Eligibility of infrastructure expenses and validity of financial corrections in EU-funded agricultural projects

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 octombrie 2015 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de administrativ şi fiscal şi ulterior precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat anularea Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, înregistrat la reclamantă sub nr. x/06.07.2015, a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.06.2015, înregistrat la reclamantă sub nr. x/06.07.2015 şi a deciziei de soluţionare a Contestaţiei administrative prealabile înregistrată la reclamantă sub nr. x/09.09.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 69/CA/2021 din 14 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată şi precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a fost anulat în parte Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015 în ceea ce priveşte punctele 5.1. A, 5.2, 5.3, 5.4 şi 5.5, în totalitate Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.06.2015 şi Decizia de soluţionare a plângerii prealabile administrative nr. 257088/29/26.08.2015, toate emise de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Totodată a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 9.702 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, contravaloarea expertizei judiciare şi onorariul avocaţial.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 69/CA/2021 din 14 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde şi motivele pentru care s-au înlăturat apărările MADR, bazându-se doar pe interpretările subiective ale reclamantei, neţinându-se seama de obligaţiile acesteia asumate prin Contractul de finanţare nr. x/15.07.2010 încheiat cu autoritatea de management din cadrul MADR, argumentele pârâtei fiind ignorate în totalitate.

Or, plecând de la convingerea că instanţa de judecată garantează respectarea dreptului de apărare al părţilor şi asigură un caracter echitabil al procesului de judecată, consideră că motivarea unei hotărâri trebuie să se refere la toate argumentele şi probele administrate în proces, să răspundă în fapt şi în drept la toate apărările formulate de către părţi şi să conducă la soluţia pronunţată de instanţă, aspecte care nu s-au realizat/atins cu ocazia pronunţării hotărârii care face obiectul prezentei.

Se poate observa fără putinţă de tăgadă, că motivele hotărârii primei instanţe sunt contradictorii, respectiv există contradicţii între considerente şi legislaţia aplicabilă în materie, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluţie, consecinţa fiind practic o motivare eronată şi contrară legii sau nemotivare a hotărârii.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ. statuează că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea lapidară şi părtinitoare a instanţei de fond a dus, în mod indubitabil, la o soluţie atacabilă.

Deşi motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă şi inteligibilă, să nu se rezume la o însuşire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv, în mod greşit instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei pronunţate culpa MADR.

Această culpă ar putea fi reţinută numai dacă derularea contractului ar fi fost împiedicată de către beneficiarul contractului, situaţie care de altfel nu a fost creata de MADR, mai ales că instituţia pârâtă a depus măsuri de diligenţă privind întreaga derulare a proiectului şi nu i se poate imputa vreo culpă.

Prin prisma motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că o analiză corectă a materialului probator aflat la dosarul cauzei ar fi dus cu siguranţă la o soluţie corectă şi legală în ceea ce priveşte actele emise de MADR.

Astfel, deşi art. 204 C. proc. civ. prevede posibilitatea modificării cererii de chemare în judecată, reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen de judecată, la care acesta este deja citat, reclamantul trebuia să depună această cerere până la termenul din 22.01.2016, iar instanţa trebuia să comunice cererea şi să acorde un termen pentru formularea întâmpinării.

Ulterior, instanţa a transmis atât modificarea acţiunii reclamantei cât şi interogatoriul de 42 întrebări necenzurate, prin care i s-a pus în vedere pârâtei să comunice "Răspunsul la interogatoriul formulat de reclamanta S.C. A. SRL".

Or, prin răspunsul formulat la interogatoriu, transmis în data de 29.02.2016, atât prin fax cât şi cu poşta, pârâta a justificat buna credinţă şi faptul că a răspuns unor întrebări care nu erau pertinente şi utile cauzei, a dovedit că MADR nu se sustrage de la a-şi argumenta legalitatea actelor sale, ci dimpotrivă.

În temeiul art. 309 alin. (4) C. proc. civ., nu poate fi admisibilă proba cu martori dacă legea cere forma scrisă pentru dovedirea unui act juridic, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 309 alin. (2) din acelaşi Cod "nici un act juridic nu poate fi dovedit cu martori dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 RON".

De asemenea, a învederat instanţei să constate că reclamanta nu a precizat legătura dintre martor şi actul administrativ contestat pentru a susţine necesitatea încuviinţării acestei probe, cu atât mai mult cu cât martorul B., în calitatea sa de manager de proiect, nu putea să fie imparţial, aşa cum prevede Codul de procedură.

Referitor la proba cu expertiză de specialitate, propusă prin cererea de modificare a cererii de chemare în judecată de către reclamantă, în domeniul construcţii, s-a arătat că această probă nu este utilă şi concludentă cauzei, întrucât expertiza poate fi încuviinţată doar atunci când în cauză este necesar lămurirea unor împrejurări de fapt, ori analiza în cauză presupunea stabilirea legalităţii unui act administrativ raportat la legislaţia aplicabilă.

În continuare, recurenta-pârâtă arată că proba cu expertiză nu este utilă cauzei, în ipoteza în care situaţia de facto a fost deja reţinută în cuprinsul actelor de control încheiate de autorităţile cu atribuţii de control, astfel încât, administrarea acestei probe contravine dispoziţiilor art. 255, alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 330 alin. (1) C. proc. civ., încuviinţarea expertizei poate fi dispusă numai dacă este necesară părerea unor specialişti pentru stabilirea unor împrejurări de fapt.

Or, în situaţia în care autorităţile cu atribuţii de control au încheiat înscrisuri de autoritate (acte de control) prin care s-a constatat fără echivoc atât realitatea de fapt ex: existenţa construcţiei contrară proiectului, aspecte privind utilitatea acesteia şi modul în care a fost aprobată prin proiect, etc.) cât şi realitatea juridică (reclamanta neputând prezenta cu ocazia controalelor documente justificative din care să reiasă că achiziţiile au fost făcute conform prevederilor legale), administrarea probei cu expertiză nu are obiect, acest fapt fiind controlat doar de instanţă prin dovezile care sunt înscrisuri şi din interpretarea legii.

Referitor la argumentele instanţei de fond în ceea ce priveşte fondul cauzei, învederează următoarele critici:

1. Referitor la motivele invocate de instanţă în privinţa sistemului de reglare şi evacuare apă bazine, nereguli consemnate la pct. 5.1 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, arată că în mod greşit a reţinut prima instanţă argumentele reclamantei privind faptul că sistemul de reglare şi evacuare apă bazine nu poate fi încadrat ca bun/produs, ci reprezintă o lucrare, precum şi că în această situaţie nu era necesară emiterea vreunei declaraţii de conformitate/certificat de conformitate de către antreprenorul S.C. C. S.R.L., având în vedere chiar descrierea expertului tehnic judiciar, respectiv că acest sistem chiar dacă ar fi o lucrare, este compus dintr-o multitudine de instalaţii/produse (rigole, conducte, ţevi etc.), care necesita asamblare/montare/construire într-un întreg.

Prin prisma celor înscrise în documentele verificate, echipa de control a constatat şi susţine că de fapt acestea au fost considerate bunuri/produse, cu atât mai mult cu cât în documentele transmise suplimentar, beneficiarul însuşi face trimitere la legislaţia privind conformitatea produselor şi nu la cea specifică a lucrărilor.

Mai precis, chiar prin cele înscrise în Declaraţie de conformitate emisă de S.C. C. S.R.L. - firma constructoare, respectiv:

"garantăm şi declarăm, că lucrarea Sistem reglare şi evacuare apă bazine, recepţionată conform Procesului-Verbal de Recepţie Parţial din 21.11.2011 este în conformitate cu prevederile Legii nr. 608/2001 privind stabilirea conformităţii produselor", antreprenorul face referire la un act normativ abrogat de Ordonanţa nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor, intrată în vigoare la 29.08.2010.

Acceptând şi faptul că firma constructoare nu cunoaşte legislaţia, prin prisma Declaraţiei de conformitate emisă de S.C. C. S.R.L., antreprenorul a susţinut că produsele din sistem/lucrare au fost conforme.

Din interpretarea documentului emis de antreprenor, se poate constata că acesta prin emiterea Declaraţiei de conformitate sus-menţionată, face confuzie între un producător care poate emite o Declaraţie de conformitate şi o terţă parte (aşa cum este acesta în calitatea sa de antreprenor), care poate elibera doar un Certificat de conformitate, conform prevederilor Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare.

Reclamanta A. după primirea titlului de creanţă a încercat interpretarea eronată a Sistemului de reglare şi evacuare apă bazine ca nefiind un bun/produs, ci o lucrare, forţând o încadrare generală, excluzând faptul că orice lucrare are la bază o serie de produse (componente, materii prime etc.) montate/asamblate într-un întreg, care se impunea a fi obligatoriu însoţite de documente care să ateste caracteristicile tehnice/funcţionale.

Opinia echipei de control este susţinută şi de faptul că aceste componentele/produse din cadrul sistemului de reglare şi evacuare apă, au necesitat achiziţionarea distinctă, fiind în acest caz obligatoriu să fie însoţite de documente suport justificative, care să ateste principalele caracteristici tehnice/funcţionale ale acestora, aşa cum se prevede în Manualul de Procedură pentru verificările de Management şi autorizarea plăţilor şi de Contractul de finanţare nr. x/15.07.2010, Anexa V - Instrucţiuni de plată pentru beneficiarii POP 2007-2013.

Astfel, apreciază şi susţine faptul că, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că "pârâtul nu a reţinut susţinerea reclamantei conform căreia sistemul de reglare şi evacuare apă bazine ar fi o lucrare, ci că ar fi un bun/produs, care trebuia însoţit la decontare şi de alte documente, şi că sistemul de reglare şi produsele care au fost încadrate în respectivul sistem au fost achiziţionate cu facturile fiscale nr. x/21.11.2011 cu anexa sa şi nr. 315/21.11.2011, existând şi declaraţiile de conformitate a lucrării emisă de administratorul S.C. C. S.R.L., dar şi un proces-verbal de recepţie parţială din data de 21.11.2011".

Mai mult, dacă sistemul de reglare şi evacuare apă bazine ar fi o lucrare, trebuia prezentată şi Situaţia de plată cu cantităţi de lucrări şi pe categorii de lucrări, cu toate materialele, manopera, utilajul şi transportul efectuate pentru realizarea acestui sistem.

În concluzie, după cum a fost prezentat în cadrul Cererii de rambursare, acest sistem de reglare şi evacuare bazine a fost considerat corect ca fiind un bun achiziţionat, iar indiferent de ce a constatat instanţa, că era lucrare, beneficiarul trebuia să depună certificatele de conformitate ale materialelor utilizate la această.

În această situaţie, pentru nerespectarea clauzelor contractuale, în conformitate cu prevederile din Anexa V a Contractului de finanţare nr. x/15.07.2010, care precizează că "nerespectarea clauzelor contractuale... asumate prin contractul de finanţare, poate conduce la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .constituirea de debite pentru sumele plătite...", aceste cheltuieli devin neeligibile.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015 a fost emis pentru neeligibilitatea unor cheltuieli din cauza faptului că nu au fost regăsite la cererile de rambursare documentele suport justificative obligatorii prevăzute de Manualul de Procedură pentru verificările de Management şi autorizarea plăţilor şi de Contractul de finanţare nr. x/15.07.2010, Anexa V - Instrucţiuni de plată pentru beneficiarii POP 2007-2013, din cauza faptului că unele lucrări au fost executate fără a fi autorizate de către DGP AMPOP prin acte adiţionale la contractul de finanţare, şi că au fost emise de către antreprenorul general documente antedatate faţă de documentele de transport a unor echipamente.

Justificările cu privire la caracterul neeligibil al cheltuielilor se regăsesc în titlul de creanţă la Capitolul 5 - Prezentarea aspectelor verificate - pag. 8 şi următoarele.

2. Referitor la motivarea instanţei în privinţa puţurilor forate, nereguli consemnate la pct. 5.2 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, arată următoarele aspecte:

Având în vedere că instanţa nu a reţinut şi cele menţionate de MADR în titlu de creanţă, precum şi în celelalte documente transmise în cadrul acţiunii reclamantei, reiterează că în conformitate cu Studiul de fezabilitate depus în Cererea de finanţare de beneficiarul A., cap. 2. Descrierea proiectului, în care se regăsesc următoarele precizări "construirea unei hale de 1728 m.p. şi utilarea acesteia cu instalaţii şi echipamente moderne în vederea producerii speciilor de salmonide, amenajarea în hală a unei zone pentru procesarea producţiei proprii, eviscerare, porţionare, congelare rapidă, ambalare şi depozitare în vederea livrării produselor finite...", se poate constata că există de fapt o singură hală, în care se regăsesc atât bazinele de cultură, cât şi spaţiul destinat procesării.

Iar la cap. 3.6. Situaţia existentă a utilităţilor şi analiza acestora, se precizează că "alimentarea cu apă potabilă a halei (utilităţi şi bazine interioare) se va face dintr-un puţ forat pe amplasament (n.a.- se înţelege realizarea unui puţ nou, nefăcându-se referire la puţul existent)...".

Aceste aspecte contravin celor susţinute şi declarate de reclamantă, S.C. A. S.R.L., care a declarat că din puţul existent de 70 m se asigura apa numai pentru utilităţi şi hala de procesare, având în vedere cele mai sus descrise, din care reiese că hala de procesare nu era separată, ci doar amenajată în incinta halei de 1728 m.p.

Totodată, reclamantul contrazice şi cele specificate în Proiectul său tehnic nr. 08/10.2010, la cap. 4.2. Alimentare cu apă unde se precizează că apa necesară alimentării bazinelor de cultură este asigurată prin captarea a două surse, lac şi puţ. Captarea de put se realizează de la o adâncime de 70 m, puţ forat cu pompă submersibilă ce distribuie apa, după necesar, în unul din rezervoarele atmosferice: VTA pentru asigurarea consumului de apă rece a clădirii şi umplerii instalaţiei de încălzire: RT2 şi RT3 pentru alimentarea bazinelor de cultură".

În consecinţă, afirmaţiile beneficiarului sunt în neconcordanţă cu datele regăsite în Cererea de finanţare, atât în Studiul de fezabilitate, cât şi în Proiectul tehnic. Proiectul tehnic trebuie să respecte cererea de finanţare.

3. Referitor la motivarea instanţei în privinţa cheltuielilor decontate în baza Contractului de achiziţie dotări nr. 27/15.03.2012, încheiat între beneficiar S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., nereguli consemnate la pct. 5.3 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, se susţine următoarele:

Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 11/15.07.2010 încheiat între DGP-AM POP şi S.C. A. S.R.L., stipulează la art. 4.1, alin. (1), obligaţia respectării de către beneficiar a Instrucţiunilor de plată (Anexa V la contractul de finanţare), prin care se impune ca în momentul solicitării decontării cheltuielilor să depună toate documentele suport justificative, inclusiv:

- Certificatele de calitate (conformitate) pentru bunurile achiziţionate/materialele folosite la lucrări;

- Procese-verbale de predare-primire, de recepţie şi de punere în funcţiune a bunurilor achiziţionate.

Aşa cum este precizat în Contractul de finanţare nr. x/15.07.2010 - Anexa V, "Procesele-verbale de predare-primire, de recepţie şi de punere în funcţiune a bunurilor achiziţionate trebuie completate, datate, semnate si stampilate de furnizorul de bunuri şi beneficiar."

În această situaţie, pentru nerespectarea clauzelor contractuale, în conformitate cu prevederile din Anexa V a Contractului de finanţare nr. x/15.07.2010, care precizează că "nerespectarea clauzelor contractuale... asumate prin contractul de finanţare, poate conduce la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .constituirea de debite pentru sumele plătite...", aceste cheltuieli devin neeligibile.

De asemenea, aceleaşi obligaţii ale beneficiarului, sunt prevăzute şi în Manualul de Procedură pentru verificările de management şi autorizarea plăţilor.

Reiterează că verificările efectuate privind eligibilitatea anumitor cheltuieli decontate în baza Contractului de achiziţie dotări nr. 27/15.03.2012, încheiat între beneficiarul S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., au condus la faptul că se susţin constatările înscrise de auditorii externi în Raportul de audit, privind nerespectarea în totalitate a clauzelor contractuale prevăzute în Contractul de finanţare nr. x/15.07.2010, Anexa I - Dispoziţii generale şi Anexa V - Instrucţiuni de plată pentru beneficiarii POP 2007 - 2013, în Manualul de Procedură pentru verificările de management şi autorizarea plăţilor, precum şi cele prevăzute în Contractul de achiziţii dotări nr. 27/15.03.2012, la art. 6- Obligaţiile părţilor, pct. 6.1. Obligaţiile furnizorului.

În cuprinsul Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, la capitolul 5, pct. 3, au fost consemnate neregulile identificate, mai precis nerespectarea obligaţiilor asumate prin Contractul de finanţare nr. x/15.07.2010, sens în care cheltuielile au devenit neeligibile.

Totodată, este important de subliniat faptul că, instanţa de fond, în cadrul analizei sale, inserează articole din Legea nr. 608/2001 privind stabilirea conformităţii produselor, act normativ care este abrogat încă din 28.08.2010 prin Ordonanţa nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor, dovedind astfel, fără putere de tăgadă, un caracter neechitabil al procesului de judecată.

4. Referitor la motivarea instanţei în privinţa cheltuielilor aferente unor lucrări decontate în baza Contractului de execuţie lucrări nr. x/03.12.2010, nereguli consemnate la pct. 5.4 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, susţine următoarele:

Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 11/15.07.2010 încheiat între DGP-AM POP şi S.C. A. S.R.L., stipulează la art. 4.1, alin. (1), obligaţia respectării de către beneficiar a Instrucţiunilor de plată (Anexa V la contractul de finaţare), prin care se impune ca în momentul solicitării decontării cheltuielilor să depună toate documentele suport justificative, inclusiv:

- Certificatele de calitate (conformitate) pentru bunurile achiziţionate/materialele folosite la lucrări;

- Procese-verbale de predare-primire, de recepţie şi de punere în funcţiune a bunurilor achiziţionate.

Menţionează că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că filtrele tambur nu sunt bunuri achiziţionate, dar în fapt acestea sunt nişte echipamente achiziţionate de la terţi care necesită montaj pentru a putea funcţiona.

În această situaţie, pentru nerespectarea clauzelor contractuale, în conformitate cu prevederile din Anexa V a Contractului de finanţare nr. x/15.07.2010, care precizează că "nerespectarea clauzelor contractuale... asumate prin contractul de finanţare, poate conduce la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .constituirea de debite pentru sumele plătite...", aceste cheltuieli devin neeligibile.

Şi pentru acest punct din titlul de creanţă, instanţa trebuie să ţină cont de argumentele detaliate mai sus, în cadrul pct. 5.1, referitoare la diferenţa de încadrare, respectiv, produs/bun versus lucrare, precum şi la necesitatea de a fi însoţite aceste produse/bunuri de documente suport justificative obligatorii, conform prevederilor contractuale.

Se impune menţionat că şi în analiza acestui punct din titlu de creanţă, instanţa face referire la prevederile Legii nr. 608/2001 privind stabilirea conformităţii produselor, act normativ care este abrogat încă din 28.08.2010 prin Ordonanţa nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor, dovedind astfel, încă o dată, un caracter neechitabil al procesului de judecată.

5. Referitor la motivarea instanţei cu privire la Nota de constatare a neregulilor şi de stabilirea a corecţiilor financiare nr. x/24.06.2015, notă ce a fost anulată în totalitate în mod eronat, formulează argumente în susţinerea şi legalitatea acesteia, astfel:

În cuprinsul Notei de constatare a neregulilor şi de stabilirea a corecţiilor financiare nr. x/24.06.2015, capitolul 6 - Prezentarea verificărilor efectuate şi capitolul 9 - Concluziile activităţii de verificare, au fost descrise şi argumentate neregulile identificate, iar în acest sens s-a arătat că nu au fost respectate prevederile Instrucţiunii pentru atribuirea contractelor de achiziţii de produse, servicii sau lucrări cofinanţate din FEP prin POP 2007-2013, efectuate de către beneficiari sau partenerii acestuia, care nu sunt autorităţi contractante în conformitate cu art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sau care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la art. 9 lit. d) din aceeaşi ordonanţă (în vigoare în perioada derulării procedurii de achiziţii), astfel:

- Cap. V. Reguli de bază pentru atribuirea contractelor de achiziţie cofinanţate de FEP prin POP 2007-2013, subcap. V.7. Abordarea transparentă şi obiectivă, care prevede că "Decizia achizitorului de atribuire a contractului trebuie să fie luată în conformitate cu regulile stabilite la începutul procedurii şi să respecte întocmai principiile nediscriminării şi tratamentului egal";

- Cap. V.6. Stabilirea unui termen limită adecvat pentru primirea ofertelor, care prevede că "Achizitorul are dreptul să prelungească termenul limită pentru transmiterea ofertelor cu condiţia respectării de către acesta a regulilor privind publicitatea acestei măsuri."

În consecinţă, pentru cele două nereguli constatate, descrise în Nota de corecţie mai sus precizată, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, s-au aplicat corecţii financiare prevăzute în Anexa la H.G. nr. 519/2014, privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţii lor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, astfel:

- pentru nerespectarea principiilor tratamentului egal, s-a aplicat o corecţie în cuantum de 5% din valoarea nerambursabilă plătită a Contractului de execuţie de lucrări nr. x/03.12.2010;

- pentru nepublicarea prin erată a prelungirii termenului de depunere a ofertelor, s-a aplicat o corecţie în cuantum de 5% din valoarea nerambursabilă plătită a contractului de execuţie de lucrări nr. x/03.12.2010.

- iar conform art. 27 alin. (4), din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările si completările ulterioare, echipa de control a aplicat o singură corecţie în cuantum de 5% din valoarea nerambursabilă plătită Contractului de execuţie de lucrări nr. x/03.12.2010.

Referitor la principiului tratamentului egal, pentru soluţia de admitere a acţiunii reclamantei, instanţa de judecată a reţinut că "...niciun participant la licitaţie nu a fost tratat preferenţial . . . . . . . . . .", însă argumentele instanţei de judecată sunt eronate, întrucât, lecturarea titlului de creanţă atacat permite să se identifice în mod indubitabil care este neregula constatată şi pentru care s-a aplicat corecţia financiară. Reţinerile instanţei de judecată arată o slabă cunoaştere a principiilor care stau la baza organizării şi derulării unei achiziţii, mai ales a unei achiziţii realizate în cadrul unui proiect finanţat prin fonduri europene nerambursabile. Este de neconceput ca o instanţă de judecată să accepte că nu contează încălcarea unor principiile fundamentale ale achiziţiilor.

Astfel, prin semnarea contractului de finanţare nerambursabilă, reclamanta şi-a asumat obligaţia de a respecta prevederile instrucţiunilor elaborate de autoritatea de management, în vigoare la data achiziţiei, "bifarea" parcurgerii unor etape prevăzute de acestea, pentru a putea obţine finanţarea nerambursabilă, nefiind suficientă fără a respecta principiile de bază şi dispoziţiile aplicabile unei proceduri de achiziţie în cadrul unui proiect finanţat din fonduri europene nerambursabile.

Referitor la nepublicarea prin erată a prelungirii termenului de depunere a ofertelor, în perioada efectuării verificărilor, au fost solicitate clarificări beneficiarului S.C. A. S.R.L. referitor la motivul care a stat la baza prelungirii termenului limită de depunere a ofertelor, în acest sens, beneficiarul precizând:

"referitor la decalarea datei de prezentare a ofertei din data de 10.11.2010 în data de 17.11.2010 precizăm că a fost o eroare de redactare care însă nu a afectat procesul de achiziţie a lucrărilor de construcţie. Menţionăm că în perioada respectivă nu au fost primite oferte din partea altor firme."

Astfel, a rezultat că în fapt beneficiarul nu a operat prelungirea termenului limită de depunere a ofertelor, conform prevederilor legislative în vigoare, ce impuneau publicarea unei erate în acest sens, neoferind astfel un tratament egal tuturor potenţialilor ofertanţi la procedura de atribuire a contractului de execuţie lucrări de construcţie.

Toate aspectele constatate, au condus la concluzia că termenul de depunere a ofertelor a fost prelungit fără respectarea regulilor de publicitate aplicabile în domeniu, cerinţele stabilite în Instrucţiunile M 03-07, Anexa 6, care vizează asigurarea unui grad adecvat de publicitate şi transparenţă, au fost încălcate de beneficiar:

"Achizitorul are dreptul să prelungească termenul limită pentru transmiterea ofertelor cu condiţia respectării de către acesta a regulilor privind publicitatea acestei măsuri. În cazul unor motive obiective, beneficiarul are dreptul de a prelungi perioada de elaborare a ofertelor stabilită iniţial în cadrul cererii de oferte, cu condiţia publicării noului termen de depunere a ofertelor în cadrul anunţului de participare."

În consecinţă, pentru acest tip de nereguli, legiuitorul a stabilit aplicarea de corecţii financiare în conformitate cu H.G. nr. 519/2014.

Pentru neregulile identificate, aşa cum a fost consemnat în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilirea a corecţiilor financiare nr. x/24.06.2015, a fost aplicată o singură corecţie financiară, potrivit art. 27 alin. (4), din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Un alt aspect reţinut de instanţă este faptul că achiziţia a fost verificată de autoritatea de management din cadrul MADR (DGP AMPOP) şi experţii antifraudă (fără a face referire despre cine este vorba), fără a se identifica nereguli în derularea procedurii de achiziţie, nu înseamnă că acestea nu au existat. Acest aspect este susţinut atât de constatările auditorilor externi din cadrul Autorităţii de Audit şi menţionate în Raportul de Audit, care a stat la baza acestui control al proiectului beneficiarului, cât şi de constatările echipei de control al organismului intermediar pentru POP.

Prin ultima critică formulată, recurentul-pârât solicită respingerea cererii de plată a cheltuielilor de judecată sau cenzurarea cuantumului acestora deoarece sunt exagerate şi nejustificate în raport de complexitatea cauzei.

Mai mult, onorariul de expertiză nu poate fi pus în sarcina MADR în condiţiile în care această probă a fost administrată inutil pentru a dovedi ceva ce MADR nu a contestat.

Un alt argument care dovedeşte că hotărârea primei instanţe este părtinitoare este faptul că, deşi cererea de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a fost admisă în parte, cheltuielile de judecată au fost acordate în totalitate.

Pentru aceste motive, recurentul-pârât solicită admiterea recursului.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul recurentului-pârât prin care a solicitat, în principal anularea recursului ca nemotivat iar în subsidiar respingerea acestuia.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, înregistrat la reclamantă sub nr. x/06.07.2015, a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.06.2015, înregistrat la reclamantă sub nr. x/06.07.2015 şi a deciziei de soluţionare a Contestaţiei administrative prealabile înregistrată la reclamantă sub nr. x/09.09.2015.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, a anulat în parte Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015 în ceea ce priveşte punctele 5.1. A, 5.2, 5.3, 5.4 şi 5.5, în totalitate Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.06.2015 şi Decizia de soluţionare a plângerii prealabile administrative nr. 257088/29/26.08.2015, toate emise de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin primul motiv de recurs se invocă cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. conform cărora "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul-pârât susţine că motivele hotărârii primei instanţe sunt contradictorii, respectiv există contradicţii între considerente şi legislaţia aplicabilă în materie, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluţie, precum şi faptul că aceasta trebuie să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

În ceea ce priveşte o eventuală contradicţie între considerente şi legislaţia aplicabilă în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că de fapt, recurentul-pârât se referă la modalitatea în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat prevederile legale incidente, însă această critică se subsumează motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material") şi va fi analizată din această perspectivă.

În ceea ce priveşte obligaţia instanţei de fond de a răspunde în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv, Înalta Curte constată că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a acestora.

În jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că:

"Art. 6 par. 1 din Convenţie obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument" (Hotărârea din 09 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torija c. Spaniei) şi că "...noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse..." (Hotărârea din 28 aprilie 2005 în cauza Albina c. României).

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Prin urmare, având în vedere că motivarea hotărârii judecătoreşti nu reprezintă o problemă de volum, ci una de esenţă şi în situaţia analizării grupate, ori sistematizate, se poate concluziona că hotărârea instanţei de fond este clară, precisă şi inteligibilă, conţine referiri la probele administrate în cauză şi este în concordanţă cu acestea, răspunde în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi conduce în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se invocă cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect, recurentul-pârât a formulat critici cu privire la modalitatea de evaluare de către prima instanţă a probelor administrate în cauză, precum şi încălcarea unor norme de drept procesual, însă aceste critici nu se pot circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale.

Cu privire la fondul cauzei, printr-o primă critică, recurentul-pârât a arătat că în privinţa sistemului de reglare şi evacuare apă bazine, nereguli consemnate la pct. 5.1 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, în mod greşit a reţinut prima instanţă argumentele reclamantei privind faptul că sistemul de reglare şi evacuare apă bazine nu poate fi încadrat ca bun/produs, ci reprezintă o lucrare, precum şi că în această situaţie nu era necesară emiterea vreunei declaraţii de conformitate/certificat de conformitate de către antreprenorul S.C. C. S.R.L., având în vedere chiar descrierea expertului tehnic judiciar, respectiv că acest sistem chiar dacă ar fi o lucrare, este compus dintr-o multitudine de instalaţii/produse (rigole, conducte, ţevi etc.), care necesita asamblare/montare/construire într-un întreg.

Sub acest aspect, în continuare, recurentul-pârât a susţinut că dacă sistemul de reglare şi evacuare apă bazine ar fi o lucrare, trebuia prezentată şi Situaţia de plată cu cantităţi de lucrări şi pe categorii de lucrări, cu toate materialele, manopera, utilajul şi transportul efectuate pentru realizarea acestui sistem.

Înalta Curte constată că această critică nu este fondată şi va fi respinsă având în vedere că, cererea de rambursare nr. x/29.06.2012 a fost însoţită de documente justificative, respectiv factura aferentă sistemului de reglare şi evacuare apă bazine, situaţia de lucrări, devizul ofertă şi cantităţi de lucrări pentru rigolele aferente bazinelor, procesul-verbal de recepţie parţială şi declaraţia de conformitate, în raport de care prima instanţă, în mod corect a reţinut că nu era necesară depunerea unor înscrisuri suplimentare precum procese-verbale de predare-primire, recepţie, punere în funcţiune şi a concluzionat că sistemul de reglare şi evacuare apă bazine reprezintă o lucrare, iar nu un bun/produs, pentru care nu era necesară emiterea de către antreprenorul S.C. C. S.R.L. a vreunei declaraţii de conformitate sau certificat de conformitate.

De asemenea, Înalta Curte constată că în raportul de expertiză tehnică judiciară este descrisă componenţa întregului sistem de evacuare a apei din bazine, iar expertul a conchis că acest sistem nu poate fi încadrat ca bun/produs, ci reprezintă o lucrare, şi în acest context va respinge critica recurentului-pârât în sensul că atât timp cât antreprenorul S.C. C. S.R.L. a menţionat în Declaraţia de conformitate că "lucrarea Sistem reglare şi evacuare apă bazine" este în conformitate cu prevederile Legi nr. 608/2001 privind stabilirea conformităţii produselor ar trebui să considere că ne aflăm în prezenţa unor bunuri.

Cu privire la cea de-a doua critică referitoare la motivarea instanţei în privinţa puţurilor forate, nereguli consemnate la pct. 5.2 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, recurentul-pârât a arătat că în descrierea proiectului de finanţare nerambursabilă se regăsesc următoarele precizări:

"construirea unei hale de 1728 m.p. şi utilarea acesteia cu instalaţii şi echipamente moderne în vederea producerii speciilor de salmonide, amenajarea în hală a unei zone pentru procesarea producţiei proprii, eviscerare, porţionare, congelare rapidă, ambalare şi depozitare în vederea livrării produselor finite...", iar la cap. 3.6. Situaţia existentă a utilităţilor şi analiza acestora, se precizează că "alimentarea cu apă potabilă a halei (utilităţi şi bazine interioare) se va face dintr-un puţ forat pe amplasament (n.a.- se înţelege realizarea unui puţ nou, nefăcându-se referire la puţul existent)...". Or, aceste aspecte contravin celor susţinute şi declarate de intimata-reclamantă, care a declarat că din puţul existent de 70 m se asigura apa numai pentru utilităţi şi hala de procesare, având în vedere cele mai sus descrise, din care reiese că hala de procesare nu era separată, ci doar amenajată în incinta halei de 1728 m.p.

Cu privire la această critică Înalta Curte constată că din studiul de fezabilitate rezultă că există o singură hală în care se găsesc bazinele de cultură cât şi spaţiul destinat procesării, iar din proiectul tehnic rezultă că alimentarea cu apă potabilă a halei este asigurată prin captarea a două surse, lac şi puţ.

În cuprinsul Actului adiţional nr. x/06.09.2010 este specificat faptul că se aprobă modificările de soluţie tehnică propuse, între altele fiind amintită schimbarea sistemului de recirculare deschis cu un sistem de recirculare închis şi având în vedere că primul dintre puţuri cu o adâncime de 123 ml, nu putea să deservească noul sistem aprobat şi nu asigura funcţionarea integrală a sistemului, intimata-reclamantă a forat cel de-al doilea puţ cu o adâncime de 216 ml, în baza Dispoziţiei de şantier nr. 4/20.02.2012.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că odată cu semnarea de către recurentul-pârât a Actului adiţional nr. x/06.09.2010, a fost asumată şi forarea unor puţuri, astfel încât întregul sistem să fie operaţional, altminteri întreaga investiţie era compromisă, iar în privinţa numărului de puţuri, decizia de a fi forat cel de-al doilea a apărut ulterior constatării că primul dintre ele nu avea un debit corespunzător.

Aşa fiind, Înalta Curte va respinge critica recurentului-pârât, ca nefondată.

Prin cea de-a treia critică referitoare la motivarea instanţei în privinţa cheltuielilor decontate în baza Contractului de achiziţie dotări nr. 27/15.03.2012, încheiat între beneficiar S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., nereguli consemnate la pct. 5.3 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, recurentul-pârât a susţinut că în contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/15.07.2010 încheiat între DGP-AM POP şi S.C. A. S.R.L., se stipulează la art. 4.1, alin. (1), obligaţia respectării de către beneficiar a Instrucţiunilor de plată (Anexa V la contractul de finanţare), prin care se impune ca în momentul solicitării decontării cheltuielilor să depună toate documentele suport justificative, iar procesele-verbale de predare-primire, de recepţie şi de punere în funcţiune a bunurilor achiziţionate trebuie completate, datate, semnate şi stampilate de furnizorul de bunuri şi beneficiar.

De asemenea, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond, în cadrul analizei sale, a inserat articole din Legea nr. 608/2001 privind stabilirea conformităţii produselor, act normativ care a fost abrogat încă din 28.08.2010 prin Ordonanţa nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor, dovedind astfel, fără putere de tăgadă, un caracter neechitabil al procesului de judecată.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în raport de dispoziţiile Legii nr. 608/2001 instanţa de fond a analizat natura bunurilor prin prisma noţiunii de introducere pe piaţă a unui produs şi cea de punere în funcţiune în raport de care a concluzionat că dispoziţiile legale nu sunt incidente în speţa dedusă judecăţii întrucât bunurile achiziţionate de reclamantă de la cocontractantul S.C. D. S.R.L., respectiv fotometru maxi direct, calculator, sistem de calcul E., monitor F., multifuncţională G., imprimantă G., sistem marcare citire cod de bare, maşină de eviscerat, ecograf determinare sex şi maturitate, compresor maşină ambalare vid şi transpaleţi hidraulici, nu au fost introduse sau puse în funcţiune pentru prima dată în România de către intimata-reclamantă sau la sediul exploataţiei piscicole, iar S.C. D. S.R.L. nu are calitatea de producător al vreunuia dintre bunuri şi nici nu este laborator, organism de certificare sau de inspecţie ales de producător.

De asemenea, Înalta Curte în acord cu prima instanţă constată că, din procese-verbale de punere în funcţiune rezultă că bunurile respective există în patrimoniul intimatei-reclamante, sunt operaţionale, au fost necesare desfăşurării activităţii de piscicultură, iar din fişele mijloacelor fixe rezultă că acestea au fost înregistrate în evidenţele contabile, existând şi fotografii cu aceste bunuri.

Pe de altă parte, cu privire la abrogarea Legii nr. 608/2001 încă din 28.08.2010, Înalta Curte observă că incidenţa acestui act normativ a fost reţinută chiar de către recurenta pârâtă la stabilirea abaterilor săvârşite şi a corecţiilor aplicate, astfel că în mod corect instanţa de fond a analizat legalitatea actului administrativ contestat prin prisma acestui act normativ.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte va respinge critica formulată, ca nefondată.

Prin cea de-a patra critică referitoare la motivarea instanţei în privinţa cheltuielilor aferente unor lucrări decontate în baza Contractului de execuţie lucrări nr. x/03.12.2010, nereguli consemnate la pct. 5.4 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că filtrele tambur nu sunt bunuri achiziţionate, dar în fapt acestea sunt nişte echipamente achiziţionate de la terţi care necesită montaj pentru a putea funcţiona, situaţie în care, pentru nerespectarea clauzelor contractuale, care precizează că "nerespectarea clauzelor contractuale... asumate prin contractul de finanţare, poate conduce la . . . . . . . . . .constituirea de debite pentru sumele plătite...", aceste cheltuieli devin neeligibile.

Cu alte cuvinte, recurentul-pârât contestă faptul că, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut că filtrele tambur sunt parte dintr-o lucrate şi ca atare nu le-a apreciat ca fiind produse cu privire la care antreprenorul general să fi fost obligat să furnizeze certificate de calitate.

Această critică nu este fondată şi va fi respinsă având în vedere că recurentul-pârât nu aduce argumente pertinente în raport de care instanţa ar putea reţine că cheltuielile necesare achiziţionării filtrelor tambru ce fac parte din sistemul de filtrare a apei din bazine trebuiau susţinute prin declaraţii sau certificate de conformitate atât timp cât la dosarul cauzei există două declaraţii de conformitate emanând de la producătorul maghiar, datând din 20.07.2011, dar şi Certificatul de calitate al produsului emis de producător este datat 20.07.2011, iar acestea au fost recepţionate de intimata-reclamantă aşa cum rezult din procesului-verbal nr. x/10.08.2011.

De asemenea, în ceea ce priveşte echipamentele de aerare, la Cererea de rambursare nr. x a fost ataşată o declaraţie de conformitate pentru toată lucrarea.

Prin cea de-a cincea critică referitoare la motivarea instanţei cu privire la Nota de constatare a neregulilor şi de stabilirea a corecţiilor financiare nr. x/24.06.2015, notă ce a fost anulată în totalitate în mod eronat, recurentul-pârât a arătat că beneficiarul nu a operat prelungirea termenului limită de depunere a ofertelor, conform prevederilor legislative în vigoare, ce impuneau publicarea unei erate în acest sens, neoferind astfel un tratament egal tuturor potenţialilor ofertanţi la procedura de atribuire a contractului de execuţie lucrări de construcţie.

Sub acest aspect, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că intimata-reclamantă a urmat procedura de achiziţie şi la data de 20.10.2010 a publicat pe pagina de internet Anunţul de participare privind achiziţia unor lucrări de amenajare a fermei piscicole nr. 144/16.08.2010, termenul limită pentru depunerea ofertelor fiind stabilit pentru data de 10.11.2010, ora 14:30, însă, faţă de împrejurarea că nu a fost depusă nicio ofertă, iar termenul limită urma a se împlini, la data de 25.10.2010, a decis transmiterea unor cereri de ofertă către S.C. C. S.R.L., S.C. H. S.R.L. şi S.C. I. S.A., precizând pentru aceste societăţi că termenul limită pentru depunerea ofertelor este 17.11.2010.

În acest context, în mod corect a reţinut prima instanţă că în cauza dedusă judecăţii nu se poate pune problema afectării liberei concurenţe şi nici nu a fost înfrânt principiul egalităţii întrucât, nepublicarea eratei nu are nicio consecinţă asupra vreunui potenţial ofertant pentru simplu fapt că acesta nu a existat în perioada de referinţă iniţial stabilită.

Cele trei societăţi concurente au primit punctaj maxim la criteriul tehnic, iar în urma clasamentului cu privire la criteriul preţului, a fost aleasă oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

Referitor la criticile recurentei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, instanţa de recurs constată că instanţa de fond a obligat recurentul-pârât să-i plătească intimatei-reclamante suma de 9.702 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, sumă compusă din: taxa judiciară de timbru - 150 RON, contravaloarea expertizei judiciare - 5.832 RON şi onorariul avocaţial - 3720 RON.

Cu alte cuvinte, nelegalitatea sentinţei a fost invocată pentru modalitatea în care prima instanţă a soluţionat cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în proces de către intimata-reclamantă, criticându-se caracterul nejustificat al onorariului stabilit pentru efectuarea raportului de expertiză pe motiv că această probă a fost administrată inutil, pentru a dovedi ceva ce MADR nu a contestat.

Având în vedere că recurentul-pârât se situează pe poziţia părţii care a pierdut procesul în înţelesul art. 453 C. proc. civ., precum şi faptul că intimata-reclamantă a făcut dovada existenţei şi întinderii cheltuielilor de judecată care i-au fost acordate în cauză, Înalta Curte constată că erau îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru soluţionarea favorabilă a cererii de acordare în proces a cheltuielilor de judecată, iar cuantumul stabilit în sarcina recurentului-pârât este rezonabil raportat la complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de expert şi avocat.

Sub aspectul analizat, nu prezintă importanţă dacă cheltuiala efectuată în proces, justificată de administrarea unor probe, a avut loc la iniţiativa instanţei sau a părţilor din proces, esenţial fiind ca respectiva cheltuială să fi fost necesară pentru soluţionarea cauzei şi efectuată în proces.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 453 din C. proc. civ. va obliga recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 RON către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 69/CA/2021 din 14 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.