Challenge to CNCD discrimination finding: admissibility of administrative suspension and annulment of contravention notice under special vs. general procedural law

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.03.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Direcţia Generală de Poliţie Locală Sector 6, prin secţia 21 Poliţie şi B., agent de poliţie în cadrul secţiei 21 Poliţie, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

1. Constatarea discriminării directe a reclamantei de către B., agent şef de poliţie în cadrul secţiei 21 Politie, ce a avut drept efect încheierea, în mod abuziv, a procesului-verbal de contravenţie nr. x/19.05.2015;

2. Înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii, prin anularea procesului-verbal de constatare si sancţionarea a contravenţiei. Exonerarea de la plata amenzii contravenţionale în valoare de 200 RON:

3. Publicarea în mass-media (pe pagina de internet/website a DLEPS6: b.politia.romana.ro/structura/politia-ectorului-6f a unui rezumat al hotărârii prin care se constată săvârşirea contravenţiei;

4. Plata unor daune morale simbolice în sumă de 1 RON;

5. Plata cheltuielilor de judecată.

La data de 24.08.2017, reclamanta a depus cerere precizatoare a obiectului acţiunii în sensul că acesta este anularea Hotărârii CNCD nr. 31/2007, conform art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, pe care o consideră nelegală prin raportare la cererea de suspendare depusă în dosarul CNCD nr. x/2016.

La termenul din 3.04.2018 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGPL Sector 6, a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr. x/2016

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 47 din 16 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/19.05.2015 şi a fost respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, B. şi DGPMB Pentru, secţia 21 Poliţie, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 47 din 16 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că solicitarea de încuviinţare a probei cu interogatoriul agentului de poliţie şi a probei testimoniale a fost pusă decât în discuţia părţilor prezente nu şi a intimatului lipsă CNCD, iar acestuia nici nu i s-a comunicat această solicitare, fiind astfel încălcat principiul contradictorialităţii procesului.

S-a precizat că a fost solicitată proba testimonială şi proba cu interogatoriul agentului de poliţie în condiţiile art. 254 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nevoia administrării reieşea din cercetarea judecătorească, însă instanţa a respins aceste probe, deşi aveau de dovedit o faptă complexă de discriminare, în condiţiile în care Nota explicativă fusese declarată ca fals şi nu s-a putut prevedea faptul că autorul falsului nu va putea fi identificat. Astfel, nu se putea şti ce decizie ar fi luat CNCD dacă ar fi aşteptat să i se comunice soluţia organelor de cercetare penală cu privire la declararea ca fals a înscrisului Notă explicativă.

Totodată, consideră recurenta-reclamantă că excepţia de inadmisibilitate invocată de DGPMB este nefondată din moment ce restabilirea situaţiei anterioare discriminării revine Judecătoriei Sector 6 Bucureşti unde de altfel şi este înregistrat dosarul nr. x/2018.

În susţinerea celui de al doilea motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat recurenta că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material întrucât judecătorul fondului a efectuat interpretarea sistematică a normelor juridice incidente în prezenta cauză, fără a ţine cont de ierarhia actelor normative, de prevederile referitoare la completarea legii contenciosului administrativ cu dispoziţiile de drept comun, precum şi de efectele descoperirii unei infracţiuni de către o parte în cursul judecăţii.

Prima instanţă a concluzionat în mod eronat că procedura în faţa CNCD nu ar fi putut fi suspendată întrucât O.U.G. nr. 137/2000 nu prevede posibilitatea de suspendare a procedurii de soluţionare, sugerând astfel că această procedură ar fi trebuit stipulată expres de către legiuitor chiar în cuprinsul textului O.U.G. nr. 137/2000. A accepta acest raţionament al instanţei, ar însemna a include/relua, de fiecare dată, în orice ordonanţă/lege toate incidentele procedurale prevăzute de C. proc. civ.. Or acest lucru contravine normelor de tehnică legislativă şi principiilor din art. 2 din C. proc. civ., codul constituind procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se şi în alte materii în măsura în care legile care le reglementează nu conţin dispoziţii contrare.

În opinia recurentei-reclamante, O.U.G. nr. 137/2000 şi Ordinul prin care s-a aprobat procedura de investigare CNCD nu conţin dispoziţii contrare instituţiei suspendării unei cauze înregistrată la CNCD, prin urmare, instituţia suspendării, reglementată de C. proc. civ. este pe deplin aplicabilă şi procedurii de investigare a faptelor de discriminare.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare la recursul recurentei-reclamante solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 decembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul acţiunii judiciare din prezentul litigiu priveşte solicitarea de anulare a Hotărârii nr. 31 din 18.01.2017 a Colegiului Director al Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării.

Prin această hotărâre Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit că tratamentul diferenţiat invocat nu se confirmă.

În cuprinsul hotărârii s-a menţionat că s-a analizat de către Colegiul Director dacă există un tratament diferenţiat între diferite persoane care se află în situaţii comparabile şi care sunt tratate în mod diferit din cauza unui criteriu de discriminare. S-a reţinut că a fost invocat un tratament discriminator în ceea ce priveşte adresarea apelativului "blonduţă" şi sancţionarea contravenţională pentru deranjarea liniştii publice. Din analiza petiţiei şi a înscrisurilor aflate la dosar, având în vedere declaraţia de martor nr. 1983/01.04.2016 potrivit căreia reclamatul B. nu s-a adresat petentei cu cuvântul "blondă, blonduţă, blondină" s-a reţinut că tratamentul diferenţiat nu se confirmă.

Totodată, s-a precizat:

"Coroborând toate elementele probatorii ale dosarului şi analizând aspectele de mai sus, acţiunea, astfel cum a fost formulată şi definiţia discriminării, astfel cum este prevăzută de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 republicată, Colegiul Director apreciază că plângerea, astfel cum a fost formulată, nu este de natură a evidenţia niciun element de fapt care ar permite, sub aspectul scopului sau efectului creat, reţinerea unui comportament factual de restricţie, preferinţă, excludere sau deosebire, aplicat direct petentei, în raport cu persoanele aflate în situaţii analoage, din cauza unui criteriu determinat şi care a avut drept consecinţă juridică afectarea unui drept prevăzut de lege în beneficiul său."

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta, A., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Direcţia Generală de Poliţie Locală Sector 6, prin secţia 21 Poliţie şi B., agent de poliţie în cadrul secţiei 21 Poliţie atât anularea Hotărârii nr. 31/18.01.2017 a CNCD cât şi a procesului-verbal de contravenţie nr. x/19.05.2015, prin sentinţa recurată fiind admisă excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/19.05.2015, respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil şi respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, aceasta formulând critici împotriva sentinţei instanţei de fond pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Prima critică încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", se referă la încălcarea principiului contradictorialităţii determinat de faptul că la termenul din 16.02.202, când a fost pusă în discuţia părţilor administrarea probelor, intimatul CNCD nu a fost prezent, recurenta susţinând şi încălcarea de către instanţa de fond a prevederilor art. 254 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. raportat la faptul că a respins proba cu interogatoriul agentului de poliţie şi proba testimonială, deşi nevoia administrării acestor probe rezulta din cercetarea judecătorească.

Aminteşte Înalta Curte că principiul contradictorialităţii presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

Totodată, în conformitate cu art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt şi cu modalitatea de administrare a probelor nu pot forma obiectul recursului.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din practicaua sentinţei nr. 47 din 16 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru termenul din 16.02.2021, termen la care instanţa a acordat cuvântul asupra probelor şi a încuviinţat proba cu înscrisuri, respingând proba cu interogatoriul şi proba testimonială, având în vedere că acestea nu au fost propuse în condiţiile art. 194 din C. proc. civ. şi faptul că speţa de faţă priveşte analiza legalităţii unui act administrativ, analiză ce presupune verificarea înscrisurilor ce existau la momentul cercetării efectuate de CNCD, procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită, intimatul CNCD primind citaţia prin funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, astfel cum rezultă din dovada de înmânare a citaţiei aflată la fila x din Vol. II al dosarului instanţei de fond.

Faptul că intimatul CNCD nu a fost prezent la termenul de judecată din 16.02.2021, deşi a fost legal citat, nu împiedica instanţa de judecată să aprecieze utilitatea şi concludenţa probelor propuse spre a fi încuviinţate, garanţia respectării principiului contradictorialităţii fiind îndeplinită.

Instanţa de control judiciar apreciază neîntemeiate şi susţinerile recurentei legate la greşita admitere a excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/19.05.2015, prin raportare la existenţa dosarului nr. x/303/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti ce are ca obiect restabilirea situaţiei anterioare discriminării, constatând că în mod corect prima instanţă a admis această excepţie raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, solicitarea de anulare a unui proces-verbal de constatare a contravenţie pe calea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, fiind inadmisibilă.

Prin urmare, criticile recurentei subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate.

În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin intermediul cărora recurenta susţine că în mod eronat instanţa a concluzionat că procedura în faţa CNCD nu ar fi putut fi suspendată şi că O.G. nr. 137/2000 şi Ordinul prin care s-a aprobat procedura CNCD nu conţin dispoziţii contrare instituţiei suspendării şi, prin urmare, această instituţie reglementată de C. proc. civ. este pe deplin aplicabilă şi procedurii de investigare a faptelor de discriminare judecate de CNCD, se constată că nici acestea nu sunt fondate.

Aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, cererea reclamantei de a se suspenda de către CNCD investigaţia a fost lipsită de temei legal, întrucât nici Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor prevăzută în Anexa la Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 144/2008 şi nici O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare nu prevăd posibilitatea acestei autorităţi de a dispune suspendarea soluţionării sesizării.

Este adevărat că dispoziţiile C. proc. civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă şi acestea se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare însă, aşa cum stipulează art. 1 din Cap. I, denumit "Domeniul de aplicare al C. proc. civ..", acesta stabileşte reguli de competenţă şi de judecare a cauzelor civile (…), o eventuală cerere de suspendare întemeiată pe prevederile C. proc. civ. sau pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 putând forma numai obiectul analizei instanţei de judecată.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, autoritatea de stat în domeniul discriminării, nu are posibilitatea de a dispune suspendarea soluţionării unei sesizări făcută în temeiul O.G. nr. 137/2000, întrucât, acest act normativ are caracter de normă specială ce instituie reglementări speciale, prioritare faţă de norma de drept comun, neprevăzând posibilitatea suspendării soluţionării sesizării.

În mod corect a reţinut prima instanţă că Hotărârea nr. 31/18.01.2017 a CNCD respectă întocmai dispoziţiile art. 77 alin. (1) din Procedura internă şi că împrejurarea că în cuprinsul acesteia nu se regăseşte soluţionarea cererii de suspendare/amânare a pronunţării, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu afectează legalitatea hotărârii contestate, întrucât în cuprinsul hotărârii nu trebuie să se regăsească dezlegarea tuturor chestiunilor procedurale incidentale.

Chiar dacă în analiza sa CNCD a folosit şi nota explicativă nr. 1983/01.04.2016, desfiinţată ulterior de secţia penală a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, acest lucru nu afectează legalitatea hotărârii CNCD, întrucât s-a avut în vedere ansamblu înscrisurilor depuse la dosar atunci când s-a constatat că tratamentul diferenţiat nu se confirmă.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 47 din 16 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.