Bevacizumab reimbursement claim fails; appeal quashed for non-conforming cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 14.12.2018, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale:

- în principal, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fară contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumite comercială AVASTIN) pentru indicaţiile terapeutice Astrocitom Anaplazic, Glioblastom şi Oligodendrogliom;

- în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Prin sentinţa nr. 417 din data 9 septembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale în favoarea Curţii de Apel Craiova şi a disjuns cererea formulată de reclamanţii reclamanţii A., D., E. şi F., dispunând formarea unui dosar distinct, cu termen la 21.10.2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 66 din 18 mai 2020 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii C. şi B., aceştia solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului recurenţii au arătat că prima instanţă s-a raportat în mod eronat la procedura evaluării "din oficiu" a medicamentelor în condiţiile art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014 şi nu a ţinut cont de puterea provizorie de lucru judecat a sentinţei civile nr. 17/2018 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2017, prin care pârâţii din prezenta cauză au fost obligati să includă pe lista de medicamente compensate în sistemul de asigurări de medicamentul Bevacizumab (denumite comercială Avastin) pentru indicaţia glioblastom.

Pe acelaşi aspect, Curtea de Apel Bucureşti a mai pronunţat alte 3 sentinţe, respectiv sentinta nr. 168/10.03.2020 din dosar nr. x/2019, sentinta nr. 169/10.03.2020 din dosar nr. x/2019, sentinţa nr. 314/25.05.2020 din dosar nr. x/2019.

Pe capătul subsidiar, recurenţii au arătat că nu pot fi de acord cu aprecierea potrivit căreia Ministerul Sănătăţii nu poate fi obligat să adopte un proiect de ordin pe care l-a elaborat şi l-a publicat în transparenţă decizională, pe motiv că are o marjă de apreciere ce nu poate fi cenzurată de către instanţa de judecată.

4. Apărările formulate de intimaţi şi alte aspecte relevante

Intimaţii-pârâţi Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

În şedinţa publică din data de 26 mai 2022 Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, cazul de casare invocat de reclamanţi în susţinerea recursului este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau a normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

De asemenea, recurenţii-reclamanţi s-au limitat la a indica practică judiciară apreciată ca având putere provizorie de lucru judecat sau relevanţă în cauză, fără a formula critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate.

Constatând că recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat exigenţelor impuse de normele C. proc. civ. şi nu au formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamanţii C. şi B. împotriva sentinţei nr. 66 din 18 mai 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.