Moral damages award raised to 90,000 RON after Guarantee Fund's internal benchmark deemed non-exclusive

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 16 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. prin reprezentant legal B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 19808/10.04.2019, respectiv art. 1 şi 2 şi obligarea pârâtului să plătească reclamantului diferenţa dintre suma de 450.000 RON şi suma prevăzută la art. 1 din decizie - 60.167,78 RON, respectiv 389.832,22 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 914 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei pronunţate la fond, a declarat recurs reclamantul A. prin reprezentant legal B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurentul-reclamant arată că hotărârea primei instanţe a fost dată cu greşita aplicare a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, potrivit cărora, plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, respectiv a art. 26, 50 din Norma ASF nr. 23/2014, întrucât nu ţine seama de criteriile jurisprudenţiale impuse în evaluarea cuantumului despăgubirilor.

Atât pârâtul, cât şi prima instanţă s-au raportat în mod greşit doar la durata îngrijirilor medicale consemnată în mod abstract în certificatul medico-legal nr. 1227/D1/25.10.2016, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani. În opinia recurentului-reclamant, evaluarea prejudiciului moral ar fi trebuit să se realizeze printr-o apreciere în concret asupra ansamblului consecinţelor negative, întrucât, prin documente medicale eliberate ulterior emiterii acestui certificat, a făcut dovada unor consecinţe negative ale accidentului care s-au perpetuat în timp, nefiind vindecat integral, fizic şi psihic, la expirarea perioadei de îngrijiri medicale stabilită prin certificat. Totodată, accidentul rutier a avut impact şi asupra psihicului reclamantului minor. Numărul de zile de îngrijiri medicale nu are nicio legătură cu prejudiciul moral efectiv încercat de reclamant datorită faptului că leziunile produse au determinat ca victima să suporte la vârsta de 14 ani (când jocul şi asimilarea noţiunilor şcolare ar fi trebuit să constituie principalele preocupări) trei intervenţii chirurgicale sub anestezie generală, dintre care două după emiterea certificatului - de unde reiese că reclamantul a necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale, a fost internat de numeroase ori în instituţii medicale de specialitate din laşi şi Botoşani. Astfel, reclamantul a făcut dovada unor consecinţe negative ale accidentului care se perpetuează în timp. Durerea fizică resimţită a fost dublată de disconfortul psihic permanent, victima minoră luptând treptat şi în fiecare zi pentru a-şi recâştiga mobilitatea şi funcţionalitatea membrului inferior drept, având drept unic scop vindecarea pe deplin.

Solicită instanţei de recurs să aprecieze că, raportat la circumstanţele particulare ale cauzei, se justifică o reevaluare a întinderii prejudiciului.

Arată că dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 ("În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare") permit şi instanţei să individualizeze despăgubirile în raport de împrejurările concrete ale speţei, nefiind un atribut exclusiv al pârâtului FGA.

Comisia Specială din cadrul FGA nu a realizat o evaluare în concret a întinderii prejudiciului suferit de reclamant, ci s-a raportat în mod exclusiv la "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese" adoptată de pârât prin Decizia nr. 74/02.08.2018.

Însăşi procedura adoptată de pârât (Anexa nr. 3) prevede că pentru vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale se acordă între 510 şi 900 RON/zi de îngrijire medicală, însă pârâtul nu a arătat de ce în cazul reclamantului a avut în vedere doar pragul valoric de 600 RON/zi de îngrijiri medicale şi nu 900 RON, de ce nu a avut în vedere documentele medicale emise ulterior certificatului medico-legal, precum şi faptul că reclamantul minor a fost supus la mai multe intervenţii chirurgicale.

În opinia recurentului-reclamant, propunându-şi să fie obiective, aceste anexe/tabele nu ţin seama în niciun fel de circumstanţele particulare ale fiecărui caz, ci propun nişte sume fixe/persoană vătămată, fiind practic negată însăşi esenţa daunelor morale, aceea de a ţine seama de suferinţele psiho-fizice ale fiecărei persoane afectate şi de ansamblul de împrejurări în care ele s-au produs.

În ceea ce priveşte situaţia particulară a reclamantului A. - minor în vârstă de 14 ani, gravitatea şi multitudinea leziunilor sunt confirmate de următoarele documente medicale:

- biletul de externare eliberat de Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati" Botoşani, din care rezultă că reclamantul a fost internat în regim de urgenţă cu: fractură 1/3 distală tibia stângă cu deplasare; fractură peroneu stâng; plasă deschisă 1/3 distală gambă dreapta; multiple plăgi abrazive; contuzie epicraniană;

- biletul de exernare/Scrisoare medicală eliberat(ă) de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sf. Maria" Iaşi, din care rezultă că reclamantul a fost internat prin transfer din secţia Chirugie şi Ortopedie Pediatrică a Spitalului Judeţean de Urgenţă "Mavromati" Botoşani, la solicitarea familiei, pentru continuarea tratamentului, reclamantul fiind supus la data de 04.10.2016 unei prime intervenţii chirugicale de: reducere deschisă şi osteosinteză cu placa în T si 6 şuruburi tibia dreaptă; reducere deschisă si osteosinteză centromedulară cu 1 broşă Kirschner peroneu drept, drenaj cu 1 tub, imobilizare postoperatorie în cizmă ghipsată înaltă pentru 45 zile, tratament medicamentos cu antibiotice. Ulterior, s-a deplasat cu cârje axilare şi a fost scutit de la sport în anul şcolar 2016-2017;

- certificatul medico-legal nr. 1227/D1 întocmit de SJML Botoşani la data de 25.10.2016, conform căruia reclamantul A. a prezentat un politraumatism tradus prin: fractură deschisă tip II Gustilo-Anderson 1/3 inferioară ambele oase gambă dreapta; plasă deschisă 1/3 distală gambă dreapta; multiple plăgi abrazive; contuzie epicraniană;

- biletul de externare/Scrisoarea medicală din data de 28.01.2017 eliberat(ă) de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sf. Maria" Iaşi, din care rezultă că reclamantul A. a fost supus la 4 luni de la accident, unei a doua intervenţii chirurgicale: de extragere a materialului de osteosinteză (broşă Kirschner) de la nivelul peroneului drept, în urma căreia a urmat tratament medicamentos cu antibiotice, fiind diagnosticat la externare cu fractură deschisă tip II Gustilo - Anderson 1/3 inferioară, ambele oase gambă dreapta;

- biletul de externare şi Scrisoarea medicală din data de 25.11.2017 eliberată de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sf Maria" Iaşi, potrivit căreia reclamantul A. a fost internat în perioada 23.11-25.11.2017 şi a fost supus la 1 an şi 2 luni de la accident, unei a treia intervenţii chirurgicale: de extragere a materialului de osteosinteză (1 placă în T şi 6 şuruburi) de la nivelul tibiei drepte, în urma căreia a urmat tratament medicamentos cu antibiotice, s-a deplasat cu cârje axilare, a evitat frigul, umezeala, traumatismele locale, a fost scutit de la sport în anul şcolar 2017-2018, fiind diagnosticat la externare cu fractură 1/3 inferioară, ambele oase gambă dreapta operată.

Leziunile grave suferite de reclamant i-au afectat puternic starea de sănătate, dar şi integritatea corporală, fiind lesne de înţeles că va resimţi pe termen lung consecinţele traumatismelor la nivelul membrului inferior drept, împrejurare de natură a-i afecta calitatea vieţii. Din cauza fracturii de la nivelul gambei drepte, reclamantul a rămas cu sechele, respectiv cu simtomatologie algică cu caracter permanent.

De asemenea, din cauza vătămării suferite şi a perioadei anevoioase şi lente de vindecare, situaţia şcolară (reclamantul era elev în clasa a VIII-a şi a fost nevoit să absenteze o perioadă mare de timp de la şcoală) şi socială a reclamantului a avut de suferit, acesta nemaiputând să participe la aceleaşi activităţi pe care le desfăşoară în mod normal colegii şi prietenii lui, simţindu-se marginalizat şi neputincios.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale instanţa de fond nu a avut în vedere suferinţa psihică încercată de reclamant ca urmare a implicării în accidentul de circulaţie ce a creat victimei un complex de inferioritate pe mai multe planuri.

Susţine că despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale (nepatrimoniale) sunt dificil de stabilit, în absenţa unor probe materiale, astfel că judecătorul este singurul care, în raport de consecinţele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât priveşte întinderea prejudiciului, este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, statuând în echitate, instanţa urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie echitabilă.

Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolsloy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Or, în speţa de faţă, niciunul din aceste criterii nu a fost aplicat de instanţa de fond, motivarea, ca şi soluţia pronunţată, fiind una rigidă, fără nuanţe (cu toate că în cauză se impune evaluarea pecuniară a unor suferinţe de ordin emoţional, nu numai fizic), dar şi profund inechitabilă, fără a avea în vedere aspecte ce privesc însuşi fondul chestiunii litigioase, aspecte precum gradul de suferinţă al victimei, consecinţele produse asupra stării de sănătate fizice şi psihice a acesteia în prezent şi în viitor, modul în care viata acesteia a fost schimbată sub aspect emoţional, familial, şcolar, social etc.

În concluzie, apreciază că soluţia primei instanţe de respingere a solicitării de majorare a despăgubirilor morale acordate reclamantului A. este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, motiv pentru care se impune casarea sentinţei, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în calea de atac a recursului

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de reclamant.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru considerentele următoare.

II.1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de plată nr. x/30.06.2017, reclamantul a solicitat pârâtului să fie despăgubit din disponibilităţile FGA cu suma de 30.000 RON daune materiale şi 420.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciu suferit în urma evenimentului rutier din data de 28.09.2016.

Prin decizia nr. 19808/10.04.2019, pârâtul FGA a admis în parte cererea de plată şi a acordat reclamantului suma de 60.000 RON daune morale (respectiv câte 600 RON pentru fiecare din cele 100 de zile de îngrijiri medicale) şi 167,78 RON daune materiale.

Decizia emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a fost contestată în faţa instanţei de contencios administrativ, reclamantul solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtului la acordarea diferenţei de 389.832,22 RON (daune materiale şi morale neacordate), iar prin sentinţa recurată, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, reţinând, în esenţă, că suma de 60.000 RON acordată de FGA cu titlu de daune morale apare ca fiind adecvată reparării prejudiciului moral suferit de reclamant, în condiţiile în care pentru stabilirea cuantumului acestora s-au utilizat criterii obiective, iar în ceea ce priveşte despăgubirile materiale, că reclamantul nu a depus la dosarul de daună documente justificative prin care să facă proba plăţii sumei de 30.000 RON.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care se întemeiază recursul declarat în cauză de reclamant, sentinţa de fond este criticată sub aspectul modului de soluţionare a daunelor morale, recurentul-reclamant susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile legale incidente.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014 (în temeiul căruia a fost emisă decizia contestată), daunele morale se acordă "în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România". În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a reţinut constant că în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative siferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori gradul în care i-a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Aşadar, în stabilirea cunatumului daunelor morale se au în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, despăgubirile trebuind să fie rezonabile, juste şi echitabile, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei, în aşa fel încât să nu fie derizoriu, dar nici să se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească despăgubirea.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale cuvenite reclamantului pentru repararea prejudiciului cauzat în urma accidentului rutier din 28.09.2016, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile prevederile Procedurii de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese, prin care au fost stabilite criterii de determinare a unor praguri valorice, procedură aprobată prin Decizia directorului general al Fondului de Garantare a Asiguraţilor nr. 74/02.08.2018, în vigoare la data formulării cererii de plată.

Astfel, potrivit procedurii interne aplicate de pârâtul F.G.A., se reţine că pentru calcularea sumei cuvenite cu titlu de daune morale sunt avute în vedere numărul de zile necesare recuperării şi consecinţele vătămării.

Există, aşadar, elemente obiective în raport de care să poată fi analizat şi apreciat cuantumul despăgubirilor morale la care este îndreptăţită persoana vătămată, potrivit Legii nr. 213/2015.

Aşa fiind, numărul de îngrijiri medicale se stabileşte prin raportare la elemente obiective, de natură a dovedi existenţa unui prejudiciu şi întinderea acestuia.

Prin cererea de recurs, reclamantul susţine că acest criteriu de cuantificare obiectiv, validat de instanţa de fond, a fost aplicat în mod exclusiv, fără a ţine cont de situaţia specifică, respectiv de criteriul subiectiv al suferinţelor de natură fizică şi psihică resimţite de reclamant în urma accidentului rutier.

Înalta Curte constată că intimatul-pârât a urmărit să se raporteze la un criteriu obiectiv şi rezonabil în stabilirea despăgubirilor morale solicitate de persoanele vătămate, ceea ce nu exclude de la aplicare principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1349 alin. (2) şi art. 1385 alin. (1) C. civ., dar şi de jurisprudenţa instanţelor naţionale. Durata îngrijirilor medicale, indicată printr-un certificat sau un raport de expertiză, este pertinentă în stabilirea daunelor acordate pentru compensarea suferinţelor morale, însă nu reprezintă un criteriu unic, atât timp cât, fiind lezate valori fără conţinut economic, intensitatea suferinţelor resimţine trebuie privită în raport de circumstanţele particulare ale fiecărei cauze.

Instanţa de control reţine că, în raport cu prevederile art. 15 din Norma ASF nr. 16/2015, actele medicale ataşate la dosarul de daună reprezintă documente justificative ale prejudiciului moral suferit de reclamant, efect al producerii unui accident de circulaţie soldat cu vătămarea sa corporală.

În cauză, intimatul-pârât FGA, încadrând situaţia reclamantului în pragul nr. 3 din Anexa nr. 3 la Procedura menţionată anterior, prag care prevede un cuantum al despăgubirilor morale situat între 510 şi 900 RON/zi de îngrijire medicală, a stabilit acordarea unei sume de 600 RON pentru fiecare zi de îngrijiri medicale acordate reclamantului (avându-se în vedere vârsta acestuia - minor), rezultând suma de 60.000 RON daune morale.

Înalta Curte constată că în urma accidentului rutier produs în data de 28.09.2016, a cărui victimă a fost reclamantul, acesta a suferit traume fizice şi emoţionale, dovedite prin probaţiunea administrată, respectiv actele medicale ataşate cererii de plată. Astfel, potrivit certificatului medico-legal nr. 1227/D1/25.10.2016, reclamantul a suferit un politraumatism, constând în fractură deschisă tip II Gustilo - Andersen 1/3 inferioară ambele oase gambă dreapta, plagă deschisă 1/3 distală gambă dreapta, multiple plăgi abrazive, contuzie epicraniană, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale. Conform biletului de externare FO nr. 49001, emis de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sf. Maria" Iaşi, secţia Clinică Ortopedie pediatrică, la data de 4.10.2016, s-a practicat reducerea deschisă şi osteosinteză cu placă în "T" şi 6 şuruburi tibia dreaptă, reducere deschisă şi osteosinteză centromedulară cu o broşă Kirschner peroneu drept, drenaj cu un tub, imobilizare postoperatorie în cizmă ghipsată înaltă. La externare, pacientului i s-a recomandat: să fie luat în evidenţă de medicul de familie; să revină de urgenţă dacă degetele piciorului se umflă sau se învineţesc; repaos la pat încă o săptămână după care este permisă reluarea mersului în cârje, fără sprijin pe membrul inferior drept; motivarea absenţelor şcolare în perioada 03.10 - 20.11.2016; scutire de sport 2016/2017; să revină peste 45 zile pentru suprimarea ghipsului şi a firelor, control clinic şi radiografic. De asemenea, conform biletului de externare FO 3712, emis de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sf. Maria" Iaşi, secţia Clinică Ortopedie pediatrică, la data de 25.01.2017, s-a intervenit chirurgical, pentru a se practica extragerea materialului de osteosinteză (broşă Kirschner) de la nivelul peroneului drept. La externare, i s-a recomandat, de asemenea: să fie luat în evidenţa medicului de familie; pansament peste 2-3 zile la medicul de familie; scoaterea firelor de sutură de la plaga operatorie la medicul de familie după 2 săptămâni (10.02.2017); repaos la domiciliu încă 2 zile după care să reia treptat activitatea, fiindu-i permis mersul; motivarea absenţelor şcolare în perioada 25 - 29.01.2017; control clinic şi radiografic peste 6 luni.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că evenimentul rutier a cărui victimă a fost recurentul-reclamant a fost de natură a provoca acestuia dureri fizice şi suferinţe psihice intense, stări de angoasă şi de frustrare, având în vedere leziunile suferite şi intervenţiile chirurgicale, imobilizarea la pat, necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare în vederea desfăşurării activităţii cotidiene.

Înalta Curte reţine că scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale, pentru suferinţe de acelaşi ordin, şi nu a unei satisfacţii patrimoniale, iar spre deosebire de despăgubirile materiale care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.

În aceste condiţii, contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că suma acordată de pârât cu titlu de daune morale apare ca fiind neadecvată reparării prejudiciului moral suferit de către reclamant şi se justifică acordarea cu titlu de daune morale a unei sume calculate prin raportare la limita maximă de 900 RON/zi de îngrijire medicală.

Aşa fiind, în raport de prevederile procedurii interne a pârâtului şi de probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că suma de 90.000 RON (în loc de 60.000 RON) cu titlu de daune morale este îndestulătoare pentru a indemniza prejudiciul suferit de reclamant.

Pe cale de consecinţă, raportat la cele mai sus menţionate, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul-reclamant, referitor la stabilirea daunelor morale şi apreciază că se impune majorarea cuantumului acestora la suma de 90.000 RON (cu încă 30.000 RON), asigurându-se astfel un anumit echilibru între prejudiciul moral produs şi despăgubirile acordate, în măsură să permită recurentului-reclamant atenuarea suferinţelor morale fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

II.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va admite recursul recurentului-reclamant, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite în parte cererea de chemare în judecată, va anula în parte decizia atacată şi va obliga intimatul-pârât la plata către recurentul-reclamant a sumei de 90.000 RON, cu titlu de daune morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. prin reprezentant legal B. împotriva sentinţei civile nr. 914 din 6 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi, rejudecând:

Admite în parte cererea de chemare în judecată.

Anulează în parte decizia nr. 19808/10.04.2019 emisă de FGA.

Obligă pârâtul FGA la plata către reclamantul A. prin reprezentant legal B. a sumei de 90.000 RON, cu titlu de daune morale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.