Peremption of administrative appeal for failure to resume proceedings after suspension of judgment pending criminal case resolution

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu SRI - D.J.I. Prahova reprezentat de U.M. 0198 Bucureşti, a solicitat anularea ordinului x din 28.02.1999, emis de Serviciul Roman de Informaţii, plata drepturilor băneşti pentru perioada 28.02.1999-01.10.2001, considerarea ca vechime în muncă a acestei perioade şi plata sumei de 200.000 RON, reprezentând daune morale. Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 675 din data de la 22 mai 2019, Tribunalul Prahova a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată şi a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii - D.J.I.Prahova- reprezentat de UM 0198 Bucureşti, ca fiind tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netermeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, respectivul recurs fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar - x/2018

Intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii - Direcţia Judeţeană de Informaţii Prahova - reprezentat de UM 0198 Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi anularea acestuia ca nemotivat, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.10.2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 675 din data de la 22 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii - Direcţia Judeţeană de Informaţii Prahova - reprezentat de UM 0198 Bucureşti, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale înregistrată cu nr. x/P/2017, la solicitarea recurentului -reclamant A., prin apărătorul său, cererea de suspendare fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La data de 30 septembrie 2020, prin cererea înregistrată de către instanţă sub nr. x/30.09.2020, intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii, reprezentat de Direcţia Juridică-Unitatea Militară 0198 Bucureşti, în conformitate cu disp. art. 416 şi urm. C. civ. a invocat excepţia perimării cererii de recurs, solicitând constatarea perimării dosarului.

În şedinţa publică din data de 28.10.2020 Curtea a rămas în pronunţare asupra excepţiei perimării invocată de intimatul-pârât.

Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac

Prin Decizia nr. 974 pronunţată în data de 28.10.2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării cererii de recurs, invocată de intimatul - pârât, constatând perimată cererea de recurs formulat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 675 din data de la 22 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii - Direcţia Judeţeană de Informaţii Prahova - reprezentat de UM 0198 Bucureşti.

Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 974 pronunţată în data de 28.10.2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. şi, fără a încadra criticile sale în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii.

Solicită instanţei să constate că, în cazul recursului, în situaţia hotărârilor nesusceptibile de apel, recurs declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, particularitatea recursului în acest caz este că el nu este limitat la motivele de casare sau de modificare a recursului comun, ci, partea va putea formula orice fel de critici împotriva hotărârii atacate, iar instanţa va putea examina cauza sub toate aspectele.

Susţine astfel recurentul că intimatul SRI - SIJ Prahova prin UM 0198 Bucureşti a solicitat constatarea perimării, iar instanţa, neavând în vedere şi neanalizând materialul probator comunicat de recurent la data de 21.10.2020 în conformitate cu opisul ataşat a constatat perimat recursul şi a admis excepţie perimării cererii de recurs invocată de intimat.

În conformitate cu opisul ce cuprindea documentele invocate în susţinerea faptului că nu a intervenit perimarea ca sancţiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei stăruinţei în judecata, a depus încheierea din data de 14.11.2018 a CMA Bucureşti în dosarul nr. x/2018, respectiv încheierea definitivă nr. 2 din 23.01.2019 a CMA Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

Aceste două înscrisuri au justificat suspendarea dispusă de instanţă prin încheierea din 23.10.2019 în conformitate cu care instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dar şi că urmează să fie dispusă suspendarea judecăţii până la soluţionarea în mod definitiv a dosarului penal nr. x/2013, conform art. 413 alin. (2) C. proc. civ., dosar pe care nu l-a invocat niciodată în prezenta cauză, fiind total eronat cuprins şi invocat în încheierea din 23.10.2019 în cadrul dosarului Curţii de Apel Ploieşti.

Cauza penală 79/P/2017 a fost soluţionată definitiv prin încheierea definitivă nr. 2 din 23.01.2019 a CMA Bucureşti în dosarul nr. x/2018 pe care a depus-o ca probă conform opisului şi care se afla la dosarul nr. x/2018 încă din danul 2918 când a fost solicitată suspendarea, motivată prin încheierea definitivă nr. 2/2019 din 23.01.2019 în dosarul nr. x/2018 al CMA Bucureşti.

Recurentul consideră că nu trebuia să apară în dispozitiv cauza nr. 79/P/2017 care a fost dosarul Parchetului Militar de pe lângă CMA Bucureşti, ci dosarul penal nr. x/2018 al CMA Bucureşti, aşa cum apare în încheierea din 14.10.2019 a CA Ploieşti în dosarul nr. x/2018 pe care a prezentat-o ca probă conform Opisului.

Susţine că dosarul nr. x/2018 care s-a dispus conform încheierii definitive nr. 2/2019 din 23.01.2019 admiterea plângerii sale împotriva Ordonanţei nr. 79/P/2017 a Parchetului Militar de pe langa CMA Bucureşti face în prezent obiectul plângerii penale formulata de parte si aflată spre competenta soluţionare la SIIJ, conform adresei primita de la Parchetul de pe langa ICCJ cu nr. x/2020 pe care a comunicat-o si depus-o conform Opisului in cauza pendinte.

Parchetul Militar de pe langa CMA Bucuresti, fără să respecte ca obligatorie încheierea definitiva nr. 2 dîn 23.01.2019 a judecătorului de camera preliminară a CMA Bucureşti în dosarul nr. x/2018 a dispus printr-o noua Ordonanţa nelegala si abuziva cu nr. 79/P/2017 din 11.11.2019 clasarea în dosarul nr. x/2017 care fusese desfiinţată de primul judecător de camera preliminară,Colonel Magistrat B. prin încheierea definitiva nr. 2 din 23.01.2019 in dosarul CMA nr. x/2018

Întrucât a considerat ca a doua Ordonanţa in dosarul de urmărire penala nr. 79/P/2017 din 11.11.2019 încalcă in mod abuziv prevederile obligatorii si imperative ale încheierii definitive nr. 2 din 23.01.2019 ale primului judecător de camera preliminară in dosarul x/2018 al CMA Bucuresti, B., a formulat plângere împotriva noii Ordonanţe 79/P/2017 din 11.11.2019 care s-a soluţionat prin încheierea nr. 1 din 16.01.2020 în dosarul nr. x/2020 al CMA Bucureşti.

Întrucât Parchetul Militar de pe langa CMA Bucureşti prin procuror militar C., nu putea supune unei noi evaluări motivele pentru care primul judecător de camera preliminară a apreciat prin încheierea definitiva nr. 2 din 23.01.2019 că soluţia de clasare dispusă este nelegală si netemeinică si nu putea supune unei noi evaluări legalitatea, pertinenta,concludenta si utilitatea probelor indicate de judecător ca fiind necesare, al doilea judecător de camera preliminară era obligat sa desfiinţeze noua Ordonanţa de clasare 79/P/2017 din 11.11.2019 si sa trimită cauza la procuror pentru a se conforma disp.primului judecător de camera preliminară.

Potrivit prev.art. 335 alin. (5) C. proc. pen., in cazul in care s-a dispus clasarea redeschiderea urmăririi penale are loc atunci când judecătorul de camera preliminară,a admis plângerea împotriva soluţiei de clasare si a trimis cauza la procuror in vederea completării urmăririi penale,dispoziţiile judecătorului de camera preliminară fiind obligatorii pentru organul de urmărire penala .

Motivele pentru care judecătorul de camera preliminară a trimis cauza procurorului se impun cu caracter obligatoriu acestuia din urma.

Tot astfel, probele indicate de judecător in motivarea soluţiei si considerate de acesta necesare cauzei vor trebui administrate prin mijloacele de proba indicate de judecătorul de camera preliminară .

Prin urmare, procurorul militar C. nu putea supune unei noi evaluări motivele pentru care judecătorul de camera preliminară a apreciat ca soluţia de clasare dispusa este nelegală şi netemeinică .

"Prin urmare, solutia dispusa de procurorul militar C. la data de 11.11.2019 în dosarul de urmărire penala nr. 79/P/2017 al Parchetului Militar de pe lânga CMA Bucureşti este nelegală, urmare a nesocotirii de către procuror a dispoziţiilor cu caracter obligatoriu ale primului judecător de camera preliminară Col. B. în cuprinsul încheierii definitive nr. 2 din 23.01.2019 a CMA Bucureşti in dosarul nr. x/2018."

In baza acestor motive, avand in vedere încălcarea legii de procedura penala, recurentul susţine că a formulat plângere penala împotriva procurorului militar C. şi a judecătorului D. de la CMA Bucureşti care, prin încheierea nr. 1 din 16.01.2020 in dosarul nr. x/2020 al CMA Bucureşti a constatat ca prin Ordonanţa contestata s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii de abuz in serviciu si s-a declinat competenta de soluţionare a cauzei la PArchetul Militar de pe langa TMT Bucureşti încălcându-se competenta CMA Bucureşti stabilita de primul judecător de camera preliminară in dosarul nr. x/2018.

Întrucât judecătorul D. în loc sa dispună admiterea plângerii sale şi in temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen. sa trimită cauza la procuror pentru a se conforma încheierii definitive nr. 2 din 23.01.2019 in dosarul nr. x/2018 al CMA Bucureşti, acesta a constatat din nou, prin încălcarea legii de procedura penala, clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii de abuz in serviciu si declinarea competentei de soluţionare a cauzei către Parchetul Militar de pe langa TMT Bucureşti prin încălcarea competentei CMA Bucureşti stabilita de primul judecător de camera preliminară Col. B..

In susţinerea celor prezentate invocă Noul C. proc. pen.-comentat de pro. Univ. Doct. E., care la pag. 864-865 precizează:

"Daca procurorul ignara dispoziţiile imperative ale judecătorului de camera preliminară,in cazul emiterii unei alte soluţii de clasare sau renunţare la urmărirea penala contestata de persoana interesata Judecătorul de camera preliminară ulterior sesizat,va admite plângerea pentru acest motiv,va desfiinţa cea de-a doua soluţie si va trimite cauza la Parchet pentru a se conforma celor dispuse de primul judecător de camera preliminară."

Având in vedere cele prezentate mai sus a formulat plângere penala la Parchetul de pe langa ICCJ împotriva procurorului militar C. si a judecătorului militar D. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prin nerespectarea prevederilor legii de procedura penala.

Plângerea sa a fost trimisa către SIIJ pentru competenta soluţionare, conform adresei nr. x/2020 pe care a atasat-o conform Opisului în cauza pendinte.

Consideră ca a dovedit prin înscrisurile depuse ca proba conform Opisului comunicat CA Ploieşti la data de 21.10.2020, faptul ca nu a existat lipsa dsa în soluţionarea cauzei penale care impiedica soluţionarea cauzei civile în dosarul nr. x/2018 al CA Ploieşti, iar motivul pentru care intimata UM0198 Bucureşti continuă sa intervină pe diverse cai in procesele sale civile si penale, inclusiv prin invocarea excepţiei perimării,care a fost admisa de CA Ploieşti prin hotărârea nr. 974/2020 din 28.10.2020, îl constituie dorinţa dusa la extrem si împotriva legii de a-si scapa foştii şefi, respectiv F., G., H., I. de ancheta penala şi de răspunderea civilă corelativă.

CA Ploieşti nu a analizat răspunsul SRI înregistrat cu nr. x din 29.05.2020,care ii vine in contradicţie cu solicitarea intimatei UM0198 "Bucureşti care susţine prin invocarea excepţiei perimării lipsa sa de stăruinţa în rezolvarea cauzei penale care împiedica soluţionarea cauzei civile in dosarul x/2018 al CA Ploieşti.

Astfel, conform adresei x din 29.05.2020, SRI precizează: "Referitor la memoriul dumneavoastră înregistrat de Administraţia Prezidenţiala spre soluţionare instituţiei noastre si înregistrat cu nr. x din 21.04.2020,va comunicam faptul ca SRI respecta si aplica cu stricteţe cadrul normativ in vigoare.

Întrucât aspectele reprezentate sunt in atenţia organelor judiciare si fac obiectul cercetării organelor de urmărire penala,SRI respecta independenta justiţiei,context in care nu putem face niciun fel de aprecieri asupra faptelor investigate de organele abilitate."

Susţine recurentul că afirmaţia în conformitate cu care aspectele prezentate sunt in atenţia organelor judiciare si fac obiectul cercetării organelor de urmărire penală, confirma stăruinţa sa în soluţionarea cauzei penale care împiedica soluţionarea cauzei civile.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamant a formulat întâmpinare intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii - reprezentată de U.M. 0198 Bucureşti, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate, ca temeinică şi legală.

Susţine intimatul că, având în vedere că, la data de 23.1012019 şi până la data de 02.10.2020, data repunerii pe rol, dosarul a rămas în nelucrare, din vina părţilor, mai mult de 6 luni şi că, în speţă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, în condiţiile art. 417 şi 418 noul C. proc. civ., în mod corect s-a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 416 alin. (1) noul C. proc. civ., motiv pentru care, în baza art. 420 alin. (1) noul C. proc. civ., a admis excepţia invocată de autoritate şi în mod corect a constatat perimată cererea de recurs.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva întâmpinării a formulat Răspuns recurentul-reclamant în cadrul căruia susţine că faptul că instanţa (CA Ploieşti) a indicat drept cauză a suspendării dosarul penal nr. x/2013, care nu a fost invocat niciodată in prezenta cauza (5841/105/2018 a CA Ploieşti), iar aceasta a fost o greşeală materială dar, cauza penala 79/P/2017 a fost soluţionata definitiv prin încheierea nr. 2 din 23.01.2019 a CMA Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

A considerat ca nu trebuia sa apară in dispozitivul hotărârii CA Ploieşti, cauza penala nr. 79/P/2017, care era dosarul de urmărire penala al Parchetului Militar de pe langa CMA Bucureşti si trebuia sa apară dosarul nr. x/2018 al Curţii Militare de Apel Bucureşti in care s-a dispus definitiv prin încheierea nr. 2 din 23.01.2019 completarea urmăririi penale în cauza nr. 79/P/2017 a Parchetului Militar de pe langa CMA Bucureşti prin admiterea plângerii sale împotriva ordonanţei Parchetului Militar de pe lângă CMA Bucureşti nr. 79/P/2017 din 09.05.2018 menţinută prin ordonanţa nr. 12/11/2/2018 a procurorului militar general adjunct.

UM 0198 Bucuresti-Directia juridica a SRI a precizat prin întâmpinare că dosarul nr. x/2017 a fost soluţionat definitiv de CMA Bucureşti la data de 16.01.2020 prin respingerea plângerii formulate de petent împotriva ordonanţei nr. 79/P/2017 din 11.11.2019 a Parchetului Militar de pe langa CMA Bucureşti.

Având in vedere ca aceasta cauza penala nr. 79/P/2017 a Parchetului Militar de pe langa CMA Bucureşti a fost soluţionata definitiv la data de 23.01.2019 prin încheierea nr. 2 in dosarul nr. x/2018 al aceleiaşi CMA Bucureşti, iar acelaşi procuror militar C., nu putea supune unei evaluări motivele pentru care judecătorul de camera preliminară a apreciat prin încheierea nr. 2 din 23.01.2019-definitiva, ca soluţia de clasare dispusa este nelegala si netemeinica si nu putea supune unei noi evaluări legalitatea, pertinenta, concludenta sau utilitatea probelor indicate de judecător ca fiind necesare cat si faptul ca potrivit art. 335, alin. (5), C. proc. pen., in cazul in care s-a dispus clasarea, redeschiderea urmăririi penale are loc atunci când judecătorul de camera preliminară a admis plângerea împotriva soluţiei de clasare si a trimis cauza la procuror in vederea completării urmăririi penale, dispoziţiile judecătorului de camera preliminară fiind obligatorii pentru organul de urmărire penala, intrucat procurorul C. nu putea supune unei noi evaluări motivele pentru care judecătorul de camera preliminară a apreciat ca soluţia de clasare dispusa este nelegala si netemeinica.

In concret, soluţia de clasare dispusa din nou de procurorul C. la data de 11.11.2019 în acelaşi dosar de urmărire penala nr. 79/P/2017 al Parchetului Militar de pe langa CMA Bucureşti este nelegala, urmare a nesocotirii de către procuror a dispoziţiilor cu caracter obligatoriu ale judecătorului de camera preliminară in cuprinsul încheierii nr. 2 din 23.01.2019-definitiva in dosarul nr. x/2018 al CMA Bucureşti.

Mai susţine recurentul că aceasta nelegalitate a procurorului militar C., menţinută prin hotărârea celui de al doilea judecător de camera preliminară l-a determinat sa formuleze plângere penala pentru abuz in serviciu la Parchetul de pe langa ICCJ pe care o depune ca proba scrisă, ce a fost comunicata la data de 11.03.2020 in conformitate cu confirmarea de primire.

Consideră astfel ca rămânerea în nelucrare a cauzei nr. 5841/105/2018 suspendată prin încheierea din 23.10.2019 a Curţii de Apel Ploieşti nu îi este imputabilă, întrucât a fost împiedicat să stăruie in judecata dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, respectiv, nerespectarea prevederilor C. proc. pen. de către procurorul militar C. si judecătorul militar D., nerespectare care l-a forţat sa formuleze plângere penala la Parchetul de pe langa ICCJ care a trimis-o spre competenta soluţionare la SIIJ conform cu adresa din 20.03.2020, pe care o depune ca proba scrisa, cat si menţinerea clasificării ca Secret de stat-strict secret a raportului cu propunerea de trecere in rezerva din 10.02.1999 clasificat cu nr. x si a ordinului de trecere in rezerva din 28.02.1999 clasificat Secret de stat-strict secret cu nr. x prin incalcarea prevederilor imperative ale art. 24, alin. (5), din Legea 182/2002.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 03.02.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 18.05.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu SRI - D.J.I. Prahova reprezentat de U.M. 0198 Bucureşti, a solicitat anularea ordinului x din 28.02.1999, emis de Serviciul Roman de Informaţii, plata drepturilor băneşti pentru perioada 28.02.1999-01.10.2001, considerarea ca vechime în muncă a acestei perioade şi plata sumei de 200.000 RON, reprezentând daune morale. Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 675 din data de la 22 mai 2019, Tribunalul Prahova a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată şi a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii - D.J.I.Prahova- reprezentat de UM 0198 Bucureşti, ca fiind tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netermeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, respectivul recurs fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar - x/2018, instanţa învestită cu judecarea acestuia fixând termen pentru data de 23.10.2019.

Prin încheierea de şedinţă din 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează suspendarea facultativă, a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii -Direcţia Judeţeană de Informaţii Prahova- reprezentat de UM0198 Bucureşti, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale înregistrată sub nr. x/2017, la solicitarea recurentului-reclamant A., prin apărătorul său, cererea de suspendare fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 974 din 28 octombrie 2020 Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia perimării cererii de recurs, invocată de intimat, a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A., aceasta formulând critici de nelegalitate a acestei hotărâri, ce fac obiectul prezentei analize.

Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 416 alin. (1)din C. proc. civ.,orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale mai sus redate perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, sancţiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii.

Totodată, potrivit textului art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., denumit marginal "Suspendarea facultativă", instanţa poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

Deci, din coroborarea textelor legale citate, rezultă că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea, iar, pentru reluarea judecăţii, era necesară formularea unei cereri de către una dintre părţi.

Deci, este evident că, după pronunţarea hotărârii, încetează cauza suspendării şi începe să curgă termenul de perimare.

Conform art. 415 C. proc. civ.,

"Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;

2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;

3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

4. prin alte modalităţi prevăzute de lege."

În situaţia suspendării facultative a judecăţii dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., procesul se reia la cererea părţii interesate şi nu din oficiu, de instanţă, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.

Or, judecata dosarului de faţă a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a cauzei penale înregistrată cu numărul x/P/2017, respectiva cauză fiind soluţionată la data de 16.01.2020 prin încheierea nr. 1/2020, ce are caracter definitiv, astfel cum rezultă din extrasul de pe Portalul Curţii Militare de Apel Bucureşti, ataşat la dosarul Curţii de Apel Ploieşti.

Prin urmare, în condiţiile în care motivul suspendării judecăţii prezentei pricini a încetat la data de 16.01.2020, iar în interiorul termenului de perimare, de 6 luni, recurentul - reclamant nu a întreprins diligenţe pentru repunerea cauzei pe rol, în vederea judecării procesului, în mod corect Curtea de Apel Ploieşti, admiţând excepţia perimării, invocată de intimat, a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamant, rămânerea pricinii în nelucrare fiind imputabilă recurentului, care, de la momentul suspendării judecăţii, din data de 23.10.2019 nu a mai îndeplinit nici un act de procedură pentru reluarea judecării procesului.

Nu pot fi avute în vedere celelalte demersuri judiciare întreprinse de recurentul - reclamant împotriva celor doi magistraţi - C. - procuror militar şi D. - judecător, judecata dosarului de faţă nefiind suspendată în raport de acestea, ci exclusiv raportat la soluţionarea cauzei penale înregistrate sub nr. x/2017.

Nici criticile conform cărora ar fi eronată menţiunea instanţei de fond, din finalul considerentelor încheierii de suspendare din data de 23 octombrie 2019, referitoare la " dosarul penal nr. x/2013", nu pot fi reţinute ca motiv de nelegalitate a Deciziei nr. 974/28.10.2020, recurentul având posibilitatea de a formula fie o cerere de îndreptare a erorii materiale, în temeiul art. 442 C. proc. civ., în ipoteza în care considera că este vorba despre o simplă eroare materială, fie să exercite calea de atac a recursului, pe toată durata suspendării, în ipoteza în care nu era de acord cu măsura suspendării judecăţii dispusă de instanţă prin această încheiere, raportat la soluţionarea definitivă a cauzei penale înregistrată cu numărul x/P/2017, ci raportat la dosarul nr. x/2018, astfel cum susţine acum.

Aşadar, raportat la actele şi lucrările dosarului Curţii de Apel Ploieşti, cum în prezenta cauză de la data de 23 octombrie 2019, când s-a dispus suspendarea judecăţii, până la data de 30 septembrie 2020, când intimatul - pârât a invocat excepţia perimării dosarului prin cererea înregistrată sub nr. x/30.09.2020, recurentul - reclamant, ca parte care justifică un interes, nu a depus la dosar nici cerere de îndreptare a erorii materiale, nici cerere de recurs împotriva încheierii de suspendare a judecăţii, în sensul celor susţinute abia la acest moment procesual, dar nici un alt act de procedură" făcut în vederea judecării procesului", conform art. 417 C. proc. civ., deşi, cauza penală înregistrată sub nr. x/2017 se soluţionase definitiv încă din data de 16.01.2020, în condiţiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor de fapt ale cauzei, argumentele invocate de recurentul - reclamant atât în cadrul cererii de recurs ce face obiectul prezentei analize, cât şi prin Notele Scrise depuse pentru termenul de judecată din data de 28 octombrie 2020, neputând fi reţinute ca motive temeinic justificate, în sensul că recurentul ar fi fost împiedicat de a stărui în judecată, pentru a determina suspendarea cursului perimării.

Înalta Curte aminteşte dispoziţiile art. 10 din C. proc. civ. ce prevăd că" Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia"

Prin urmare, criticile recurentului sunt nefondate, iar hotărârea primei instanţe este corectă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 şi art. 416 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A., menţinând sentinţa atacată, soluţia pronunţată de curtea de apel fiind la adăpost de orice critică de natură a determina reformarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 974 din 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.