Effect of Unpaid Insurance Premium Installments on Policy Validity at Time of Insured Event

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.09.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 16508/23.08.2018, prin care s-a respins cererea de acordarea despăgubirilor şi obligarea pârâtului la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor în baza contractului de asigurare - Poliţa de Asigurare a Autovehiculelor Casco seria x nr. x încheiată la data de 22.06.2015 cu societatea de asigurări B. S.A., societate aflată în faliment, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1338 din 08 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în sensul că: s-a anulat Decizia nr. 16508/23.08.2018, emisă de pârâtul F.G.A. şi a fost obligat pârâtul F.G.A. să soluţioneze cererea de plată nr. x/14.03.2017, formulată de reclamantă, prin înlăturarea motivelor care au fundamentat soluţia adoptată prin decizia contestată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1338/08.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea contestaţiei formulate de către A., menţinerea în tot a Deciziei nr. 16508/23.08.2018, emisă de FGA, obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

În opinia recurentului, în mod nelegal instanţa de fond retine:"în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în intervalul de plată al primelor două rate ale primei de asigurare, ultimele două rate nefiind scadente la acea dată, rezultă că reclamanta avea la data producerii evenimentului asigurat, un contract de asigurare casco valabil încheiat şi în vigoare, iar chestiunea plăţii sau neplăţii ultimelor două rate este nerelevantă în acest algoritm juridic, ea putând viza cel mult, eventuale daune produse ulterior scadenţei ratei 3, ceea ce nu este cazul în speţă."

Prin definiţie, prima de asigurare reprezintă o sumă de bani pe care asiguratul sau contractantul trebuie să o plătească asigurătorului pentru riscul asigurat, conform obligaţiei asumate prin contractul de asigurare. Această obligaţie este corelativă obligaţiei asigurătorului de a plăti indemnizaţia ca urmare a producerii evenimentului asigurat. Însă este anterioară celei de-a doua, aspect specific derogatoriu fată de simultaneitatea obligaţiilor reciproce din contractele sinalagmatice. În speţă, F.G.A. a fost învestit cu soluţionarea cererii de plată nr. x/14.03.2017. Motivul pentru care Comisia Specială constituită la nivelul F.G.A., a respins cererea de plată formulată de către creditorul de asigurare astfel cum este definit de art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea 213/2015 a fost raportat la dispoziţiile art. 16 teza a doua din Legea nr. 213/2015, conform cărora: "(...) Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia", rezultând următoarele aspecte esenţiale:

Ratele 3 şi 4 nu ar fi putut fi reţinute din valoarea despăgubirii nici de asigurătorul B. S.A. intrat în faliment, cu atât mai mult de F.G.A. care nu este un asigurător, nu preia obligaţiile acestuia şi nu poate proceda la reţinerea ratelor restante.

Subliniază recurentul că a respins cererea de plată şi în considerarea dispoziţiilor art. 1350 noul C. civ. coroborate cu art. 1270 alin. (1) din C. proc. civ. privind forţa obligatorie a contractului: "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.", pe lângă dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 anterior menţionată.

Astfel, Poliţa de Asigurare a Autovehiculelor Casco B. a fost emisă de către B. S.A. la data de 22.06.2015 cu valabilitate de la 24.06.2015 până la 23.06.2016, fiind stabilită o primă de asigurare în cuantum de 680 euro. Aceasta primă de asigurare a fost eşalonată în 4 rate, din care, au fost achitate doar 2 rate.

Învederează recurentul că, F.G.A. nu poate încasa prime de asigurare, în condiţiile în care, potrivit art. 258 lit. d) si e) din Legea nr. 85/2014, lichidatorul judiciar are ca atribuţii: menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de asigurătorul în faliment, cu avizul A.S.F.,respectiv, conducerea activităţii asigurătorului în faliment, respectiv efectuarea operaţiunilor în interesul procedurii de faliment, inclusiv recuperarea primelor de asigurare restante, aferente contractelor de asigurare.

Subliniază recurentul că, F.G.A. nu are nicio atribuţie legală de încasare a ratelor de primă, caz în care s-ar substitui lichidatorului judiciar al asigurătorului, ci doar a plaţii indemnizaţiei/despăgubirii cuvenite creditorului de asigurări, daca sunt îndeplinite cerinţele legale şi contractuale, în conformitate cu art. 13 din Legea nr. 213/2015.

Ulterior plăţii sumei cuvenite creditorului de asigurări, FGA se subrogă în drepturile acestuia în vederea recuperării sumei plătite din activele admise să reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului în faliment, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 267 din Legea nr. 85/2014. Anterior înscrierii creanţei la masa credală, lichidatorul judiciar procedează la analizarea creanţei FGA, verificând îndeplinirea condiţiilor legale şi contractuale pentru efectuarea plăţii, în conformitate cu art. 258 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, în speţa prezentă, se susţine că, F.G.A. a procedat, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 la notificarea individuală a petentei, sub sancţiunea respingerii solicitării acesteia, pentru completarea documentaţiei transmise cu dovada achitării ratelor restante aferente poliţei de asigurare, pentru ca FGA să poată proceda la analizarea dosarului de daună şi la plata despăgubirii cuvenite, dacă sunt îndeplinite cerinţele contractuale şi cele legale.

În continuare recurentul susţine că, în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că "evenimentul asigurat s-a produs la data de 17.07.2015, dată situată în interiorul intervalului de plată a primelor doua rate de asigurare {... întrucât prima de asigurare este datorată ab înitio pentru întreagă perioadă de asigurare, indiferent dacă plata acesteia a fost eşalonată în rate. Contractul de asigurare presupune ca în schimbul plăţii primei de asigurare, în cazul producerii unui risc asigurat, să se plătească indemnizaţia de asigurare.

Precizează recurentul că, în speţă, stipularea art. 8.5 şi art. 8.7 din Condiţiile de asigurare care prevăd suspendarea poliţei în caz de neplată a primei sunt tocmai o expresie a excepţiei de neexecutare a obligaţiilor contractuale consacrată de art. 1556 C. civ.. Este evident că în lipsa plăţii primei de asigurare, dispare şi interesul asigurătorului de a încheia şi de a menţine un contract în lipsa contra prestaţiei.

Concluzionează recurentul că, în mod nelegal, instanţa de fond motivează soluţia de anulare a actului administrativ în discuţie prin prisma faptului că, la data producerii evenimentului rutier ratele de primă de asigurare erau achitate, însă, nu are în vedere faptul că, această poliţă nu producea efecte la data formulării cererii de plată (14.03.2017), şi implicit la data analizării dosarului de daună de către FGA, nu datorită faptului că se terminase perioada de valabilitate şi datorită faptului că asiguratul nu şi-a respectat obligaţiile dispuse în cadrul contractului de asigurare. În raport de dispoziţiile art. 16 lit. a) din Norma nr. 16/2015 care stabilesc obligaţia FGA de a analiza dosarele de daună şi de plată a despăgubirilor în baza prevederilor legale, a condiţiilor de asigurare, dar si a înscrisurilor depuse de petent-creditor de asigurare, recurenta precizează următoarele: la momentul analizării dosarului de daună, contractul de asigurare, în baza caruia s-a solicitat plata despăgubirii, era reziliat ca urmare a neplăţii primei de asigurare; asiguratul nu a respectat dispoziţiile art. 9.1.1 din Condiţiile de Asigurare potrivit cărora: "să plătească prima de asigurare, respectiv ratele de primă de asigurare, în cuantumul şi la termenele stabilite prin Contractul de asigurare sau prin eventualele acte adiţionale emise ulterior Contractului de asigurare".

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 14.03.2017, sub nr. x, reclamanta a solicitat plata unor despăgubiri.

În cadrul analizării cererii, F.G.A. a emis Decizia nr. 16508/23.08.2018 prin care s-a respins cererea de plată, deoarece reclamanta nu a respectat termenul de 10 zile de comunicare a documentelor solicitate şi anume, dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale de a achita ratele de primă scadente.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului-pârât, se constată că în cauză, au fost transmise informaţii asupra ultimelor două rate ale primei de asigurare. În cuprinsul deciziei de respingere în prezent contestată, s-a statuat în sensul că reprezentantul unităţii broker, i-a comunicat recurentului, că ratele 3 şi 4 nu au fost achitate.

La dosar, aşa cum corect a observat şi instanţa de fond există dovezile de achitare a primelor două rate, iar potrivit poliţei de asigurare casco B., ratele 3 şi 4 erau scadente, la datele de 24.12.2015, respectiv 24.03.2016.

Pe de altă parte, se constată faptul că evenimentul asigurat s-a produs la data de 17.07.2015, dată situată în interiorul intervalului de plată a primelor două rate de asigurare (22.06.2015 - 25.09.2015).

Or, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în intervalul de plată al primelor două rate ale primei de asigurare, ultimele două rate nefiind scadente la acea dată, rezultă că intimata-reclamantă avea la data producerii evenimentului asigurat, un contract de asigurare casco valabil încheiat şi în vigoare, iar chestiunea plăţii sau neplăţii ultimelor două rate este nerelevantă în acest context, ea putând viza cel mult, eventuale daune produse ulterior scadenţei ratei 3, ceea ce nu este cazul în speţă.

În susţinerea celor anterior menţionate sunt şi dispoziţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 213/2015: a) creanţa de asigurări - creanţele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii, precum şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare; b) creditorii de asigurări sunt, după caz: (i) persoana asigurată - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare; (ii) beneficiarul asigurării - terţa persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat; (iii) persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă", rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea ca poliţa de asigurare să fie în vigoare (nesuspendată) la data producerii evenimentului asigurat şi nu la data instrumentării dosarului de daună, creditorul de asigurări fiind îndreptăţit să obţină despăgubiri dacă perioada de asigurare expiră în ziua următoare producerii evenimentului asigurat. Evident, interpretarea contrară ar determina un rezultat de neacceptat din punct de vedere juridic, atât timp cât este firească necesitatea unei durate de timp în vederea procesării dosarului de daune.

Totodată, instanţa de control judiciar constată că recurentul interpretează în mod eronat, prevederile art. 2206 C. civ., "Plata primelor de asigurare - (1) Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în contract.

(2) Părţile pot conveni ca plata primelor de asigurare să se facă integral ori în rate. Dacă nu s-a convenit altfel, plata se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor acestuia.

(3) Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului.

(4) Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite la scadenţă.

(5) Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat în privinţa consecinţelor neplăţii primelor la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. (4) şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare.

(6) Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului".

Posibilitatea rezilierii pentru neplata ratelor din prima de asigurare, este prevăzută de alin. (4) al normei juridice evocate, în referire evident la viitor, desfiinţarea contractului neavând efecte ex tunc, pentru trecut. Astfel, dreptul la despăgubiri pentru daunele suferite anterior rezilierii, nu este afectat în vreun fel.

Aşadar, prin prisma argumentelor anterior expuse care înlătură toate susţinerile recurentului-pârât, instanţa de control judiciar va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 1338 din 08 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.