Judicial staff's exemption from mandatory social health insurance contributions under the judicial organization law versus the general social health insurance legislation.

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, reclamanții M.I., B.T., M.T.C., C.C., C.I., ș.a. au chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând ca pârâții să fie obligați, în solidar, la restituirea sumelor de bani încasate pe nedrept, prin reținerea pe statul de plată a procentului de 7% din drepturile salariale, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în perioada 1 ianuarie 2000–31 martie 2001.

Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat, în esență, că, în calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, trebuia să beneficieze de asistență medicală gratuită, potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, așa încât nu sunt obligați la plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 2098 din 28 noiembrie 2002, a admis acțiunea împotriva pârâților Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și a obligat pârâții să restituie reclamanților sumele solicitate, reactualizate până la 31 august 2002. A fost respinsă acțiunea față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., dar a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de primii doi pârâți împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a fost obligată chemata în garanție să restituie pârâților sumele precizate în dispozitivul sentinței.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 668 din 17 martie 2003, a admis recursul declarat de chemat în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a modificat sentința în sensul respingerii cererii de chemare în garanție. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și a fost constatat nul recursul declarat de reclamanții C.I., C.C., B.T., M.I., ș.a.

Împotriva celor două hotărâri judecătorești menționate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, la 25 septembrie 2003, recurs în anulare solicitând casarea hotărârilor și pe fond respingerea acțiunii.

În considerentele recursului în anulare s-a arătat, în esență, că reclamanții beneficiază de asistență medicală gratuită numai dacă plătesc lunar contribuția la asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării hotărârilor judecătorești atacate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea Ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare hotărârile judecătorești irevocabile când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică.

Prin Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească s-a prevăzut, într-adevăr, așa cum s-a motivat prin hotărârile judecătorești atacate cu recurs în anulare, că magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de asistență medicală gratuită.

Ulterior Legii pentru organizarea judecătorească a fost adoptată Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate. Prin acest din urmă act normativ s-a prevăzut că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii (art. 1) și s-a stabilit obligația pentru persoanele asigurate de a plăti o contribuție bănească lunară în cotă de 7% aplicată venitului brut (art. 52), cu excepția categoriilor de persoane enumerate limitativ.

Prin art. 6 din Legea nr. 145/1997 au fost enumerate categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate fără plata contribuției, iar prin art. 55 din aceeași lege au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire la plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Printre categoriile de persoane enumerate limitativ în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 nu au fost prevăzuți nici magistrații, nici personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor.

Examinarea atentă și în ordine cronologică a dispozițiilor legale enunțate impune concluzia că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară la asigurările sociale de sănătate.

Reclamanții au încheiat contractele cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au luat cunoștință de obligația angajatorului de a vira, pentru fiecare asigurat, contribuția la asigurările de sănătate.

Rezultă, din considerentele expuse, că prin hotărârile judecătorești atacate cu recurs în anulare s-a produs o încălcare esențială a Legii nr. 145/1997, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În consecință, recursul în anulare va fi admis, vor fi casate cele două hotărâri judecătorești atacate și pe fond va fi respinsă atât acțiunea principală cât și cererea de chemare în garanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 686 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia și a sentinței civile nr. 2098 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, pe care le casează și, pe fond, respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.