Whether judicial police officers' tenure at the National Anticorruption Directorate triggers higher salary bands reserved for judges and prosecutors under Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 11.04.2019, sub dosar nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anularea art. 2 din Ordinului nr. 13/25.01.2019, emis de Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a Ordinului nr. 115/15.03.2019, emis de Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie de soluţionare a contestaţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 395 din 2 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE D.N.A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 395 din 02 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurentul arată următoarele:

Pprin aplicarea dispoziţiile generale ale legii referitoare la stabilirea vechimii în muncă şi în funcţie, susţine recurentul că, trebuia să i se stabilească un salariu de funcţie de 14.452 RON corespunzător gradaţiei 5 (vechimea în muncă) şi vechimii în funcţie 10-15 ani (având o vechime în cadrul acestei unităţi de parchet de 11 ani).

Deşi indicată, menţiunea din anexa nr. 2 a ordinului de salarizare nr. 13/25.01.2019 vechime DNA - "peste 7 ani 20%", nu se regăseşte în cuantum valoric, nefîind astfel aplicată şi acordată.

Atâta timp cât nu este acordat precizează recurentul că, nu înţelege motivul pentru care este menţionat, probabil doar pentru a crea o aparenţă de acordare.

Ordonatorul de credite nu a indicat în partea expozitivă şi nici în dispozitivul ordinului dispoziţiile legale în raport de care a fost stabilit salariul de bază la suma de 13.719 RON, acest cuantum neregăsindu-se în nr. crt. 4 al cap. I lit. B) în raport de care se stabilesc drepturile salariale ale ofiţerilor de poliţie judiciară.

Menţionează că nici în perioada anterioară nu s-a făcut stabilirea indemnizaţiei de încadrare a sa raportat la vechimea în funcţia de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (ordinul nr. 59/01 martie 2018), ordin pe care l-a contestat pe calea contenciosului administrativ.

Precizează că, prin sentinţa civilă nr. 4715/16.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul x/2018 (nedefinitivă) s-a dispus anularea mai multor ordine de salarizare şi obligarea realizării încadrării mai multor ofiţeri de poliţie judiciară având în vedere vechimea în funcţie, cu respectarea celorlalte limite stabilite prin lege, sentinţa fiind comunicată părţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (3), Secţiunea a 6-a, Cap. VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017 "salariul de bază pentru ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", în lege nefăcându-se trimitere la alte articole.

Abordarea legiutorului în ceea ce priveşte salariul de bază al ofiţerilor de poliţie judiciară D.N.A., este întemiat pe principiul latinesc "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", cel căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile nr. crt. 4, lit. B) de la Cap. I din Anexa V din Legea nr. 153/2017, în procesul de individualizare a valorii nominale fiind aplicabile principiile, cerinţele şi regulile prevăzute în lege.

Apreciază recurentul că modul în care a fost stabilit salariul facându-se încadrarea exclusiv pe rândul intitulat "baza 0-3" din cadrul "nr. crt. 4" pentru toţi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., indiferent de vechimea acestora în funcţie şi nu raportându-se şi la celelalte categorii de vechime, respectiv:

"3-5 ani", "5-10 ani" ori "10-15 ani", denotă faptul că alegerea are caracter arbitrar şi discriminatoriu, generând aplicarea unor formule diferite de calculare a salariilor din care rezultă situaţii anormale, precum reducerea salariului în urma acumulării de vechime ori salariul mai mare pentru ofiţerul cu vechime mai mică în funcţie decât cel cu vechime mai mare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauza de faţă, recurentul-reclamant contestă modul în care intimate-pârâtă DNA a înţeles să facă aplicarea Legii nr. 153/2017 în materia salarizării ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie raportat la trimiterile normei legale la drepturile salariale cuvenite procurorilor, pretinzând reclamantul că ar fi trebuit să se acorde relevanţă inclusiv vechimii în funcţie în cadrul DNA în determinarea salariului de bază.

Aşa cum s-a reţinut, singura dispoziţie legală relevantă pentru stabilirea salariilor ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie al căror salariu de bază a atins nivelul prevăzut pentru anul 2022 este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Astfel, ofiţerii de poliţie judiciară, deşi asimilaţi din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât deţin vechime "0" în sensul Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcţiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", singurele relevante pentru observarea şi a celorlalte grile de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" şi "peste 20 ani".

Altfel spus, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, pentru aplicarea Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII ale Anexei V la Legea - cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcţia de ofiţer de poliţie judiciară acumulată în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, întrucât nu există nicio normă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie" prevăzută explicit la Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B) spre a fi avută în vedere la determinarea rândurilor raportat la vechimea în funcţie.

Mai mult decât atât, trebuie menţionat, că ofiţerul de poliţie judiciară nu acumulează prin exercitarea activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie vechime în funcţia vizată de Capitolului I lit. B) nr. crt. 4, rămânând din perspectiva textului legal cu o vechime de "0" ani, ci acumulează vechime relevantă pentru funcţia de poliţie deţinută şi care implică o aplicare a art. 11 alin. (4) din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv majorarea cu un anumit procent a dreptului salarial, reflectat de altfel corespunzător în Anexa la Ordinul litigios şi la Ordinul 10/23.01.2018.

În aceste condiţii, instanţa observă că, sistemul de salarizare aplicat ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie respectă principiul art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 157/2013, respectiv "principiul ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate", având relevanţă pe de o parte - pe orizontală - gradaţia reieşită din Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 al Anexei V la Legea-cadru, iar pe de altă parte - pe verticală - gradaţia reieşită din art. 11 alin. (4) din Anexa VI la Legea-cadru, aceasta reflectând vechimea în funcţia de poliţie.

Prin urmare, corect s-a apreciat că, actul administrativ unilateral emis de pârât este legal, având o corectă aplicare a legii referitor la art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru raportat la trimiterea făcută la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4.

Cât priveşte criticile vizând efectul textelor legale incidente, instanţa subliniază că eventualul control de "legalitate" implică în principal un control de constituţionalitate, operaţiune ce nu intră însă în competenţa instanţei de judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 395 din 02 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.