Joint and several tax liability challenge: passive procedural capacity of successor tax administration and nullity of appeal lacking material law criticism

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 21.05.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul de Soluţionare a Contestaţiilor 1, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din Cadrul ANAF a solicitat anularea în totalitate a actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.08.2017, exonerarea de la plata sumei de 23.217.918 RON, precum şi obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 324 din 9 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor;

- a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.J.F.P. Timiş;

- a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul de Soluţionare a Contestaţiilor;

- a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 10075 din 01.08.2017 emisă de D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Timiş, cât şi a Deciziei nr. 3430 din 08.05.2018 emisă de D.G.R.F.P. Timişoara - Serviciul de Soluţionare a Contestaţiilor, cu consecinţa exonerării reclamantului de răspunderea solidară prevăzută de art. 25, alin. (2), lit. d) din Legea nr. 205/2015 în privinţa sumei de 23.217.918 RON stabilită prin decizia contestată.

1.3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

1.3.1. Recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii deoarece cauza s-a soluţionat fără a fi introdus în cauză emitentul actului administrativ fiscal contestat, respectiv Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Timişoara.

A precizat că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş nu este emitentul actului administrativ anulat, devenind succesoare în drepturi şi obligaţii a fostei Administraţii pentru Contribuabili Mijlocii doar la data intrării în vigoare a H.G. nr. 884/2018, publicată în M. Of. 967/15.11.2018, respectiv la data de 15.12.2018, moment la care A.J.F.P. Timiş trebuia introdusă în cauză.

În susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond în mod eronat a apreciat că actul administrativ fiscal contestat în cauză a fost emis de către A.J.F.P. Timiş.

În speţă, în condiţiile în care emitentul Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.08.2017 este Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Timişoara, recurenta-pârâtă a considerat că instanţa de fond a făcut o confuzie între cele două administraţii, apreciind în mod nelegal că A.J.F.P. Timiş are calitate procesuală pasivă.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii în contradictoriu cu A.J.F.P. Timiş ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precum şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.

1.3.2. Recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă apreciind că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, bazându-şi argumentaţia din cuprinsul dispozitivului sentinţei pe concluziile raportului de expertiză dispus a se efectua în cauză.

1.4. Apărările formulate în cauză

La data de 22.02.2021, intimatul-reclamant A. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii, excepţia nulităţii, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de obiect a recursului formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

Totodată, cu privire la recursul declarat de DGRFP Timişoara a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 C. proc. civ.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursurilor în şedinţă publică, la data de 5 mai 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii, excepţia nulităţii, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de obiect a recursului formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, invocate prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A..

2.1. Cu referire la excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. în forma anterioară celei modificate prin Legea nr. 310/2018, întrucât, potrivit art. 27 din C. proc. civ. "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Dispoziţiile art. 183 alin. (1) din C. proc. civ. se interpretează în sensul că actul de procedură depus prin fax sau prin e-mail este socotit a fi făcut în termen, cu condiţia să fie transmis, conform înregistrării cu data transmiterii prin fax, până la data la care activitatea încetează în mod legal la instanţă, cu respectarea art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

În speţă, sentinţa atacată a fost comunicată pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş la data de 9 decembrie 2020, iar recursul a fost înaintat, prin email, la data de 24 decembrie 2020, orele 15:00, astfel cum reiese din dovada ataşată la dosarului de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii, constatând că recursul formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a fost declarat cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind depus prin email, în ultima zi a termenului socotit pe zile şi înainte de ora la care a încetat activitatea instanţei.

2.2. Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului constatând că recurenta-pârâtă a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind dezvoltate argumentele pentru care s-a apreciat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material. În concret, recurenta-pârâtă s-a referit la faptul că instanţa de fond în mod eronat a apreciat că actul administrativ fiscal contestat a fost emis de către A.J.F.P. Timiş şi că aceasta autoritate publică are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii.

2.3. În analiza excepţiei lipsei de obiect a recursului, sunt relevante dispoziţiile art. 483 C. proc. civ. care reglementează obiectul şi scopul recursului. Potrivit alin. (1) "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.", iar alin. (3) stabileşte că:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind reprezentat de hotărârea care se poate ataca în condiţiile legii, iar scopul recursului fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de obiect, reţinând că obiectul recursului este reprezentat de sentinţa civilă nr. 324 din 9 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, hotărâre pe care pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a înţeles să o critice pentru motive de nelegalitate.

2.4. Totodată, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, din interpretarea dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., reiese că justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, care trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În speţă, Înalta Curte reţine că pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş are interes în promovarea căii de atac, câtă vreme este nemulţumită de soluţia primei instanţe prin care s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa. În concret, folosul practic urmărit de recurenta-pârâtă, este acela ca, în rejudecare, să se respingă acţiunea în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În plus, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de obiect a recursului formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş au fost invocate de intimatul-reclamant doar în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Or, trebuie avut în vedere şi faptul că recursul se analizează raportat la toate motivele de nelegalitate invocate, hotărârea primei instanţe fiind criticată şi din prisma motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de obiect a recursului formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, invocate de intimatul-reclamant.

2.5. Pe fondul recursului declarat, Înalta Curte analizând, cu prioritate, incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a criticat soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, îl va respinge ca nefondat.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, instanţa de control judiciar constată că emitentul Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.08.2017 nu este Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Timişoara, ci Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş - Colectare Contribuabili Mijlocii Timiş, astfel cum corect a reţinut şi prima instanţă. Acest lucru reiese din antetul actului administrativ contestat în care este menţionată Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, fiind justificată calitatea procesual pasivă a pârâtei, în cauza dedusă judecăţii.

În plus, chiar recurenta-pârâtă a arătat că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş trebuia introdusă în cauză deoarece a devenit succesoare în drepturi şi obligaţii a Administraţiei pentru Contribuabili Mijloci, la data intrării în vigoare a H.G. nr. 884/2018.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte găseşte nefondat şi motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cauza fiind soluţionată în mod corect de prima instanţă, cu respectarea regulilor de procedură, nefiind justificată introducerea în cauză a Administraţiei pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Timişoara care, aşa cum s-a arătat anterior, nu este emitentul actului administrativ contestat.

2.6. Cu privire la recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestor prevederi casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu sunt altceva decât o redare fidelă a obiecţiunilor la Raportul de expertiză contabilă judiciară formulate la fond, iar recurenta-pârâtă nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a obiecţiunilor la Raportul de expertiză contabilă judiciară, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş ca nefondat şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii, excepţia nulităţii, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de obiect a recursului formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, invocate de intimatul-reclamant.

Respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş împotriva sentinţei civile nr. 324 din 9 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite excepţia nulităţii recursului formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, invocată de intimatul-reclamant.

Constată nul recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 324 din 9 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.