Constitutional admissibility of challenge to fiscal act communication methods under Law No. 207/2015

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 11.11.2020 şi ulterior completată, reclamanţii A. şi B. au solicitat anularea deciziei nr. 10097/17.03.2020 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finantelor Publice Iasi şi a deciziei nr. 631/31.12.2019 prin care pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi a dispus atragerea răspungerii solidare în limita sumei de 39.995 RON.

Prin sentinţa nr. 538 din data de 22 iunie 2021 Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B. şi respinge pe această excepţie acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi şi Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iaşi.

Respinge cererea de repunere în termenul de contestare a deciziei nr. 10097/17.03.2020 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iasi, formulată de reclamanta A. .

Respinge ca nefiind formulată în termen cererea reclamantei A. privind anularea deciziei nr. 10097/17.03.2020 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finantelor Publice Iasi.

Admite exceptia inadmisibilităţii şi respinge pe această excepţie cererea reclamantei A. privind anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/31.12.2019 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iasi."

2. Hotărârea curţii de apel

Prin decizia nr. 909 din 10 noiembrie 2021 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

"Admite recursul formulat de recurenta A. împotriva sentinţei nr. 538/ca/22.06.2021 a Tribunalului Iaşi, pe care o casează în parte.

Respinge ca lipsită de obiect cererea reclamantei A. de repunere în termenul de contestare a deciziei nr. 10097/17.03.2020 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/31.12.2019 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii.

Respinge ca inadmisibilă cererea recurentei de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2), (3) şi 4, art. 47 alin. (16), art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României din cuprinsul deciziei menţionate a declarat recurs A., solicitând casarea în parte a hotărârii şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa a respins, în mod greşit, cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale a României, desi aceasta întrunea toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanţei, vizează dispoziţii legale în vigoare (art. 46 alin. (2), (3) şi 4, art. 47 alin. (16), art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015) ce au legătură cu soluţionarea cauzei şi nu au fost deja declarate neconstituţionale printr-o hotărâre anterioară.

În privinţa legăturii cu soluţionarea cauzei, recurenta a arătat că litigiul dedus judecăţii aduce în discuţie procedura comunicării actului administrativ fiscal reglementată de dispoziţiile Codului de procedură fiscală ce sunt vizate de excepţia ridicată. Din perspectiva îndeplinirii acestei condiţii, instanţa de judecată poate analiza doar superficial legătura dintre cauza dedusă judecăţii şi dispoziţia din lege sau ordonanţă vizată de excepţia de neconstituţionalitate. Este suficient ca între obiectul cauzei şi norma sau textul normei care face obiectul excepţiei de neconstituiţionalitate să existe o minimă legătură pentru ca această condiţie de admisibilitate să fie îndeplinită. O analiză profundă din partea instanţei de judecată a aproprierii dintre obiectul cauzei şi obiectul excepţiei cu consecinţa respingerii pe motivul inadmisibilităţii echivalează cu o veritabilă analiză a temeiniciei a excepţiei de neconstituţionalitate, aspect care ţine de resortul instanţei de contencios constituţional, aşa cum s-a reţinut, de altfel, şi prin Decizia CCR nr. 546 din 7 iulie 2020, paragraf 16.

Or, în speţa pendinte legătura dintre prevederile reclamate a fi neconstituţionale şi obiectul cauzei este evidentă de vreme ce motivele contestaţiei gravitează în jurul raţionamentului potrivit căruia comunicarea actului administrativ fiscal pe suport hârtie este desuetă, discriminatorie şi, deopotrivă, în total dezacord cu principiul securităţii juridice.

Deşi au fost legal citate, intimatele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând dispoziţia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (…) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Sesizarea instanţei de contencios constituţional se dispune în condiţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: - excepţia priveşte neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; - legea, ordonanţa sau dispoziţia normativă are legătură cu soluţionarea cauzei; - excepţia a fost ridicată de una din părţi, de instanţă din oficiu sau de procuror; - dispoziţiile criticate ca neconstituţionale nu au fost deja declarate ca atare printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În prezenta cauză, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate de recurenta A. îl reprezintă următoarele dispoziţii din Legea nr. 207/2015:

"Art. 46. - Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal

... (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului şi, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele şi calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum şi ştampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia; j) menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.

(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2), cu excepţia elementelor prevăzute la lit. h).

(4) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică de organul fiscal central se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanţelor Publice, bazată pe un certificat calificat. .

Art. 47. - Comunicarea actului administrativ fiscal

... (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poştă potrivit alin. (3) - (7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8) - (12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13), iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă potrivit alin. (15) - (17). .

(16) În cazul actelor administrative fiscale emise de către organul fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum şi condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., cu avizul Autorităţii pentru Digitalizarea României. Actele administrative fiscale emise de organul fiscal central care se transmit obligatoriu prin asemenea mijloace se stabilesc prin ordin al preşedintelui A.N.A.F."

În motivarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, recurenta a arătat că dispoziţiile criticate încalcă principiul legalităţii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României, dar şi dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, în lipsa unui criteriu clar de identificare a actelor comunicate prin poştă şi a celor comunicate prin mijloace electronice de comunicare la distanţă, textele sunt lipsite de previzibilitate, fiind înfrânt principiul securităţii juridice.

Date fiind obiectul cauzei (anulare act administrativ-fiscal), apărările părţilor referitoare la comunicarea actului atacat, considerentele deciziei pronunţate în recurs şi aspectele ce vor fi analizate cu ocazia rejudecării, conform deciziei de casare, Înalta Curte constată că în cauză erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

Astfel, dispoziţiile pretins neconstituţionale fac parte dintr-un act normativ în vigoare la momentul invocării excepţiei şi au legătură cu soluţionarea cauzei, prin prisma obiectului dedus judecăţii şi a stadiului concret în care se află litigiul. De asemenea, excepţia a fost invocată de o parte din proces, iar dispoziţiile atacate nu au fost anterior declarate neconstituţionale prin vreo decizie a Curţii Constituţionale a României.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii recurentei de sesizare a Curţii Constituţionale a României este afectată de nelegalitate, ea fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va admite recursul şi, admiţând cererea recurentei A., va sesiza Curtea Constituţională a României cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (2), (3) şi (4), art. 47 alin. (16), art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României din cuprinsul deciziei nr. 909 din 10 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Admite cererea recurentei A..

Sesizează Curtea Constituţională a României cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (2), (3) şi (4), art. 47 alin. (16), art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.