Retrocession of nationalized religious property: appeal allowed, lower judgment quashed and action dismissed

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recuruslui de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a solicitat anularea Deciziei nr. 9206 din 10.07.2020, emisă de pârâtă, şi, în principal, restituirea în natură a imobilului înscris în CF in format electronic nr. x a localităţii Gârbova de Jos, jud. Alba, nr. top. x, provenit din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. x a localităţii Gârbova de Jos, jud. Alba, nr. top. x, iar, în subsidiar, obligarea Comisiei Speciale de Retrocedare la emiterea unei decizii prin care aceasta dispune restituirea in natură a imobilului identificat la punctul 2.1. in favoarea reclamantei.

2. Hotărârea recurată

Prin sentinţa nr. 223 din 22 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România; a fost anulată Decizia nr. 9206 din 10.07.2020, emisă de către pârâtă; a fost obligată pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererilor nr. x/04.03.2003 şi nr. y/23.01.2006, formulate de reclamantă; s-au respins ca nefondate petitul principal de restituire în natură precum şi petitul subsidiar privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei de restituire în natură a imobilului înscris in CF nr. x a localitătii Garbova de Jos, jud. Alba, nr. top. x; s-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 223 din 22 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România.

Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea cererii, recurenta-pârâtă a invocat, în esenţă, aplicarea gresită a art. 1 alin. (9), teza finală, art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 32-33 din Decretul lege nr. 115/1938, precum şi faptul că în Cartea Funciară x a loc. Gârbova de Jos, proprietarul imobilului nr. top. x a fost Colegiul Reformat Bethlen din Aiud, iar nu Eparhia Reformată Ardeal, iar depunerea altor înscrisuri care să întemeieze prezumţia existenţei dreptului de proprietate nu poate înlocui însăşi înscrierea în cartea funciară.

Totodată, a arătat că simpla menţiune din decretul de naţionalizare nu este de natură să stabilească dreptul de proprietate asupra unui imobil, atât timp cât în cartea funciară este înscrisă o altă persoană.

Or, în Decretul nr. 176/1948 este înscrisă Scoala reformată din comuna Ciumbrud, a bisericii reformate Ciumbrud cu întreaga avere, conform inventarului jurnal, astfel că nu se poate conchide că aceasta reprezintă o confirmare a proprietăţii Eparhiei Reformate din Ardeal.

În fine, a susţinut recurenta că, în opinia sa, în speţă s-ar fi impus reţinerea puterii de lucru judecat a sentinţei nr. 208/30.03.2005 a Tribunalului Alba, având în vedere că este anterioară deciziei nr. 4684/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe care a reţinut-o prima instanţă.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a cererilor, a arătat că în dosarul aferent cererilor de retrocedare nu există informaţii privind situaţia juridică a imobilului, solicitând ca, în cazul respingerii recursului instanţa să stabilească, în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/20004, un termen mai lung în vederea fundamentării deciziilor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, a arătat că Eparhia reformată din Ardeal are vocaţia restituirii imobilelor în cauză, însă nu în calitate de continuator în drepturi a proprietarului titular, ci în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a reiterat aspectele invocate prin memoriul de recurs, făcând trimitere şi la practică judiciară definitivă relevantă din punctul său de vedere.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 19 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de drept relevante

În fapt, prin Decizia nr. 9206 din 10.07.2020 emisă de către Comisia Specială de Retrocedare, s-au respins cererile nr. x/04.03.2003 şi nr. y/23.01.2006 formulate de Eparhia Reformată din Ardeal cu privire la restituirea imobilului, construcţie şi teren, înscris în CF nr. x a localitătii Gârbova de Jos, jud. Alba, nr. top. x, întrucât petenta nu a fost proprietara imobilului solicitat, la momentul preluării abuzive, reţinându-se că potrivit acestei cărţi funciare, la momentul preluării abuzive, imobilul s-a aflat în proprietatea Colegiului Reformat Bethlen din Aiud şi nu în proprietatea Eparhiei Reformate din Ardeal.

În acest context factual, reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, Decizia nr. 9206 din 10.07.2020, emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, solicitând anularea acestei decizii, şi, în principal, restituirea în natură a imobilului înscris în CF în format electronic nr. x a localităţii Gârbova de Jos, jud. Alba, nr. top. x, provenit din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. x a localităţii Gârbova de Jos, jud. Alba, nr. top. x, iar, în subsidiar, obligarea Comisiei Speciale de Retrocedare la emiterea unei decizii prin care aceasta dispune restituirea in natură a imobilului identificat anterior în favoarea reclamantei.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă în parte, fiind anulată Decizia nr. 9206 din 10.07.2020, pârâta Comisia Specială de Retrocedare, care a fost obligată la soluţionarea pe fond a cererilor nr. x/04.03.2003 şi nr. y/23.01.2006, formulând critici de nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, soluţionând cauza, prima instanţă a găsit întemeiate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă, reţinând, în esenţă, că aceasta "are vocaţia restituirii imobilelor în cauză, însă nu în calitate de continuatoare în drepturi a proprietarului tabular, ci în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar. Este corectă şi de netăgăduit susţinerea reclamantei în sensul că, dacă pentru impunerea măsurii de naţionalizare s-a recunoscut dreptul de proprietate al Bisericii reformate ("Şcoala ref. din Aiud, judeţul Alba, a Bis. reformate cu întreaga avere" - anexa la Decretul nr. 176/1948), este de neconceput ca pentru restituire să nu fie recunoscut în mod identic acelaşi titular."

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte această opinie, apreciind că argumentele de ordin critic circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente din perspectiva calităţii de persoană îndreptăţită la restituire, sunt fondate.

Din actele aflate la dosar rezultă că prin cererile nr. x/04.03.2003 şi nr. y/23.01.2006 formulate de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Gârbova de Jos, judeţul Alba, casă, curte şi grădină în suprafaţă totală de 550 stânjeni pătraţi, având destinaţia iniţială de casă de locuit, imobil înscris în CF nr. x a localitătii Garbova de Jos, jud. Alba, nr. top. x.

Potrivit Cărţii funciare în format electronic nr. x a localităţii Gârbova de Jos, jud. Alba, nr. top. x, provenit din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. x a localităţii Gârbova de Jos, jud. Alba, nr. top. x, imobilul s-a aflat în proprietatea Colegiului Reformat Bethlen din Aiud şi nu în proprietatea reclamantei Eparhia Reformată din Ardeal.

Astfel, conform Cărţii funciare nr. x a localităţii Aiud-Foaia A, proprietarul iniţial al imobilului solicitat prin cererile formulate de reclamantă a fost contele A., la nr. de ordine 23 figurând nr. top. x (casă, curte - în suprafaţă totală de 500 stânjeni pătraţi) şi nr. top x (grădină - în suprafaţă de 50 stânjeni pătraţi).

De asemenea, potrivit Cărţii funciare nr. x a localităţii Aiud - foaia B, din înscrierea cu nr. de intrare 207 din 10 ianuarie 1903, nr. serial 15 (rectif.nume B24, B64) rezultă că "în baza contractului de vânzare-cumpărare intervenit în 15 şi 16 decembrie 1902, dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în c.f. nr. x Gârbova de jos, ord. A+15.17-31, vândute cu preţul de 100.000 cor. de către contele B., cu radierea numelui acestuia, se întabulează în favoarea: Şcolii superioare (colegiul) ev.ref. Bethlen din Aiud."

În aceeaşi carte funciară, foaia B, nr. serial 18 se menţionează că "parcelele cu nr. top. x-070 se readnotează sub nr. ord. 33", iar sub B64 (nr. serial 24), cu nr. de prezentare 4067 din 28 iunie 1912, se precizează "(...) cu rectificarea numelui acestuia, şi anume, în favoarea Colegiului Reformat Bethlen din Aiud."

Din extrasul de carte funciară pentru informare CF nr. x Aiud/Nr. CF vechi x - B.Partea a II-a, din data de 02.09.2020, rezultă că, pentru nr. cadastral/nr. topografic x, 968 înscris în A.Partea I, în baza Decretului nr. 176/1948, din 04.08.1949, s-a întabulat dreptul de proprietate, dobândit prin lege, cota actuală 1/1, în favoarea Statului cu destinaţia pentru Ministerul Învăţământului Public.

Prin urmare, la momentul preluării abuzive, imobilul în litigiu se afla în proprietatea Colegiului Reformat Bethlen din Aiud, iar nu în proprietatea reclamantei, neexistând rectificări ale cărţii funciare în sensul înscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, aspect necontestat de aceasta.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 "Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă", iar potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr 94/2000, pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziţie Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calităţii de fost proprietar.

Textul normativ impune condiţiile esenţiale, respectiv ca titularul cererii de retrocedare să facă dovada că a fost proprietarul imobilului a cărei restituire o solicită şi ca imobilul să fi fost preluat în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

De asemenea, art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 consacră principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară, stipulând expres că "dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei". Astfel, potrivit acestui principiu, toate indicaţiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar pe de altă parte, nici un drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

Or, proprietarul tabular al imobilului la data preluării abuzive, conform Cărţii funciare, era Colegiul Reformat Bethlen, şi nu Eparhia Reformată din Ardeal, cele două entităţi fiind diferite.

În speţă, reclamanta nu a făcut dovada vreunei acţiuni în rectificare de carte funciară în sensul înscrierii dreptului său de proprietate asupra imobilelor în discuţie în condiţiile art. 34 din Decretul lege nr. 115/1938 şi nici nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a proba legătura juridică dintre aceasta şi proprietarul tabular al imobilelor solicitate, potrivit regulilor procedurale în materie.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că premisa determinantă de la care trebuie pornit este aceea că înscrierea în cartea funciară demonstrează existenţa dreptului de proprietate, iar, în lipsa unor dovezi din care să rezulte că persoana care a depus cererea de retrocedare a fost proprietara imobilului solicitat a fi restituit sau succesoarea în drepturi a persoanei înscrise în cartea funciară, este corectă soluţia de respingere a cererii de retrocedare.

Susţinerile reclamantei în sensul că Colegiul Reformat Bethlen a funcţionat ca o entitate fără personalitate juridică proprie şi nu a avut calitatea de subiect de drept de sine stătător şi de titular al dreptului de proprietate, nu pot fi primite, întrucât din cuprinsul Cărţii funciare nr. x a localitătii Gârbova de Jos, jud. Alba, la momentul preluării abuzive, proprietarul imobilelor solicitate a fost Colegiul Reformat Bethlen din Aiud, ceea ce este de natură să înlăture susţinerile reclamantei cu privire la lipsa capacităţii juridice civile a colegiului.

Contrar reţinerilor primei instanţe în sensul că "au putere de lucru judecat considerentele Deciziei nr. 4684/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi că, în pofida celor susţinute de pârâtă, în prezenta cauză nu se poate reţine cu putere de lucru judecat statuarea instanţei (Tribunalul Alba) care a pronunţat sentinţa nr. 208/30.03.2005, în care s-a stabilit că Eparhia Reformată din Ardeal nu justifică calitate procesuală activă din perspectiva faptului că nu are calitatea de succesor în drepturi al fostului proprietar, având în vedere că, în speţă, se constată că reclamanta nu este o simplă succesoare a proprietarei tabulare, ci însăşi proprietara bunurilor în litigiu", susţineri pe care pârâta le reiterează şi prin cererea de recurs, instanţa de control judiciar constată că, în fapt, raportat la obiectul celor două litigii vizând anularea deciziilor emise de Comisia Specială de Retrocedare, în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 94/2000, asupra cererilor de retrocedare, şi aspectele de fapt şi de drept analizate, se pune în discuţie practica instanţelor de judecată cu privire la soluţionarea cererilor de chemare în judecată formulate de reclamantă.

Or, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, prin apărările formulate de recurenta-pârâtă în faţa primei instanţe, cât şi prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul de recurs fiind invocate, de altfel, hotărâri judecătoreşti în sens contrar (sentinţele pronunţate de Curtea de Apel Cluj: nr. 371/16.11.2016 în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 1893/10.05.2018 a ÎCCJ, nr. 369/16.11.2016 în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 2034/11.04.2019 a ÎCCJ, nr. 17/19.01.2017, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 4113/19.09.2019 a ÎCCJ; sentinţele pronunţate de Curtea de Apel Braşov: nr. 54/16.03.2017, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 5671/14.11.2019 a ÎCCJ, nr. 8/19.01.2017, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 2908/29.06.2020 a ÎCCJ, nr. 18/F/30.01.2017, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 2909/29.06.2020 a ÎCCJ).

În concluzie, reţinând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs apreciază că sentinţa recurată este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente circumstanţelor factuale reţinute, urmând a fi reformată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâtă, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei nr. 223 din 22 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.