Inadmissibility of suspension of conflict of interest report due to automatic suspension and pre-produced criminal referral effects

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând anularea Raportului de Evaluare numărul 19844/G/ll/23 aprilie 2021, întocmit la data de 23 aprilie 2021, de către instituţia pârâtă, în lucrarea numărul 39295/A/II/13 octombrie 2020, precum şi suspendarea executării actului juridic administrativ contestat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze, pentru prevenirea unei pagube iminente care s-ar produce persoanei evaluate, ca urmare a expunerii nejustificate a acestuia.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 118 din 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendare şi a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 118 din 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În opinia recurentului, raportul de evaluare a fost întocmit cu încălcarea dreptului la apărare a persoanei evaluate, toate acestea constituind motive de anulare în tot a raportului de evaluare mai sus-identificat. Precizează recurentul că, în conţinutul raportului de evaluare nu s-au inserat apărările sale. Este de părere că, persoanei evaluate trebuie să i se permită să îşi formuleze apărările, să prezinte toate dovezile pe care se sprijină cererea de anulare a raportului de evaluare prin mijloacele legale puse la dispoziţie de reglementarea inserata în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, admiterea prezentei acţiuni fiind de natură să răstoarne prezumţiile concluziilor din raport.

În continuare susţine recurentul că, pentru a putea fi considerată persoană vătămată şi implicit pentru a avea dreptul de a solicita suspendarea unui act administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a doua condiţii: interesul legitim si prejudiciul, ca o consecinţă a actului respectiv. Precizează recurentul că, îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: are sau a avut un interes legitim, în legătură cu actul administrativ în cauză; a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu ca o consecinţă a unui act administrativ, de natură să producă efecte juridice .

Precizează recurentul că, atât interesul său în suspendarea efectelor actului administrativ cât şi prejudiciul cauzat sunt evidente, rezultând din cuprinsul prezentei cereri de chemare în judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Raportul de evaluare nr. x/23.04.2021 s-a reţinut, în esenţă, încălcarea de către reclamantul A. a prevederilor art. 70 si art. 71 din legea nr. 161/2003, art. 75 si 77 din legea nr. 393/2004 si art. 46 din legea nr. 215/2001, întrucât deşi ar fi avut un interes personal de natură patrimonială, ar fi fost prezent la şedinţa din data de 27.04.2018 fiind preşedinte de şedinţă şi a votat Hotărârea Consiliului Local Voineşti nr. 15/27.04.2018 privind închirierea prin atribuire directă a pajiştilor aparţinând domeniului privat al comunei Voineşti, ulterior fiind încheiat contractul de închiriere nr. x/14.05.2018, între Primăria Comuni Voineşti reprezentată de primar şi reclamantul din prezenta cauză, în calitate de locatar. S-a reţinut prin acelaşi raport si împrejurarea că ar exista indicii de săvârşire a infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, fapta prevăzută de art. 301 C. pen.

Raportat la aceste constatări, prin raportul menţionat s-a dispus comunicarea raportului de evaluare Instituţiei Prefectului Judeţului Vaslui pentru informare si luarea masurilor legale ce se impun după rămânerea definitivă a acestuia precum si sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad în vederea cercetării privind săvârşirea de către A. a infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 301 C. pen.

Împotriva acestui raport de evaluare reclamantul A. a formulat prezenta acţiune, reclamantul solicitând anularea raportului si suspendarea executării acestuia până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ este necesar ca în cauză să fie îndeplinite cerinţele art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

Relevante în soluţionarea cauzei sunt si prevederile art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004: în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Rezultă din coroborarea acestor dispoziţii legale că, pentru suspendarea actului administrativ era necesar, în primul rând, ca în cauză să se constate existenţa unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv să existe anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În plus, era necesar ca si cea de a doua condiţie impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 să fie îndeplinita în cauză, respectiv cea care vizează necesitatea prevenirii unei pagube iminente, care conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Suspendarea executării actului administrativ constituie o măsură excepţională prin care instanţa de judecată înlătură caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ, astfel că luarea acestei măsuri presupune dovedirea existenţei acelor împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, dar mai ales a necesităţii înlăturării temporare a caracterului executoriu al actului pentru a preveni o pagubă iminentă.

În plus din dispoziţiile legale anterior menţionate rezultă că, pentru ca cererea de suspendare să fie admisibilă este necesar ca actul administrativ ce face obiectul cauzei să fie susceptibil de executare, pe de o parte şi să nu îşi fi produs deja pe deplin efectele, pe de altă parte.

În cauza de faţă, a fost contestat raportul de evaluare a conflictului de interese de natură administrativă ce nu produce nici un efect, dispoziţiile actului administrativ neavând caracter executoriu.

Mai constată instanţa de control judiciar că, raportul de evaluare ce face obiectul cauzei conţine atât concluzii în ceea ce priveşte constatarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese de natură administrativă cât şi identificarea unor elemente ce indică posibila săvârşire a infracţiunii de conflict de interes, elemente ce pot face obiectul unor cercetări penale.

În acest sens la pct. 3 al raportului s-a dispus măsura sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad în vederea cercetării privind săvârşirea de către A. a infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 301 C. pen.. Cu privire la această din urmă dispoziţie, raportul de evaluare constituie un act de sesizare a organelor penale, care si-a produs deja efectele.

Prin urmare, constatând că în ceea ce priveşte aspectele vizând constatarea conflictului de interese administrative, efectele raportului de evaluare sunt suspendate de drept ca urmare a contestării sale de către recurentul-reclamant (în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 176/2010) iar în ceea ce priveşte măsura sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, raportul menţionat si-a produs deja efectele, corect s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare şi s-a respins în consecinţă cererea de suspendare formulată în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 118 din 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.