Administrative appeal inadmissible as late and unfounded on merits: Rejection of funding application based on unmet eligibility criteria despite subsequent post-decision petitions.

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 iunie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei ("MDLPA", "Ministerul") şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia ("ADR", "Agenţia"), a solicitat:

(i) anularea Scrisorii de finalizare etapa CAE, nr. x/03.09.2020, prin care a fost respins proiectul identificat cu SMIS 138317;

(ii) anularea Scrisorii de soluţionare a contestaţiei nr. x/16.11.2020;

(iii) suspendarea executării şi punerii în aplicare a actelor administrative care au dus la respingerea proiectului anterior menţionat, astfel încât suma solicitata prin cererea de finanţare să rămână alocata reclamantei până la data pronunţării instanţei de fond;

(iv) obligarea pârâţilor la reevaluarea proiectului, în sensul reluării procedurii de verificare din etapa CAE;

(v) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1236 din 29 iunie 2021, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 28 iulie 2021, sub nr. x/2021.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 229 din 26 august 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins cererea de suspendare a actelor administrative care au dus la respingerea proiectului "Dezvoltarea S.C. A. S.R.L. prin oferta de servicii de publicitate şi marketing sub sigla A. marketing" în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020, formulată de reclamanta A. S.R.L.;

(ii) a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional - Autoritatea de Management pentru POR (AM POR), având ca obiect "anulare Scrisoare de finalizare etapa CAE nr. x/03.09.2020, prin care a fost respins proiectul identificat cu SMIS 138317 şi Scrisoarea de soluţionare a contestaţiei nr. x din 16.11.2020 şi obligarea la reevaluarea cererii de finanţare".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 229 din 26 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, precum şi a acţiunii în anulare, astfel cum au fost formulate.

În motivarea recursului, reclamanta reiterează conţinutul actelor procesuale depuse în fond (cererea de chemare în judecată şi concluziile scrise), în raport de care apreciază că instanţa de fond a prezentat argumente contradictorii în cuprinsul sentinţei recurate. Recurenta-reclamantă citează din considerentele sentinţei recurate, arătând că cele reţinute de instanţa de fond nu corespund întâmpinărilor formulate în cauză de pârâţi, din perspectiva criteriilor pentru care a fost respinsă cererea de finanţare şi a răspunsului dat de intimatul-pârât MDLPA la petiţiile depuse de reclamantă sub nr. x. Cu privire la acest răspuns, arată recurenta-reclamantă că, în realitate, solicitările sale au fost redirecţionate în mod repetat şi nu au fost niciodată în mod real analizate de autoritate.

Consideră recurenta-reclamantă că instanţa de fond nu a solicitat pârâţilor să depună înscrisuri care să probeze afirmaţiile din întâmpinări. Constatând că pârâtul MDLPA a răspuns petiţiilor reclamantei, prima instanţă a concluzionat, fără temei şi fără a se sprijini pe vreo probă, că reclamanta nu a contestat aceste răspunsuri.

Recurenta-reclamantă consideră că instanţa s-a aflat în eroare întrucât, deşi a reţinut că cererea de finanţare a fost respinsă pentru neîndeplinirea a trei criterii de eligibilitate - nr. 1, nr. 8 şi nr. 19, ulterior a constatat că cererea de finanţare a fost respinsă pentru neîndeplinirea a două criterii - nr. 7 şi nr. 19, ceea ce denotă o analiză superficială a cauzei.

Totodată, deşi instanţa de fond a făcut trimitere la răspunsurile Ministerului la petiţiile depuse de reclamantă sub nr. x, aceste înscrisuri nu au fost comunicate reclamantei, în măsura în care au fost depuse la dosar. Instanţa de fond era datoare să verifice aceste înscrisuri, respectiv sa compare şi să coroboreze informaţiile pe care le conţineau, să analizeze termenul de răspuns şi calitatea răspunsului faţă de natura solicitării.

Mai susţine recurenta-reclamantă că instanţa de fond nu a avut în vedere toate criticile de nelegalitate invocate şi nu a motivat de ce nu a luat în considerare toate apărările reclamantei. Solicită a fi avute în vedere, cu titlu de jurisprudenţă, deciziile nr. 2336/2020 şi nr. 6402/2019, pronunţate de ÎCCJ-SCAF.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi ADR şi MLPDA au depus concluzii scrise, fără a invoca excepţii, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Analizând cu prioritate termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de suspendare a fost formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se pronunţă suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, dispoziţii aplicabile şi în cazul cererii de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel cum dispune art. 15 alin. (2) din acest act normativ.

Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 229 din 26 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 02.10.2021, conform dovezii de înmânare aflată la dosarului instanţei de fond. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului împotriva soluţiei dispuse asupra cererii de suspendare, a început să curgă de la acest moment şi s-a împlinit la data de 08.10.2021, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 183-184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin serviciul de curierat la data de 14.10.2021, în afara termenului legal stabilit pentru atacarea soluţiei pronunţate asupra cererii de suspendare, care, astfel cum s-a arătat anterior, s-a împlinit la data de 08.10.2021.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 229 din 26 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra cererii de suspendare.

II.2. Analizând recursul declarat de pârât cu privire la soluţia pronunţată asupra cererii de anulare, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În privinţa criticii referitoare la existenţa unor considerente contradictorii în cuprinsul hotărârii de fond, Înalta Curte constată că pretinsa contradicţie a fost sesizată de recurenta-reclamantă în raport de întâmpinările depuse de pârâţi în dosarul cauzei, care ar conţine, în opinia recurentei, argumente diferite pentru care a fost respinsă cererea de finanţare, precum şi alte apărări referitoare la răspunsul dat de intimatul-pârât MDLPA la petiţiile depuse de reclamantă. Or, cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la contradicţia dintre considerentele hotărârii judecătoreşti, iar nu la eventuala lipsă de corespondenţă a acestora faţă de susţinerile din actele procesuale ale părţilor.

Este de observat, totodată, că aspectele pretins contradictorii, referitoare la criteriile pentru care a fost respinsă cererea de finanţare, au fost analizate de instanţa de fond prin raportare la actele administrative contestate - Scrisoarea de finalizare etapa CAE nr. x/03.09.2020, prin care a fost respins proiectul identificat cu SMIS 138317 şi Scrisoarea de soluţionare a contestaţiei nr. x/16.11.2020. La verificarea legalităţii acestora se au în vedere motivele expuse de autoritatea pârâtă, care justifică soluţiile de respingere a cererii de finanţare şi a contestaţiei administrative, motive care nu pot fi modificate/completate în faza judiciară prin apărările din cuprinsul întâmpinărilor şi altor acte procesuale.

Totodată, în ceea ce priveşte răspunsul dat de MDLPA la petiţiile depuse de reclamantă sub nr. x, Înalta Curte constată că ceea ce invocă reclamanta, în realitate, nici nu priveşte o contradicţie între considerentele sentinţei şi apărările ministerului din întâmpinare (care sunt, de altfel, identice cu cele expuse de prima instanţă), ci se contestă realitatea afirmaţiilor intimatului-pârât, fiind criticată instanţa de fond şi pentru nesuplimentarea probatoriului prin obligarea pârâţilor la depunerea de înscrisuri suplimentare.

În mod evident, nici această critică nu se înscrie în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pe de-o parte nefiind sesizată existenţa unei contradicţii între considerentele hotărârii, iar pe de altă parte criticile privind administrarea unui probatoriu pretins insuficient neconstituind o critică subsumată vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De altfel, instanţa de control judiciar reţine că recurenta-reclamantă nu a precizat ce probatorii suplimentare se impuneau a fi administrate, faţă de materialul probator existent la dosarul cauzei.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că nu au fost avute în vedere toate apărările şi argumentele pe care le-a prezentat, fără a specifica punctual respectivele omisiuni. Or, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat integral toate pretenţiile reclamantei şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, iar concluzia caracterului neîntemeiat al acestora nu echivalează cu necercetarea cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la analiza pretins eronată a criteriilor pe care trebuia să le întrunească cererea de finanţare, pe care Înalta Curte le va analiza din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs consideră că sunt necesare câteva precizări referitoare la actele administrative contestate.

Prin Scrisoarea de finalizare etapa CAE nr. x/03.09.2020, intimata-pârâtă ADR a respins cererea de finanţare depusă de reclamantă, constatând că aceasta este neconformă, nefiind îndeplinite criteriile nr. 1, nr. 7, nr. 8, nr. 15 şi nr. 19 din grila CAE.

Prin Scrisoarea de soluţionare a contestaţiei nr. x/16.11.2020, intimatul-pârât MDLPA a reţinut:

"În concluzie, având în vedere cele prezentate mai sus, Comisia privind soluţionarea contestaţiei (...) a decis respingerea contestaţiei (se consideră că criteriile nr. 7 şi nr. 19 din Grila de verificare a conformităţii administrative şi eligibilităţii nu sunt îndeplinite) şi astfel, respinge proiectul ca neconform administrativ."

Cât priveşte restul criteriilor reţinute a nu fi îndeplinite conform scrisorii de finalizare etapa CAE (nr. 1, 8 şi 15), Comisia de soluţionare a contestaţilor a reţinut că, pentru criteriile nr. 1 şi nr. 15, trebuiau solicitate clarificări din partea beneficiarului, urmând ca organismul de implmentare să decidă dacă criteriul este sau nu îndeplinit după primirea răspunsului. În privinţa pct. 8, comisia a reţinut că beneficiarul a retransmis declaraţia privind încadrarea în categoria IMM actualizată, dar în cadrul său nu se regăsesc anumite informaţii, iar acestea nu se corelează cu situaţiile financiare prezentate în urma răspunsului la clarificări din etapa CAE. Aşadar, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut a nu fi îndeplinit nici criteriul nr. 8 de eligibilitate, însă această concluzie nu a mai fost preluată în partea finală a Scrisorii nr. x/16.11.2020, unde s-a făcut trimitere doar la neîndeplinirea criteriilor nr. 7 şi nr. 19.

În sentinţa recurată, instanţa de fond a expus concluziile autorităţii de soluţionare a contestaţiei cu privire la criteriile nr. 1, nr. 8 şi nr. 19, omiţând a le menţiona şi pe cele aferente criteriilor nr. 7 şi nr. 15; ulterior, instanţa de fond a menţionat în mod corect că proiectul a fost respins ca neconform administrativ deoarece nu au fost îndeplinite criteriile nr. 7 şi nr. 19.

În pofida acestei inconsecvenţe, Înalta Curte nu poate reţine că prima instanţă a făcut o analiză superficială a cauzei, astfel cum susţine recurenta-reclamantă. Omisiunea expunerii concluziilor integrale ale Comisiei de soluţionare a contestaţiilor cu privire la toate criteriile de eligibilitate în dispută nu afectează în vreun fel raţionamentul care susţine soluţia, câtă vreme motivele acţiunii introductive de instanţă nu cuprindeau argumente specifice fiecărui criteriu considerat neîndeplinit, ci argumente succinte şi globale referitoare la nerespectarea principiului egalităţii de şanse şi a tratamentului egal şi la existenţa unei culpe a autorităţii pârâte în modalitatea imprecisă de solicitare a clarificărilor, argumente pe care instanţa de fond le-a analizat corespunzător. Mai exact, prima instanţă a reţinut că solicitările adresate reclamantei de a se conforma cerinţelor Ghidului solicitantului nu afectează principiul egalităţii de şanse şi a tratamentului egal, iar în ceea ce priveşte criteriile de eligibilitate, acestea trebuie să fie îndeplinite cumulativ, astfel că pretinsele lămuriri suplimentare pe care ar fi trebuit să le solicite organismul de implementare nu sunt relevante, câtă vreme aceste clarificări vizau doar parte din criterii (nr. 1 şi nr. 15). Instanţa de recurs observă că pentru criteriile nr. 7 şi nr. 19 s-au solicitat clarificări, care au fost depuse de reclamantă, însă aceste clarificări au condus la necorelări cu documentaţia iniţială în privinţa criteriului nr. 7, respectiv nu au rezolvat necorelările observate iniţial în cazul criteriului nr. 19).

În recurs, reclamanta nu a prezentat argumente diferite de cele expuse în fond, reiterând, practic, aceleaşi motive de pretinsă nelegalitate a actelor administrative atacate. Verificând motivele expuse în cererea de chemare în judecată, raportat la considerentele sentinţei recurate şi la criticile din recurs, Înalta Curte constată că pricina a fost analizată sub toate aspectele, iar soluţia de respingere a acţiunii şi de menţinere a actelor atacate este legală.

Conform celor două scrisori contestate, recurenta-reclamantă nu a depus înscrisurile necesare dovedirii îndeplinirii tuturor criteriilor din Ghidul solicitantului referitoare la conformitatea administrativă şi eligibilitate şi, chiar dacă în soluţionarea contestaţiei administrative s-a reţinut că, pentru criteriile nr. 1 şi nr. 15, subzistă şi o culpă a autorităţii de implementare, care nu a solicitat clarificări corespunzătoare, pentru criteriile nr. 7 şi nr. 19 s-a menţinut soluţia de respingere a proiectului (n.r. - cum s-a arătat anterior, şi pentru criteriul nr. 8 s-a reţinut neconformitatea şi după etapa soluţionării contestaţiei, dar această împrejurare nu a mai fost precizată în cuprinsul concluziilor actului administrativ respectiv). Ca atare, recurenta-reclamantă trebuia să probeze în faţa instanţei de contencios administrativ că aceste criterii erau îndeplinite, aducând argumente contrare celor prezentate de autorităţile pârâte şi prezentând înscrisuri doveditoare, ceea ce nu s-a întâmplat. Mai mult decât atât, nici în fond şi nici în recurs reclamanta nu a contestat efectiv concluzia nerespectării acestor criterii, motivele acţiunii sale rezumându-se la invocarea culpei autorităţii în nesolicitarea unor clarificări, precum şi a volumului de muncă necesar construirii unui proiect fiabil, argumente care nu justifică în vreun fel neîndeplinirea criteriilor în litigiu.

În concluzie, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-reclamante în referire la criteriile de conformitate administrativă şi eligibilitate pe care autoritatea de soluţionare a contestaţiei le-a constat a fi neîndeplinite.

În ceea ce priveşte răspunsul intimatului-pârât MDLPA la petiţiile adresate de recurenta-reclamantă, prin care s-a solicitat reevaluarea contestaţiei, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii de faţă priveşte examinarea legalităţii actelor administrative reprezentate de Scrisoarea de finalizare etapa CAE nr. x/03.09.2020 şi Scrisoarea de soluţionare a contestaţiei nr. x/16.11.2020, astfel că petiţiile depuse ulterior şi răspunsurile date sau lipsa acestor răspunsuri din partea autorităţii destinatare nu prezintă relevanţă în soluţionarea pricinii.

Prin acţiune şi în recurs, reclamanta şi-a expus nemulţumirea faţă de conduita MDLPA în soluţionarea acestor petiţii, susţinând nerespectarea termenului legal de emitere a unui răspuns, fără a prezenta o conexiune între motivele de nelegalitate a actelor administrative atacate şi întârzierea soluţionării petiţiilor sale, depuse ulterior emiterii celor două scrisori. Pe cale de consecinţă, câtă vreme obiectul cauzei priveşte acţiunea în anularea scrisorilor emise în procedura de evaluare a proiectului propus spre finanţare, iar nu obligarea autorităţii la emiterea unui răspuns faţă de petiţii ulterioare acestor scrisori, instanţa de fond nu era ţinută să analizeze nici termenul de răspuns şi nici conţinutul eventualelor răspunsuri emise de MDLPA la petiţiile reclamantei, astfel că motivele de nelegalitate de reclamantă sunt nefondate.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. în ceea ce priveşte soluţia dispusă de prima instanţă asupra cererii de anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 229 din 26 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra cererii de suspendare.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, în ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra cererii de anulare a Scrisorii de finalizare etapa CAE nr. x/03.09.2020 şi a Scrisorii de soluţionare a contestaţiei nr. x/16.11.2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2022.