignorată procedura stabilită prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de disciplină a OTDR, care stabileşte organele competente să constate săvârşirea unei abateri disciplinare, procedura de investigare, dreptul părţilor de a fi citate, de a fi asistate de un apărător ales şi de a fi audiate, că stabilirea săvârşirii unei abateri disciplinare presupune aplicarea unei sancţiuni disciplinare dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de disciplină a OTDR şi că dacă s-ar fi constatat că reclamanta ar fi săvârşit fapte ce reprezintă abateri disciplinare, revocarea acesteia ar trebuie să se facă în temeiul art. 48 alin. (2) din Statutul OTDR pct. iii, nu în baza pct. ii şi iv.

Concluziile instanţei de fond sunt întemeiate pe o eroare de interpretare a acţiunilor reclamantei-intimate ca fiind abateri disciplinare profesionale, în sensul Legii speciale nr. 96/2007.

În realitate, abaterile imputate reclamantei-intimate se referă la încălcarea regulilor privind desfăşurarea şedinţelor forurilor de conducere ale persoanei juridice, a păstrării disciplinei unei şedinţe şi a îndeplinirii unui mandat într-o funcţie de conducere a organizaţiei, aceasta nefiind sancţionată în legătură cu exerciţiul profesiei de tehnician dentar, ci revocată din funcţia de membru al Biroului Executiv al Consiliului National al OTDR, pentru încălcări săvârşite în această calitate.

Astfel, din Decizia B.E. a OTDR din data de 29.09.2017 rezultă că temeiul de drept al propunerii de revocare sunt prevederile art. 53 alin. (7) din Statut, sancţiunea fiind suspendarea cu efecte imediate.

Din coroborarea cu art. 51 lit. a), k), 1) şi t), rezultă că în cauză era aplicabilă o procedură distinctă şi derogatorie de cea aplicabilă în cazul abaterilor disciplinare, ce prevedea obligaţia de a se sesiza Comisia de disciplină, în acest caz sesizarea adresându-se direct Consiliului National.

În ceea ce priveşte dreptul la apărare, dat fiind că în cauză nu erau incidente dispoziţiile aplicabile în cazul abaterilor disciplinare, care ar fi presupus citarea în faţa unei Comisii de disciplină şi un drept la apărare, instanţa de recurs apreciază că nu se poate aprecia că a existat o încălcare a acestui drept, cu atât mai mult cu cât în concret a existat posibilitatea reclamantei-intimate de a combate punctele de vedere aparţinând celorlaţi membri ai BE şi Consiliului Naţional.

II.2. Recursul formulat de reclamanţi este nefondat.

II.2.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

În acest sens Curtea are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente.

În analiza acestei critici, se are în vedere faptul că în calea de atac a recursului, exercitată în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, instanţa de control judiciar nu are posibilitatea de a analiza cauza sub toate aspectele, ci trebuie să respecte aceleaşi exigenţe impuse recursului prin C. proc. civ., având în vedere norma de trimitere din art. 28 din Legea nr. 554/2004.

În raport de situaţiile limitative în care trebuie să se încadreze motivele de recurs, Curtea nu poate analiza nelegalitatea hotărârii atacate doar pentru simplul fapt că recurentul susţine cu caracter general o atare nelegalitate, fără a se arăta, în mod clar şi concret, care prevederi legale ar fi nesocotite de către instanţa de fond.

Potrivit art. 483 C. proc. civ.:

"(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător."

De asemenea, potrivit art. 486 C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;"

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...)".

Din textele de lege enunţate reiese că recursul urmăreşte să supună instanţei de recurs doar examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanţa de fond, şi, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele, întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situaţiei de fapt.

Prin urmare acestea sunt limitele în care, în cele ce urmează, Înalta Curte va analiza criticile formulate de recurenţii-reclamanţi, pe care le apreciază ca fiind nefondate, după cum urmează:

1. Critica potrivit căreia instanţa nu a observat că la adoptarea hotărârii atacate organele de conducere au urmărit să ascundă acţiunile frauduloase privind manevrarea resurselor organizaţiei, măsurile având caracter discriminatoriu şi adoptarea fiind lipsite de transparenţă este una prea generală pentru a fi încadrată în rigorile motivelor de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum acestea au fost explicitate pe larg în paragrafele anterioare.

2. Critica potrivit căreia instanţa a reţinut şi analizat diferit situaţia revocării recurentei A. şi cea a plângerii disciplinare împotriva preşedintelui J., deşi era vorba de două situaţii identice este, de asemenea, nefondată, relevante fiind în acest sens considerentele reţinute de Înalta Curte în admiterea recursului recurentului-pârât.

Astfel, cele două situaţii nu sunt identice, dat fiind că abaterile imputate reclamantei-intimate nu se refereau la exerciţiul profesiei de tehnician dentar, ci erau abateri săvârşite în calitatea de membru al Biroului Executiv al Consiliului National al OTDR, în vreme ce cu privire la preşedintele Ordinului, J., se punea problema săvârşirii abaterilor disciplinare sesizate prin cererea reclamantei A..

Cu privire la situaţia acestor abateri, în condiţiile în care discuţie era o abatere disciplinară săvârşită de preşedintele Ordinului, care este în acelaşi timp preşedinte al BE şi preşedinte al CN, funcţii în cadrul structurilor de conducere ale pârâtei, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond incidenţa art. 131 coroborat cu art. 130 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al OTDR, potrivit cărora sancţionarea disciplinară a tehnicienilor dentari care deţin funcţii în structurile de conducere ale Ordinului sau ale CJ/CMB şi/sau ale filialelor teritoriale, precum şi a membrilor comisiilor de specialitate ale OTDR, este de competenţa Consiliului Naţional, la propunerea comisiei de disciplină.

3. Nefondat se susţine desesizarea Consiliului Naţional prin declinarea competenţei de soluţionare a plângerii disciplinare împotriva Preşedintelui OTDR, urmată de propunerea unei soluţii de clasare şi adoptarea acesteia, în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut:

"...Consiliul National având competenţa de a stabili cu privire la acest aspect, în cuprinsul procesului-verbal fiind menţionat că s-a luat în considerare şi propunerea Comisiei de Disciplină a OTDR de declinare a competenţei".

Prin urmare, nu se poate vorbi de desesizarea Consiliului Naţional, ci doar de o analizare a propunerii Comisiei de Disciplină a OTDR de declinare a competenţei.

4. Recurenţii solicită reanalizarea criticilor aduse Hotărârii Consiliului Naţional din data de 03.11.2017, din perspectiva dispoziţiilor legale invocate, fără a dezvolta însă în concret critici cu privire la modul în care instanţa de fond a analizat aceste aspecte.

În raport de această manieră improprie de formulare a recursului, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a dat o dezlegare corectă şi temeinic motivată criticilor formulate de către recurenţi şi reiterate în recurs, după cum urmează:

- Critica referitoare la convocarea unei adunări extraordinare, nu a uneia ordinare nu reprezintă un motiv de anulare, de vreme ce art. 47 din Statutul Ordinului Tehnicienilor Dentari stabileşte posibilitatea convocării Consiliului Naţional în sesiuni extraordinare "ori de câte ori va fi cazul pentru luarea unor decizii importante pentru Ordin, care intră în atribuţiile acestuia şi care nu suferă amânare până la următoarea sesiune ordinară", Consiliul Naţional având un drept de apreciere asupra oportunităţii convocării din perspectiva importanţei problemelor ce urmează a fi discutate, a deciziilor ce urmează să fie luate şi a urgenţei măsurilor ce se impun a fi adoptate.

- Susţinerile recurenţilor privind faptul că ar fi primit şi alte materiale în mapa de şedinţă, suplimentar celor trimise ataşat convocatorului şi că materialele erau amestecate, chiar confirmate de înscrisurile depuse la dosar, nu reprezintă cauze de nulitate a hotărârii contestate, aspect corect reţinut şi de către instanţa de fond.

- Recurenţii nu contestă respectarea termenului de convocare de 5 zile, termen stabilit în cuprinsul art. 47 alin. (3) din Statutul Ordinului, ci doar îl apreciază ca fiind prea scurt, aspect ce excede controlului de legalitate al instanţei de recurs, cu atât mai mult cu cât nu se invocă vreo vătămare concretă produsă vreunui membru.

- Critica privind menţionarea eronată, în cuprinsul convocatorului şi al hotărârii atacate, a regulamentului de organizare şi funcţionare a şedinţelor Consiliului Naţional al OTDR a fost desfiinţată de instanţa de fond întemeiat, de vreme ce s-a probat existenţa acestui regulament.

- Nu se susţine nici critica potrivit căreia instanţa de fond nu a analizat neregularitatea convocatorului care nu conţine solicitarea de a se propune amendamente la documentele propuse spre dezbatere, nefiind dovedită vreo vătămare de natura celei invocate de recurenţi, constând în excluderea de la consultare a membrilor Consiliului Naţional.

- Contrar celor susţinute de recurenţi, instanţa de fond a analizat şi a respins motivat critica vizând faptul că, la punctul 5 din convocator, nu s-ar fi precizat despre ce sesizare a Comisiei de Disciplină este vorba, despre ce faptă şi persoană, iar la punctul 9 din convocator s-ar fi menţionat propunerea de revocare a unui membru din Biroul Executiv, fără a se preciza numele acestei persoane, faţă de menţiunea din ordinea de zi referitoare la sesizarea înregistrată sub nr. x/01.09.2017, formulată chiar de către recurenta A., adresată Comisiei de Disciplină a CN a OTDR.

- În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că rezoluţia de la pct. 21 din hotărârea atacată are natura juridică a unei simple recomandări, încălcarea dreptului privind liberul acces la justiţie şi a dreptului legitim al oricărei persoane de a se adresa organelor judiciare, pentru apărarea drepturilor sale neputând fi susţinută de vreme ce aceasta nu dă naştere vreunei obligaţii sau interdicţii, cu atât mai mult cu cât este vorba de drepturi protejate la nivel constituţional.

- Critica referitoare la modalitatea în care este exprimat votul este nefondată, instanţa de fond reţinând în mod corect că susţinerilor reclamanţilor sunt nedovedite şi lipsite de interes, din moment ce voturile lor, care au fost "împotrivă" sau "abţineri", au fost menţionate corect în cuprinsul procesului-verbal.

Susţinerea recurenţilor că se poate invoca nulitatea absolută pentru vicii de procedură care trebuie considerate şi în ansamblul lor, nu numai separat nu este susţinută de vreun text de lege, cu atât mai mult cu cât nu se arată care este interesul general protejat care ar fi justificat caracterul absolut al nulităţii.

- Susţinerile recurenţilor că punctele menţionate la art. 1, 2, 4 din hotărâre nu pot face obiectul unei decizii în general sunt nefondate, aceste aspecte ce ţin de organizarea şi secretariatul şedinţei fiind necesare în organizarea şedinţei, recurenţii nejustificând vreo vătămare prin adoptarea acestor decizii.

- Critica privind necompetenţa Consiliului Naţional în aprobarea rapoartelor comisiilor de comunicare şi avizare, a comisiei profesionale, a comisiei de disciplină, a comisiei superioare de disciplină menţionate la punctele 6,7,8,9 din hotărâre este nefondată, instanţa de fond reţinând în mod corect incidenţa art. 56 şi art. 48 alin. (1) pct. e, s şi t din Statut care stabilesc:

"comisiile de specialitate sunt organe de lucru ale CN, prin care acesta lucrează între sesiuni", iar Consiliul Naţional aprobă regulamentele proprii de organizare ale comisiilor, respectiv desfăşoară, prin comisii, supravegherea exercitării profesiei de tehnician dentar.

Or, potrivit principiului simetriei, aprobarea rapoartelor de activitate ale propriilor organelor de lucru nu poate reveni decât Consiliului Naţional, cu atât mai mult cu cât această competenţă nu este atribuită prin Lege/Statut altui organ de conducere al pârâtului. Mai mult, nici cu privire la acest aspect, recurenţii nu pretind o vătămare concretă şi un interes legitim protejat.

- Critica referitoare la adoptarea art. 10, 11, 12 din hotărâre întrucât aceste aspecte nu pot face obiectul unor modificări prin hotărâri ale Consiliului Naţional este nefondată.

Potrivit art. 25 lit. h) şi k) din Legea nr. 96/2007:

"Ordinul Tehnicienilor Dentari din România are următoarele atribuţii: …. h) elaborează reglementările privind înregistrarea în Registrul unic al tehnicienilor dentari din România; k) întocmeşte, actualizează permanent Registrul unic al tehnicienilor dentari din România şi administrează pagina de internet pe care este publicat".

Totodată, potrivit art. 48 din Statut, OTDR ţine prin aparatul propriu RUTD, ocupându-se de actualizarea permanentă a acestuia.

Din analiza dispoziţiilor criticate comparativ cu dispoziţiile Legii nr. 96/2007 nu se confirmă că ar exista o contradicţie cu actul normativ cu forţă superioară sau o adăugarea la lege, aşa cum susţin recurenţii, acestea fiind măsuri de punere în aplicare a dispoziţiilor legale, specifice activităţii desfăşurate de membrii Ordinului.

Contrar celor susţinute de recurenţi, art. 10 al hotărârii constestate nu prevede că nu ar mai fi necesară adoptarea unei hotărâri judecătoreşti şi că excluderea din organizaţie s-ar face exclusiv prin radierea din registrul unic, ci doar stabileşte modalitatea concretă în care se pune în practică acest text de lege. Măsurile adoptate de CN al OTDR la art. 10, 11, 12 din Hotărâre nu reprezintă modificări ale Legii organice, ci proceduri, norme cu caracter intern, complementare, adoptate cu respectarea şi în aplicarea dispoziţiilor Legii 96/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea OTDR.

Conform art. 3, art. 5 litc) Legea 96/2007, OTDR este autoritatea competentă să exercite controlul şi supravegherea profesiei de tehnician dentar, iar conform art. 5 lit. c) din aceeaşi lege, are şi atribuţii de a emite norme cu caracter intern, astfel de reglementări fiind cele de la pct. 10-12 din hotărârea atacată.

În mod similar nu se poate reţine vreo contradicţie între art. 11 al hotărârii şi art. 26 alin. (1) din lege care precizează că membrii Ordinului Tehnicienilor Dentari din România sunt înscrişi în Registrul unic al tehnicienilor dentari din România.

Art. 12 alin. (5) nu conferă drepturi depline membrilor pensionari doar în baza achitării cotizaţiei şi nu extrapolează conţinutul art. 26 alin. (2) care precizează că aceştia rămân înscrişi la cerere, neputându-se susţine că prin această hotărâre ei sunt scutiţi de la respectarea celorlate dispoziţii legale aplicabile în măsura în care decid să îşi continue activitatea.

- Criticile referitoare la art. 15, cu privire la necompetenţa Consiliului Naţional ca organ de cercetare disciplinară, au fost clarificate în cele ce preced.

- Critica referitoare la faptul că s-ar fi procedat la alegerea unui nou secretar al Biroului Executiv al Consiliului Naţional, deşi această poziţie este în litigiu este nefondată. Aşa cum în mod temeinic a reţinut instanţa de fond, întrucât nu exista o altă posibilitate de a se desfăşura şedinţa Consiliului Naţional, corect s-a trecut la votarea unui secretar în temeiul art. 48 lit. b) din Statutul OTDR, care stabileşte atribuţia Consiliului Naţional de a alege, prin vot secret, dintre membrii săi, şi un secretar, art. 49 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a OTDR prevăzând că, în situaţia în care membrii Biroului Executiv sau ai Consiliului Naţional s-ar afla în incapacitatea de a-şi exercita mandatul, atribuţiile acestuia vor fi preluate de unul sau mai mulţi membri ai Biroului Executiv, prin votul majorităţii simple a membrilor acestui organ, până la completarea locului rămas vacant, în condiţiile şi cu respectarea legii, statutului şi regulamentului OTDR.

- Critica referitoare la nelegala constituire a prezidiului nu se confirmă, în mod corect reţinând instanţa de fond că preşedintele a preluat atribuţiile de secretar al biroului executiv, în baza unei decizii a Biroului Executiv, datată 03.02.2017, în temeiul art. 52 alin. (1) din Statut:

"în cazul demisiei, revocării sau decesului unuia sau mai multor membri ai Biroului Executiv al Consiliului Naţional sau în situaţiile în care acesta/aceştia s-ar afla în orice mod în incapacitatea de a-şi exercita mandatul, atribuţiile acestuia/acestora vor fi preluate de unul sau mai mulţi membri ai Biroului Executiv, prin votul majorităţii simple a membrilor acestui organ, până la completarea locului rămas vacant, în condiţiile şi cu respectarea legii, statutului şi regulamentului OTDR".

- Criticile referitoare la revocarea mandatului de membru în Biroul executiv al d-nei A. cu încălcarea dreptului la apărare au fost deja în analizate anterior, cu ocazia admiterii recursului pârâtului.

- Aprecierile recurenţilor cu privire la faptul că hotărârea contestată este din punct de vedere formal un amestec între un proces-verbal de şedinţă şi un cumul de hotărâri nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Tot astfel, faptul că art. 13 din Hotărâre reprezintă un aspect tehnic ce şi-ar regăsi menţionarea în cuprinsul unui proces-verbal de şedinţă, nu într-un act decizional nu reprezintă un motiv de nulitate, ci un aspect de formă fără semnificaţie juridică.

- Criticile referitoare la componenţa incompletă a Consiliului este nefondată faţă de dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea 97/2006, potrivit cărora: "Consiliul naţional prevăzut la alin. (1) este legal constituit în prezenţa a jumătate din numărul membrilor săi şi hotărăşte cu majoritate simplă."

- În ceea ce priveşte critica prin care s-a susţinut că în mod neîntemeiat şi nemotivat a fost respinsă candidatura reclamantei A. la funcţia de trezorier, în mod corect se reţine de către instanţa de fond că aceasta nu a făcut obiectul hotărârii contestate. Respingerea candidaturii acesteia s-a făcut printr-un alt act, respectiv decizia Comisiei Electorale Centrale din data de 30.10.2017, în timp ce contestaţia reclamantei a fost respinsă prin decizia nr. 1/02.11.2017 a Comisiei Electorale Centrale, aceasta fiind decizia pe care trebuia să o atace, nu cea prin care s-a consemnat cine a câştigat postul, dintre candidaturile admise.

- Neincluderea în mapa de şedinţă a notei scrise a Comisiei de Cenzori nu poate constitui un motiv de nelegalitate în condiţiile în care nu se fac niciun fel de precizări cu privire la relevanţa acesteia pentru legalitatea hotărârii atacate.

- Nu se susţine nici critica referitoare la incompatibitatea domnului K., faptul că acesta a prezidat Comisia de disciplină ce a declinat competenţa soluţionării plângerii către Consiliul Naţional nefăcându-l incompatibil cu conducerea şedinţei Consiliul Naţional la momentul analizării pe fond a plângerii împotriva d-lui J..

- Criticile referitoare la faptul că d-na B. a fost constrânsă de preşedintele O.T.D.R., dl. J. nu se susţin, nefiind dovedite în faţa instanţei de fond.

Prin urmare, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat.

II.2.2. Deşi recurenţii au indicat şi motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), aceasta nu a dezvoltat critici specifice acestui motiv de recurs.

Analizând sentinţa recurată şi prin prisma acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentă este nefondat.

Potrivit art. 425 C. proc. civ.:"(1) Hotărârea va cuprinde:

b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reaminteşte că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept. Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Sub acest aspect, Curtea reţine că, într-adevăr, aşa cum s-a statuat într-o jurisprudenţă constantă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, garanţiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului includ obligaţia de a motiva hotărârile judecătoreşti (cauza H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată permite părţilor să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor. Deşi o instanţă internă dispune de o anumită marjă de apreciere în alegerea argumentelor şi admiterea probelor, aceasta trebuie să-şi justifice activităţile, precizând motivarea deciziilor sale (cauza Suominen împotriva Finlandei, pct. 36 şi cauza Carmel Saliba împotriva Maltei, pct. 79).

Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că întinderea obligaţiei privind motivarea poate varia în funcţie de natura deciziei (cauza Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27) şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor speţei: trebuie să se ţină seama în special de diversitatea motivelor pe care un justiţiabil le poate ridica în instanţă şi de diferenţele din statele contractante în materie de dispoziţii legale, cutume, concepţii doctrinare, prezentarea şi redactarea hotărârilor şi deciziilor (cauza Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; cauza Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27).

Din această jurisprudenţă, Curtea reţine că noţiunea de proces echitabil, deşi art. 6 alin. (1) obligă instanţele să îşi motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înţeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument [ cauzele Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, pct. 61; García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 26; Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei (dec.); Perez împotriva Franţei (MC), pct. 81], ci impune doar ca o instanţă internă care şi-a motivat decizia pe scurt - fie prin însuşirea motivelor furnizate de o instanţă de grad inferior sau altfel - să fi examinat totuşi în mod real chestiunile esenţiale supuse atenţiei sale şi să nu se fi mulţumit să confirme pur şi simplu concluziile unei instanţe de grad inferior (cauza Helle împotriva Finlandei, pct. 60). Mai mult, instanţa europeană a recunoscut că este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părţilor să facă uz efectiv de dreptul lor de apel (Hirvisaari împotriva Finlandei, pct. 30 in fine).

Făcând în concret aplicarea acestor principii, Curtea apreciază că instanţa de fond şi-a motivat sentinţa în acord cu dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. şi cu respectarea garanţiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea mai reţine şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Curtea apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată, considerentele acesteia nu sunt nici contradictorii şi nici străine de natura cauzei şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei, motivarea având o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind astfel respectate cerinţele unui proces echitabil.

De altfel, deşi s-a invocat şi motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., argumentele aduse de recurentă antamează de fapt o greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte analizate de către instanţă în analiza motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în cele ce preced.

Din analiza considerentelor sentinţei recurate, Înalta Curte nu poate confirma existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei argumentarea soluţiei ce evidenţiază netemeinicia susţinerilor recurenţilor fiind făcută în mod coerent şi fără contradicţii sau erori de logică juridică, prin raportare la cuprinsul hotărârii contestate şi probatoriul administrat în cauză.

De altfel, criticile recurentei sub acest aspect sunt nu doar neîntemeiate, dar şi nemotivate din perspectiva încadrării lor în motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta nefăcând altceva decât să menţioneze că sentinţa recurată nu analizează anumite aspecte, fără a argumenta şi evidenţia aspectele care contrazic susţinerile instanţei de fond sau a arăta de ce motivarea instanţei de fond este străină de natura cauzei sau nu este considerată suficientă.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Reţinând că instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă criteriilor prevăzute de art. 22 alin. (2) şi art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar motivele contradictorii şi străine de natura cauzei invocate de recurenţii-reclamanţi nu se confirmă, prima instanţă expunând coerent silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nefiind incident.

De asemenea, nu se confirmă nici criticile de nelegalitate încadrate de către recurenţi în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul recurenţilor-reclamanţi, ca nefondat.

Se confirmă însă criticile pârâtului cu privire la dispoziţia de anulare a pct. 19 din Hotărârea Consiliului Naţional al OTDR din data de 03.11.2017, ceea ce atrage, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., casarea, în parte, a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii şi sub acest aspect, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România împotriva sentinţei civile nr. 179/CA din 04 octombrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Respinge recursul declarat de reclamanţii D., H., B., F., C., G., A., E., I. împotriva sentinţei civile nr. 179/CA din 4 octombrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.