Retrocession of religious properties: successor standing and mandatory technical expertise to distinguish in-kind restitution from compensatory measures
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appeals filed by the Special Commission for Retrocession and the Municipality, vacating the first-instance judgment and remanding the case for retrial. The dispute centered on the retrocession of properties in Baia Mare originally belonging to a religious order, which the first-instance court had partially granted despite the Commission’s rejection based on the claim that the petitioner was a distinct legal entity from the original tabular owner and that technical expertise was required to distinguish between restitutable areas and those requiring reparative measures. The Supreme Court confirmed the petitioner’s standing, ruling that the religious order in Arad was the legal successor to the original property holder and not a separate entity, but determined that the first-instance court failed to properly assess the proportionality of additions and distinguish between restitutable and non-restitutable surfaces without a mandatory technical expertise, citing Articles 1 and 4 of Emergency Ordinance No. 94/2000 regarding the criteria for in-kind restitution versus compensation and the 50% threshold for new structures.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 394 alin. (3) C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000; Retrocession of religious properties: successor standing and mandatory technical expertise to distinguish in-kind restitution from compensatory measures: Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 mai 2022
Deliberând asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.08.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Ordinul Minoriţilor Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 5526 din 31.05.2016 şi, pe cale de consecinţă, retrocedarea imobilelor care au făcut obiectul cererilor.
Totodată, a solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 21 din data de 25 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Municipiul Baia Mare, în interesul pârâtei.
2. Sentinţa pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 85 din 17 iulie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de cu sediul în Arad în contradictoriu Ordinul Minoriţilor Arad, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România.
A anulat parţial decizia nr. 5526 din 31.05.2016 emisă de către pârâta în ceea ce priveşte respingerea cererilor de retrocedare nr. x din 06.02. 2003 şi nr. 1869/06.02.2003 şi parţial cererea de retrocedare nr. x din 06.02.2003 depusă de către reclamantă .
A menţinut decizia atacată în ceea ce priveşte redirecţionarea spre competentă soluţionare a cererii de retrocedare nr. x din 06.022003 către Compania Naţională Loteria Română S.A. pentru suprafaţa construită de 28,90 mp şi terenul în suprafaţă de 14,45 mp.
A dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilelor situate în Municipiul Baia Mare judeţul Maramureş, înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Baia Mare nr. top x, identificate actualmente administrativ cu următoarele imobile:
- imobilul situat în municipiul Baia Mare, Piaţa Libertăţii nr. 6 parter - constând în spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă aflate în proprietatea privata a Statului Român şi etaj - fost internat al Liceului de Arte,proprietatea publică a Mun. Baia Mare, cu excepţia imobilelor aflate în proprietatea Compania Naţională Loteria Română S.A. respectiv suprafaţa construită de 28,90 mp şi terenul în suprafaţă de 14,45 mp pentru care cererea de retrocedare s-a transmis de pârâtă către Compania Naţională Loteria Română S.A.;
- imobilele situate administrativ în Municipiul Baia Mare, Piaţa Păcii nr. 5 parter şi nr. 6 parter constând în spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă aflate în proprietatea privată a Statului Român;
- imobilul identificat administrativ în Municipiul Baia Mare, Strada 30 decembrie nr. 6 parter compus din spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă aflate în proprietatea privata a Statului Român;
- parţial imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, Strada x nr. 2 respectiv partea aflată în proprietatea publică a Municipiului Baia Mare respectiv spaţiul ocupat de D V- P M Baia Mare şi spaţiu comercial de la subsol aflat în proprietatea privata a Statului Român;
- apartamentul nr. x situat în Municipiul Baia Mare, str. x pentru care s-a anulat contractul de vânzare cumpărare nr. x/1997, încheiat în temeiul Legii 112/1995;
A dispus acordarea în favoarea reclamantei a măsurilor reparatorii în echivalent potrivit legii speciale pentru imobilele înscrise iniţiale în cartea funciară nr. x a localităţii Baia Mare nr. top x,identificate actualmente administrativ cu următoarele imobile:
- parţial imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, strada x nr. 2 respectiv partea aflată în proprietatea privată şi anume apartamentele 1, 2 şi 3
- imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, strada x nr. 4 mai puţin
- apartamentul nr. x situat în Municipiul Baia Mare, str. x pentru care s-a anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat în temeiul Legii 112/1995,respectiv apartamentele 1, 2 şi 4;
- imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, strada x nr. 6 imobil ce cuprinde apartamentele 1, 2, 3, 4,5,6;
- imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, strada 30 decembrie nr. 2 constând în casă cu un apartament;
- imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, strada 30 decembrie nr. 4 casă cu patru apartamente .
A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul accesoriu Municipiul Baia Mare în favoarea pârâtei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
A promovat recurs şi intervenientul Municipiul Baia Mare, prevalându-se de cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a apreciat că instanţa a interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 1 alin. (1), (3), (6) şi (7) şi ale art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 şi a făcut o analiză sumară a actelor aflate la dosarul aferent cererilor de retrocedare.
Mai mult, instanţa s-a rezumat doar să constate că nu s-a dovedit realizarea de către statul român sau de către municipiul Baia Mare de lucrări care să fi dus la crearea unui imobil nou în sensul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 şi nici nu s-a dovedit realizarea de adăugiri sub procentul de 50% de către statul român sau de către municipiul Baia Mare pentru a se putea dispune preluarea cu plată a acestora.
O astfel de soluţie nu poate fi pusă în aplicare fără efectuarea unui raport de expertiză tehnică prin intermediul căreia să poată fi lămurită care este suprafaţa care poate fi restituită în natură din imobilul identificat cu nr. topo x şi care este suprafaţa pentru care se poate propune acordare de măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale.
În ceea ce priveşte calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului, apreciază că instanţa de fond în mod eronat a concluzionat faptul că proprietarul tabular al imobilului şi reclamantul nu sunt două persoane juridice distincte.
Astfel, în mod greşit s-a reţinut faptul că reclamantul este continuatorul proprietarului tabular, Ordinul Minoriţilor Baia Mare, având în vedere că această chestiune litigioasă fusese tranşată definitiv de către Curtea de Apel Cluj prin sentinţa civilă nr. 204/31.05.2017.
Recurentul intervenientul Municipiul Baia Mare a invocat faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., prima instanţă ţinând cont de acte depuse după rămânerea în pronunţare.
Cu privire la incidenţa art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arată că imobilul a fost părăsit astfel că nu poate avea caracter de preluare abuzivă.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, considerând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, faţă de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererile de recurs.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate şi urmează a le admite, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare, care atrag casarea sentinţei cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Intimata reclamantă a adresat cererile de retrocedare nr. x; 1868, 1869 din 06.02.2003, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, solicitând restituirea imobilelor compuse din construcţie şi teren, situate în municipiul Baia Mare, înscrise iniţial în C.F. nr. x a localităţii Baia Mare, nr. topo x.
Prin Decizia nr. 5526/31.05.2016 pârâta recurentă Comisia Specială de Retrocedare a respins cererile de retrocedare nr. 1867,1869 integral si nr. 1868 parţial.
Din decizia atacată rezultă că la baza soluţiei de respingere au stat următoarele constatări: din cartea funciară x a localităţii Baia Mare rezultă că la momentul preluării imobilelor de către statul român proprietatea tabulara aparţinea Ordinului Călugărilor Minoriţi din Baia Mare. Cererile de retrocedare sunt formulate de către Ordinul Minoriţilor Arad, persoana juridica distincta de fostul proprietar tabular Ordinul Călugărilor Minoriţi din Baia Mare.
În ceea ce priveşte calitatea de persoană îndreptăţită a intimatului reclamant, instanţa de recurs este în acord cu judecătorul fondului în sensul că proprietarul tabular şi anume Ordinul Călugărilor Minoriţi Baia Mare şi intimatul Ordinul Minoriţilor Arad nu sunt două persoane juridice distincte.
Din sentinţa civilă nr. 89/1952 emisă de Tribunalul Popular al Oraşului Baia Mare rezultă că imobilul a fost proprietatea Ordinului Călugărilor Minoriţi iar din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că în anul 1952, când a fost preluat imobilul şi în anul 2003, când au fost depuse cererile de retrocedare, nu rezultă că ar fi existat două persoane juridice distincte, respectiv Ordinul Minoriţilor Arad şi Ordinul Minoriţilor Baia Mare.
De altfel, în cadrul dosarului nr. x/2016 s-a pronunţat decizia nr. 1714/25.03.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o speţă similară, prin această hotărâre statuându-se în mod definitiv că nu există înscrisuri care să ateste că la data trecerii imobilului în proprietatea statului, era în fiinţă o entitate denumită Ordinul Minoriţilor Baia Mare, distinctă de Ordinul Minoriţilor cu sediul în Arad şi că este lipsită de semnificaţie juridică înscrierea Ordinului Minoriţilor Baia Mare în statul de funcţii şi personal al Episcopiei Romano-Catolice Satu Mare, începând cu data de 1 ianuarie 2009, dat fiind că o asemenea înscriere nu atestă existenţa entităţii menţionate la data trecerii imobilului în proprietatea statului. Această decizie este pronunţată ulterior sentinţei civile nr. 204/31.05.2017 a Curţii de Apel Cluj, invocată de către recurentă.
Potrivit înscrierilor din cartea funciară, prima înscriere realizată a fost făcută pe Mănăstirea Minoriţilor din Baia Mare si nu pe Ordinul Minoritilor Baia Mare iar mentiunea "A." aşa cum figurează în CF x Baia Mare sub B1 se traduce corect din limba maghiară în limba română ca Mănăstirea Minoriţilor din Baia Mare şi nu Ordinul Minoriţilor Baia Mare. În acest context, rezultă că proprietarul tabular nu era o persoană juridică distinctă de Ordinul Minoriţilor din Transilvania cu sediul in Arad, ci era o parte componentă a acestui ordin.
Ordinul Minoriţilor din Transilvania a continuat să existe în perioada 1948-2020 iar după anul 2008 respectiv după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1218/2008 s-a reînfiinţat şi Ordinul (Conventul Mănăstirea) Baia Mare a Ordinului Minoriţilor din Transilvania cu sediul în Arad dar nu ca persoană juridică de sine stătătoare ci ca parte integrantă a Ordinului Minoriţilor din Transilvania.
În consecinţă, devin incidente si dispoziţiile art. 1 alin. (8) si art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd faptul că: "cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia de Retrocedare".
Faţă de aceste aspecte, nu prezintă relevanţă faptul că au fost depuse acte după rămânerea în pronunţare a dosarului de fond.
Odată stabilită calitatea de persoană îndreptăţită, se pune problema efectuării unui raport de expertiză tehnică prin intermediul căruia să fie lămurită care este suprafaţa care poate fi restituită în natură din imobilul identificat cu nr. topo x şi care este suprafaţa de teren pentru care se poate propune acordarea de măsuri reparatorii întrucât, în lipsa unui astfel de raport, nu se poate pune în aplicare soluţia pronunţată de către prima instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, sunt imobile construcţiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităţilor, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată acuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparaţii curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării iniţiale, îmbunătăţiri funcţionale şi altele asemenea.
Instanţa de fond s-a rezumat la a constata că nu a fost dovedită realizarea de către statul român sau de către municipiul Baia Mare de lucrări care să fi dus la crearea unui imobil nou în sensul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 şi că nu s-ar fi dovedit realizarea de adăugiri sub procentul de 50% de către statul român sau de către municipiul Baia Mare pentru a se putea dispune preluarea cu plată a acestora.
Or, aceste aspecte nu puteau fi lămurite decât prin efectuarea unei expertize tehnice prin care să fie stabilit care este suprafaţa care poate fi restituită în natură din imobilul identificat cu nr. topo x şi care este suprafaţa de teren pentru care se poate propune acordarea de măsuri reparatorii.
O astfel de expertiză nu a fost efectuată de către Comisie întrucât a fost contestată calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la a solicita restituirea imobilelor or, odată stabilită această calitate, este necesară administrarea acestei probe, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., se vor admite recursurile, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru rezolvarea tuturor aspectelor legate de situaţia juridică a imobilelor solicitate de către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de pârâta Comisia Specială de Retrocedare şi intervenientul Municipiul Baia Mare împotriva sentinţei civile nr. 85 din 17 iulie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2022.