ANRE's use of indirect Beta coefficient methodology to set regulated rate of return upheld against natural monopoly operator's challenge

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.07.2014 reclamanta Compania Naţională de Transport al A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat instanţei:

- modificarea ordinului ANRE nr. 51/26.06.2014 privind aprobarea tarifului mediu pentru serviciul de transport, a tarifului pentru serviciul de sistem si a tarifelor zonale aferente serviciului de transport, practicate de Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. si de abrogare a anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui ANRE nr. 96/2013 privind aprobarea tarifului mediu pentru serviciul de transport, a tarifului pentru serviciul de sistem, a tarifelor zonale aferente serviciului de transport si a tarifelor pentru energia electrica reactiva, practicate de operatorii economici din cadrul sectorului energiei electrice (denumit in continuare "Ordinul ANRE nr. 51/2014");

- emiterea un nou ordin, în conformitate cu solicitarea reclamantei.

În şedinţa publică de la 6.11.2018 societatea B. S.A. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, solicitând încuviinţarea în principiu, iar pe fondul cauzei, să se constate inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată şi, în subsidiar, că cererea de chemare în judecată este nefondată.

În apărare, intervenienta a arătat că reclamanta a solicitat fie modificarea ordinului contestat, fie obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin, ambele solicitări fiind inadmisibile în condiţiile art. 18 alin. (1) din legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, intervenienta a arătat că acţiunea nu este întemeiată întrucât recalcularea coeficientului beta ar conduce la prejudicierea beneficiarilor serviciului de transport al energii electrice, iar modalitatea de stabilire a coeficientului rămâne la aprecierea ANRE.

În şedinţa din data de 22.01.2019, instanţa a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. B. S.A.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 362 din data de 06.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Transport al A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi intervenienta B. S.A., ca neîntemeiate.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 362 din data de 06.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Transport al A. S.A..

În dezvoltarea criticilor formulate, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată a fost dată că aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) lit. a), n), o) şi p) din Legea nr. 554/2004, precum şi a dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 123/2012.

În opinia recurentei-reclamante, instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că a fost dovedită în cauză vătămarea intereselor sale legitime prin emiterea ordinului contestat, care încalcă prevederile art. 76 din Legea nr. 123/2012, în sensul că nu sunt recunoscute costurile justificate şi cota de profit solicitată.

A învederat recurente-reclamantă că parametrul Beta, aşa cum a fost evaluat de autoritatea de reglementare intimată este diferit faţă de valorile determinate de recurenta-reclamantă şi transmise intimatei cu adresa nr. x/1.04.2014.

Astfel, modul de aplicare a dispoziţiilor art. 51 din Metodologie de către intimată, prin stabilirea paramentului Beta la valoarea de 0,43, ceea ce conduce la o valoare a RRR de 7,7%, determină prejudicii pentru recurenta-reclamantă în valoare estimată de 138,4 mil RON, cu impact semnificativ asupra intereselor financiare ale societăţii recurente, ca urmare a nerealizării scopului de a obţine profitul scontat în vederea îndeplinirii obiectivelor şi indicatorilor preconizaţi în Planul de administrare, a programului investiţional şi de mentenanţă necesar pentru asigurarea siguranţei Sistemului Energetic Naţional.

A mai arătat că, sentinţa instanţei de fond este nelegală, întrucât instanţa de fond nu a analizat solicitarea recurentei-reclamante de recalculare a valorii RRR folosind acelaşi procent de 8,52 stabilit de autoritatea intimată pentru anul 2013 şi semestrul I 2014.

Solicitarea recurentei-reclamante ţine seama de modelul de afaceri al acesteia, tip monopol natural reglementat în sectorul energiei electrice, care corespunde profilului standard al unui OTS, profitabilitatea activităţii de transport a energiei electrice fiind dată de rentabilitatea bazei reglementate a activelor, care depinde de rata reglementată a rentabilităţii (RRR) şi de baza reglementată a activelor (BAR).

În acest context, a arătat că coeficientul Beta (beta) este parametrul care diferenţiază semnificativ cele două rezultate, dincolo de valoarea celorlalte elemente care intră în componenţa parametrului RRR (costul capitalului propriu, costul capitalului împrumutat şi structura capitalului).

Ţinând cont de faptul că recurenta-reclamantă este listată din anul 2006 la Bursa de Valori Bucureşti, în determinarea parametrului Beta ar fi trebuit urmărită evoluţia zilnică a acţiunilor TEL în comparaţie cu indicele BET-C (indice compozit care include toate companiile listate pe piaţa reglementată BVB, Categoria I şi II, cu excepţia SIF-urilor, şi în care sunt incluse şi acţiunile CNTEE Transelectrica SA), începând de la listare până la 20 iunie 2014, metoda fiind utilizată în conformitate cu practicile internaţionale recunoscute şi teoria financiară academică. Astfel valoarea rezultată în urma calculului efectuat de CNTEE Transelectrica S.A. pentru indicatorul BETA este de 1,0354, ceea ce indică că acţiunea TEL a reacţionat sincron cu mişcările pieţei de capital. O valoare de 0,43 stabilită de autoritatea intimată pentru parametrul Beta ar arăta că acţiunea TEL este defazată faţă de mişcările pieţei de capital, lucru contrazis de statisticile prezentate de Bursa de Valori Bucureşti care indică o valoare apropiată de 1.00. Recurenta-reclamantă a subliniat faptul că reducerea valorii ratei reglementate a rentabilităţii de la 8,52% la 7,7% reprezintă o reducere cumulată a profitului reglementat al companiei de aproximativ 138 mil RON, pe parcursul celor cinci ani ai perioadei de reglementare.

Totodată, a arătat că nu urmăreşte creşterea profitului ca pe un scop în sine, ci în mod legitim obţinerea unui nivel adecvat al profitului prin asigurarea premiselor obţinerii unei profitabilităţi rezonabile situată în linie cu aşteptările furnizorilor de capital, care să asigure o performanţă financiară necesară accelerării programului de investiţii.

Recurenta-reclamantă a învederat că factorului determinant care a condus la rezultate semnificativ diferite între valoarea RRR evaluată de intimată şi cea evaluată de recurenta-reclamantă este localizat la nivelul coeficientului Beta, invocând inadecvanţa utilizării metodei indirecte pentru evaluarea coeficientului Beta utilizată în studiul elaborat de Renaissance Advisor, pe baza căruia intimata a fundamentat decizia cu privire la valoarea RRR. În opinia recurentei-reclamante, metoda adecvată pentru determinarea coeficientului Beta este metoda directă, având în vedere caracterul direct observabil şi măsurabil al datelor care intră în calculul coeficientului.

A arătat, de asemenea, că o modificare a valorii ratei reglementate a rentabilităţii cu aproape două puncte procentuale nu ar avea un impact major asupra consumatorilor finali, în condiţiile în care ar genera o creştere cuprinsă între 0,31% în cazul RRR şi 8,52%% respectiv de 0,37% în cazul valorii RRR de 9,87% pentru consumatorii casnici de tip "Da" (cu un consum mediu anual de energie electrică sub 1000 Kwh). În cazul consumatorilor industriali, majorarea ar fi cuprinsă între 0,45% şi 0,53% în funcţie de cele două valori ale RRR invocate de recurenta-reclamantă.

A învederat şi faptul că, în dosar au fost efectuate două expertize tehnice în specialitatea financiară - investiţii financiare şi alte entităţi de valoare imobiliare, în ambele rapoarte valorile determinate de către experţi pentru coeficientul Beta fiind apropiate de cea determinată şi de societatea recurentă- reclamantă, respectiv de 1,0237/1,0187 faţă de 0,43 stabilită de autoritatea intimată.

În concluzie, a arătat recurenta-reclamantă că, deşi se află într-o poziţie de monopol natural, aceasta nu înseamnă că nu este supusă riscurilor, ca orice altă companie, risc comensurat de factorul Beta.

4. Apărările formulate în cauză.

4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 5.10.2021, intimata Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate.

În esenţă, a arătat că autoritatea de reglementare a respectat Metodologia de stabilire a tarifelor pentru servicii de transport al energiei electrice aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 53/2013, analiza şi decizia asupra tuturor elementelor care contribuie la determinarea tarifului mediu pentru servicii de transport fiind atributul exclusiv al autorităţii intimate, care are dreptul, dar şi obligaţia de a lua în considerare o creştere rezonabilă a tarifului astfel încât să nu fie afectaţi consumatorii finali.

Totodată, a învederat că prin tariful aprobat recurenta-reclamantă are asigurate veniturile necesare realizării planului de investiţii asumat pentru perioada a treia de reglementare, stabilite cu luarea în considerare a rentabilităţii capitalului calculată la 7,7%.

În opinia intimatei, stabilirea unei valori a coeficientului Beta doar pe baza datelor specifice recurentei-reclamante, fără a ţine seama de valorile specifice ale acestui coeficient în companiile echivalente din sectorul utilităţilor din Europa, dar şi de metodele aplicate de alte autorităţi de reglementare în condiţii similare ar fi condus la o maximizare nejustificată a profitului recurentei-reclamante datorită poziţiei de monopol absolut pe care îl deţine pe piaţa din România, în detrimentul celor 8,8 milioane de consumatori de energie electrică care ar fi suportat costuri mai mari decât ar fi rezonabil.

A mai arătat că, în reglementarea activităţii recurentei-reclamante nu există o obligaţie legală în sarcina intimatei de a lua în considerare listarea companiei la bursă şi, prin urmare, asigurarea unui anumit nivel de profit pentru acţionari, ci există obligaţia ANRE de a aplica prevederile legale, urmărind în principal modul de realizare a obligaţiilor legale ale acestei companii, în calitate de operator de transport şi de sistem, legate de prestarea serviciului public de transport pentru toţi utilizatorii reţelelor electrice de transport, pe bază de criterii obiective, determinate într-o manieră transparentă şi care acoperă doar costurile justificate economic, în conformitate cu prevederile art. 79 alin. (4) din Legea nr. 123/2012.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la data de 5.10.2021, intimata-intervenientă accesorie B. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând circumstanţele esenţiale ale cauzei.

În esenţă, a arătat că nemulţumirea recurentei-reclamante nu se grefează pe modalitatea de calcul a parametrului Beta ci pe faptul că, în urma modificării altor parametri din calculul preţului de transport, acesta a înregistrat o scădere. În realitate, modificarea RRR de la 8,52% la 7,7% a fost dispusă de autoritatea de reglementare ca urmare a modificării valorii a doi parametri de calcul, respectiv nivelul dobânzii emisiunilor de obligaţiuni de stat, adică rata rentabilităţii investiţiilor fără risc pe termen de cinci ani, în medie de 5,06% faţă de 6% în calculul din 2013 (cu efect de reducere a RRR) şi raportul capital împrumutat/capital propriu de 40%/60% faţă de raportul de 50%/50% în calcul din 2013 (cu efect de creştere a RRR).

În acord cu autoritatea în favoarea căreia a intervenit, a arătat că nu există temei legal care să prevadă stabilirea coeficientului Beta prin raportare la evoluţia acţiunilor recurentei-reclamante, modalitatea de stabilire a acestui coeficient fiind lăsată de legiuitor la aprecierea autorităţii de reglementare.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 11 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinări şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal Ordinul ANRE nr. 51/26.06.2014 din perspectiva stabilirii parametrului Beta la valoarea de 0,43 care a determinat o valoare a ratei reglementate a rentabilităţii (RRR) de 7,7%, ceea ce a condus la prejudicierea intereselor financiare ale societăţii recurente-reclamante.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a găsit neîntemeiate toate criticile de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, reţinând, în esenţă, că dreptul de apreciere al autorităţii intimate a fost exercitat cu respectarea limitelor de competenţă prevăzute de lege, astfel încât nu sunt îndeplinite premisele unui exces de putere.

Soluţia instanţei de fond este însuşită şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale incidente la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând vătămarea dreptului recurentei-reclamante prin încălcarea competenţei prevăzută de lege de către autoritatea de reglementare sunt apreciate ca nefondate.

Înalta Curte reţine că Legea nr. 554/2004, în art. 2 alin. (1) lit. n), defineşte excesul de putere ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

În analiza excesului de putere nu poate fi ignorată ideea că în raporturile de drept administrativ primează interesul public ce vizează realizarea competenţelor autorităţilor publice.

Din această perspectivă, instanţa de fond a sesizat în mod corect că autoritatea de reglementare beneficiază de o putere discreţionară care presupune libertatea de apreciere de a acţiona într-un sens sau altul în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor.

Astfel, autoritatea intimată, în calitatea sa de autoritate de reglementare, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007 are ca obiect de activitate "elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale in condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor ".

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 33/2007 "ANRE este abilitată cu următoarele atribuţii şi competenţe în sectorul energiei electrice şi energiei termice produse în cogenerare: aprobă tarifele reglementate pentru serviciile de transport şi de distribuţie a energiei electrice şi termice, pentru serviciul de sistem, precum şi tarifele de racordare la reţelele de transport şi distribuţie, în conformitate cu prevederile metodologiilor de stabilire a tarifelor" .

Conform art. 76 alin. (1) din Legea nr. 123/2012 preţurile şi tarifele reglementate pentru activităţile de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi a energiei termice produse în centrale de cogenerare, precum şi pentru activitatea prestată de operatorul pieţei de energie electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă. În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităţilor respective, cheltuielile pentru dezvoltare şi protecţia mediului, precum şi o cotă rezonabilă de profit.

În raport de dispoziţiile legale sus arătate, se poate concluziona că la stabilirea preţurilor şi tarifelor reglementate pentru activitatea de transport a energiei electrice, autoritatea publică trebuie să aibă în vedere costurile justificate economic care să corespundă cerinţelor prudenţei, eficienţei şi celor mai bune condiţii de piaţă, precum şi o cotă rezonabilă de profit.

Înalta Curte reţine că Metodologia de stabilire a tarifelor pentru servicii de transport a energiei electrice a fost aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 53/2013, iar Metodologia de stabilire a tarifelor pentru servicii de sistem a fost adoptată prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 87/2013, ambele acte administrative cu caracter normativ fiind adoptate în baza Legii nr. 123/2012 şi a O.U.G. nr. 33/2007, acte normative cu forţă juridică superioară.

Din examinarea prevederilor cuprinse în cele două acte normative rezultă că, atât venitul pentru serviciul de transport aferent fiecărei perioade tarifare a unei perioade de reglementare, cât şi tariful pentru servicii de transport se determină în raport de criteriile expres prevăzute în cuprinsul metodologiilor.

Or, în cadrul criticilor formulate prin cererea de chemare în judecată, dar şi în recurs, recurenta-reclamantă nu precizează în mod concret erorile de calcul săvârşite de autoritatea de reglementare sau care este textul din metodologiile de calcul nesocotit la adoptarea valorii parametrului Beta, susţinând doar prejudicierea intereselor financiare ale societăţii prin luarea în considerare în proiecţia de tarife pentru perioada a treia de reglementare a parametrului de calcul RRR (rata reglementată a rentabilităţii) la o valoare mai mică decât aşteptările sale.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut instanţa de fond că recurenta-reclamantă nu a criticat valoarea celor doi parametri şi nici modalitatea de calcul reglementată prin metodologiile sus arătate, în condiţiile în care examenul de legalitate a unui act administrativ unilateral, fie individual, fie normativ se realizează numai prin prisma legii sau a altui act, chiar infralegislativ, cu forţă juridică superioară.

Simpla invocare a faptului că în determinarea parametrului Beta, autoritatea intimată ar fi trebuit să urmărească evoluţia zilnică a acţiunilor Transelectrica în comparaţie cu indicele BET-C, fără a arăta temeiul legal nesocotit de autoritate nu poate conduce la nelegalitatea Ordinului nr. 51/2014.

De altfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autoritatea intimată a utilizat parametrul Beta cu valoarea de 0,43 şi pentru perioada anterioară de reglementare, modificarea valorii parametrului RRR (de la 8,52% la 7,7%) producându-se nu ca urmare a modificării parametrului Beta, ci a altor doi indicatori, respectiv: nivelul dobânzii emisiunilor de obligaţiunii de stat şi raportul capital împrumutat/capital propriu.

Important de menţionat faptul că, pentru cea de a treia perioadă de reglementare stabilirea valorii RRR s-a aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 51/2014 şi s-a efectuat cu respectarea prevederilor Secţiunii 10 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de transport al energiei electrici, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 53/2013.

Astfel, rata dobânzii emisiunilor de stat a fost redusă de ANRE având în vedere nivelul ratei pentru emisiunile pe piaţa primară cu maturitate la 5 ani, la începutul anului 2014, raportul capitalului propriu/capital împrumutat fiind acceptat la nivelul solicitat de recurenta-reclamantă, având în vedere bilanţul contabil de la data de 31.12.2013.

Criticile recurentei-reclamante în sensul că autoritatea intimată nu a luat în considerare faptul că recurenta-reclamantă a fost listată la bursă şi nici caracterul direct observabil al evoluţiei preţului acţiunilor Transelectrica şi al indicilor bursieri nu pot fi primite, întrucât Metodologia de stabilire a tarifelor pentru servicii de transport a energiei electrice nu reglementează o formulă pentru stabilirea coeficientului Beta. Potrivit art. 51, secţiunea 10 din cuprinsul metodologiei sus menţionate, coeficientul Beta reprezintă valoarea riscului unei investiţii, valoare inclusă în formula de calcul a ratei reglementate a rentabilităţii.

Nici criticile cu privire la metoda de evaluare a coeficientului Beta în cadrul studiului autorităţii de reglementare nu pot fi primite, de vreme ce metodologia de calcul nu reglementează o modalitate de evaluare, autoritatea intimată având facultatea de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluţii posibile în vederea atingerii scopului prevăzut de lege.

În acest context, stabilirea unei valori a coeficientului Beta doar pe baza datelor specifice recurentei-reclamante (abordarea directă) nu ar fi reflectat valoarea reală a riscului unei investiţii, în condiţiile în care recurenta-reclamantă este singurul operator care asigură serviciul de transport al energiei electrice, domeniu considerat de lege ca monopol natural.

Procedând astfel, autoritatea intimată ar fi nesocotit dispoziţiile art. 3 lit. c) din Metodologia de calcul, conform cărora modalitatea de stabilire a veniturilor reglementate şi de calcul a tarifelor pentru serviciul de transport al energiei electrice trebuie să asigure "prevenirea obţinerii de către operatorul de transport şi de sistem a oricăror avantaje posibile cauzate de poziţia de monopol".

Or, recurenta-reclamantă, aflându-se într-o poziţie de monopol natural, nu se confruntă cu aceleaşi riscuri pe care le au companiile listate la bursă, care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa liberă, astfel încât abordarea directă propusă de recurenta-reclamantă i-ar fi creat un avantaj injust, crescând în mod artificial tariful de transport prevăzut de aceasta.

Prin urmare, în stabilirea coeficientului Beta autoritatea de reglementare beneficiază de o marjă de apreciere, în limitele competenţei sale, în raport cu realitatea socială şi condiţiile economice ale mediului local, în corelare cu condiţiile reglementate şi fără riscuri semnificative.

Din această perspectivă, se cuvine a fi arătat faptul că, în cuprinsul documentului - Reprezentarea regulamentului privind energia electrică şi utilităţile din Europe - se arată că în ciuda metodelor ample de reglementare, un obiectiv pe care autorităţile europene îl au în comun este o dorinţă de obţinere a unor servicii mai bune la preţuri mai mici sau echivalente, existând o tendinţă clară a autorităţii de reglementare de descreştere generalizată asupra ratei rentabilităţii. Această tendinţă descrescătoare reflectă o descreştere a componentei de datorie a profitului permis, precum şi a primei de risc asociat cu activităţi regulate şi o reponderare a componentei datoriei din gradul de îndatorare pentru a se potrivit cu structura de capital real a companiilor. Totodată, descreşterea reflectă şi dorinţa autorităţii de reglementare de a ţine pasul cu mediile economice.

În cadrul aceluiaşi studiu, referitor la coeficientul Beta se arată că reprezintă o chestiune de judecată locală, autoritatea de reglementare naţională continuând să îşi aplice propria judecată în stabilirea acestui parametru pe baza opiniei lor unice cu privire la gradul relativ de risc asociat cu acest tip de activităţi în mediul local.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, reţinând că referirile generice la prejudicierea societăţii nu sunt suficiente în susţinerea nelegalităţii ordinului contestat, din moment ce Metodologiile de calcul conţin date concrete pentru fiecare element de cost, iar criticile recurentei-reclamante nu vizează eroarea de calcul prin raportare la metodologii, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, negăsind fondate criticile recurentei-reclamante, în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Naţională de Transport al A. S.A. împotriva sentinţei nr. 362 din 6 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.