Deputy mayor’s incompatibility upheld; lower court judgment annulling agency report quashed, claimant’s action rejected.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/18.10.2017, cu consecinţa înlăturării stării de incompatibilitate reţinute prin raport.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 23 din 7 februarie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, şi a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/18.10.2017, întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 23 din 7 februarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, arată că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, critică faptul că instanţa de fond a reţinut că desemnarea reclamantului, de către consiliul local, ca reprezentant în consiliul de administraţie al şcolii, nu constituie o încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor, sens în care invocă dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, precum şi dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, aflate în vigoare în perioada supusă evaluării, respectiv până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49/2014, 03.07.2014.

Arată că, ulterior, prin O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014, a fost modificat art. 96 din Legea nr. 1/2011, recunoscându-se dreptul primarului sau a unui reprezentant al acestuia să facă parte din consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial, modificare ce se coroborează şi cu prevederile art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Consideră că raţionamentul instanţei de fond se bazează pe o interpretare greşită a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa de fond dând prioritate dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 1/2011, pe care le-a aplicat greşit, în condiţiile în care nici în varianta iniţială şi nici în actuala formă a art. 96 din Legea nr. 112011 nu se permite viceprimarului să facă parte din consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ. Astfel, în varianta iniţială a art. 96 din Legea nr. 1/2011 se prevedea că din consiliul de administraţie face parte un reprezentant al primarului, un reprezentant al consiliului local, iar după modificarea adusă prin O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; primarul sau un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local.

Precizează că în speţă, intimatul-reclamant a fost desemnat prin Hotărârea Consiliului Local Bereşti nr. 37/21.10.2014, ca reprezentant al Consiliului Local Bereşti în cadrul Consiliului de administraţie al Liceului Tehnoligic "B.", însă această desemnare s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor exprese ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în condiţiile în care reprezentarea Consiliul local în Consiliile de Administraţie se poate realiza de către persoane în privinţa cărora nu se încalcă regimul incompatibilităţilor, respectiv există posibilitatea desemnării, în calitate de reprezentant al Consiliului local, spre exemplu, a unui consilier local, şi nu a viceprimarului, care se află în stare de incompatibilitate potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Consideră că cele două funcţii/calităţi deţinute simultan în perioada 21.10.2014 - 30.10.2015 de către A., respectiv funcţia-de viceprimar al oraşului Bereşti, judeţul Galaţi şi calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Liceului Tehnologic "B." din aceeaşi localitate, sunt incompatibile.

De asemenea, precizează că potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult-15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie, iar nerespectarea acestei obligaţii este sancţionată, conform dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din acelaşi act normativ, care prevede că prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă subliniază faptul că legiuitorul nu a condiţionat aplicarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 de obţinerea unui folos patrimonial sau de urmărirea unui interes personal, ci simpla deţinere a funcţiei de viceprimar şi a calităţii de membru al Consiliul de administraţie al unei unităţi publice de învăţământ este suficientă pentru a atrage starea de incompatibilitate.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită verificarea respectării de către recurentă a termenului de declarare a recursului şi respingerea recursului, ca tardiv formulat, în ipoteza în care aceasta nu a fost formulat în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Pe fond, solicită respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este conformă cu regulile de drept aplicabile, în condiţiile în care susţine că nu s-a aflat în situaţie de incompatibilitate prin deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar cu aceea de reprezentant al consiliului local în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.

În acest sens, invocă dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, modificate prin O.U.G. nr. 49/2014, care, în opinia sa, permiteau primarilor şi consilierilor locali, deci şi viceprimarilor, să fie membri în consiliile de administraţie ale şcolilor.

Consideră că prin modificarea operată prin O.U.G. nr. 49/2014, legiuitorul a dorit să clarifice aspectele neclare şi contradictorii din vechea reglementare, dând eficienţă dispoziţiilor speciale ale legii educaţiei naţionale.

Precizează că nu şi-a pierdut calitatea de consilier local şi apreciază că nu poate fi reţinută interpretarea recurentei în sensul că primarul sau consilierul local pot face parte din consiliile de administraţie ale şcolilor, dar viceprimarul, care este înlocuitorul de drept al primarului, nu poate deţine această calitate.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul- reclamant A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată.

Astfel, verificând înscrisurile de la dosar, se constată că hotărârea recurată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 02.03.2018, iar recursul a fost înaintat instanţei la data de 16.03.2018, astfel cum reiese din Borderoul de înaintate cu poşta militară a cererii de recurs din dosarul nr. x/2017, aflat la dosar recurs, cu respectarea termenului de 15 zile, ultima zi în care cererea de recurs putea fi depusă în termen fiind 18 martie 2018, duminică, caz în care termenul de declarare a căii de atac se prelungea până în prima zi lucrătoare următoare, respectiv până în data de 19.03.2018.

În cauză, se aplică termenul de declarare a recursului de 15 zile, prevăzut în materia contenciosului administrativ de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", şi nu termenul de 30 de zile prevăzut de art. 485 C. proc. civ., astfel cum a susţinut intimatul-reclamant prin întâmpinare.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul- reclamant A. prin întâmpinare.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/18.10.2017, cu consecinţa înlăturării stării de incompatibilitate reţinute prin raport.

Prin Raportul de evaluare nr. x/18.10.2017, întocmit de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, s-a reţinut că în perioada 21.10.2014 - 30.10.2015 reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în exercitarea mandatului de viceprimar al Oraşului Bereşti, jud. Galaţi, a deţinut şi calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Liceului Tehnologic "B." din aceeaşi localitate, încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, potrivit cărora:

"(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: (...)

d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deţine participaţie."

Criticile de nelegalitate formulate de pârâta Agenţia Naţională de Integritate prin cererea de recurs privesc, în esenţă, greşita aplicare şi interpretare a efectelor modificărilor legislative operate conform O.U.G. nr. 49/2014 asupra situaţiei de incompatibilitate reţinute prin raportul de evaluare întocmit în cauză.

Instanţa de recurs constată că recursul este fondat.

Astfel, Înalta Curte reţine că, până la data de 26.06.2014, dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 stipulau că:

"(2) În cazul instituţiilor de învăţământ de stat, consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar.

b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă;

c) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 13 membri, dintre aceştia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanţi ai consiliului local şi 3 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă."

Prin O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative (intrată în vigoare la 30 iunie 2014), prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 au fost completate în sensul că, din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ va face parte "primarul sau un reprezentant al primarului".

În raport cu perioada pentru care s-a reţinut starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant, respectiv 21.10.2014 - 30.10.2015, Înalta Curte constată că în cauză se aplică dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 49/2014, intrată în vigoare la data de 26 iunie 2014, care prevăd în mod expres că din consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ face parte, alături de alte persoane, primarul sau un reprezentant al primarului.

Cu alte cuvinte, reglementarea incompatibilităţilor, din punct de vedere al existenţei şi efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcţiilor incompatibile, fără a avea relevanţă modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activităţii de evaluare, astfel cum a susţinut recurentul-reclamant.

Această interpretare a fost confirmată şi de soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în şedinţa din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, pentru situaţii ivite anterior modificării textului de lege şi a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

Analizând coroborat textele de lege de mai sus cu starea de fapt din cauză, Înalta Curte constată că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că se impune admiterea acţiunii reclamantului, instanţa reţinând că, în raport cu scopul avut în vedere de către legiuitor la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011, precum şi cu modificarea ulterioară a acestei norme prin O.U.G. nr. 49/2014, se impune includerea viceprimarului alături de primar sau reprezentantul său pentru a face parte din consiliile de administraţei ale şcolilor.

Raţionamentul este eronat, în condiţiile în care dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, modificate prin O.U.G. nr. 49/2014, prevăd în mod expres că din consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ face parte, alături de alte persoane, primarul sau un reprezentant al primarului, fără ca viceprimarul să fie inclus în textul de lege.

Astfel, Înalta Curte apreciază că în lipsa unei menţionări exprese în textul de lege de mai sus, nu se poate proceda la extinderea persoanelor care pot face parte din consiliile de administraţei ale unităţilor de învăţământ.

Scopul reglementării cazurilor de incompatibilitate îl reprezintă asigurarea îndeplinirii funcţiei publice în mod transparent, imparţial şi independent, legiuitorul optând pentru o reglementare legislativă strictă, din care viceprimarul nu făcea parte, astfel încât împrejurările invocate de intimatul-reclamant nu au caracter exonerator în ceea ce priveşte obligaţia respectării regimului incompatibilităţilor.

Nefondat este şi argumentul intimatului-reclamant conform căruia, independent de forma textului de lege în vigoare la momentul reţinerii stării de incompatibilitate, se impune a se reţine scopul urmărit de legiuitor, care ulterior a înţeles să modifice textele de lege reţinute ca temei al incompatibilităţii. O asemenea interpretare nu poate fi reţinută, normele în materia incompatibilităţilor fiind de strictă interpretare şi aplicare, în contextul în care este vorba de restrângerea unor drepturi, împrejurare ce se circumscrie situaţiilor de excepţie de la lege.

Pe de altă parte, se reţine că reclamantul nu a respectat obligaţia ce-i revenea potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, de a demisiona din una dintre funcţiile incompatibile, ci a continuat să deţină simultan atât funcţia de viceprimar, cât şi pe cea de reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al şcolii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este fondat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta reţinând în mod corect starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul-reclamant, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate şi menţinerea raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 23 din 7 februarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată prin întâmpinare.

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 23 din 7 februarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.