Appellate nullity for failure to articulate specific legal grounds challenging constitutional appointment decree

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.11.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială, în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004, solicitând anularea Decretului nr. 553/2010 publicat in Monitorul Oficial pe 02.06.2010 privind numirea unui judecător la Curtea Constituţională.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2540 din data de 18 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile tardivităţii acţiunii şi lipsei de interes invocate de pârâţii Administraţia Prezidenţială şi Preşedintele României, ca neîntemeiate.

Pe fond, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat în esenţă că, la data de 4.05.2018, daţă la care a fost publicată în Monitorul Oficial decizia CCR 136/2018, decretul prezidential nr. 553/2010 trebuia să-şi înceteze toate efectele juridice, deoarece a fost emis în baza unui articol dintr-o lege declarat neconstitutional. În acest sens, a invocat paragrafele 71 si 72 din decizia CCR 874/2018.

Interpretarea dată de instanţa de fond textului de lege criticat este în mod expres contrară considerentului paragrafului 94 al deciziei CCR 136/2018 referitoare la efectele deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, fiind de natură sa contravină efectelor de ordin constituţional ale deciziei Curţii Constituţionale, prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme legale, iar lipsa înlăturării efectelor lor, echivalează cu nerespectarea principiului constituţional al valorii obligatorii şi opozabilităţii erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, consacrată de art. 147.1 si 147.4 din Legea fundamentală.

La data de 09 noiembrie 2021, recurentul - reclamant a depus la dosar note scrise prin care a invocat un alt motiv de recurs în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata -pârâtă Administraţia Prezidenţială a invocat excepţia nulităţii recursului, cu motivarea că acesta nu respectă cerinţele imperative prevăzute sub sancţiunea nulităţii în cuprinsul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Intimata - pârâtă Administraţia Prezidenţială a depus punct de vedere cu privire la notele scrise formulate de recurentul - reclamant, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării noului motiv de recurs.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând cu prioritate excepţiile invocate în cauză, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului invocată de intimata - pârâtă Administraţia Prezindenţială.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Altfel spus, prin motivarea recursului se înţelege expunerea prin cererea de recurs a unor critici pertinente şi concrete la adresa sentinţei recurate, care să poată fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de textul legal, iar în măsura în care recursul nu este motivat, ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În speţă, se constată că recursul, deşi încadrat formal în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul indicat şi, de altfel, în niciunul din motivele de casare cuprinse în art. 488 alin. (1) din acest cod, recurentul -reclamant nedezvoltând critici propriu-zise faţă de soluţia de respingere a cererii de anulare a Decretului nr. 553/2010 publicat în Monitorul Oficial pe 02.06.2010 privind numirea unui judecător la Curtea Constituţională.

Astfel, din lecturarea motivelor de recurs se observă că recurentul s-a limitat la reluarea aspectelor ce privesc încălcarea dispoziţiilor art. 147 din Constituţie.

În concluzie, cum recurentul-reclamant nu a expus critici pertinente şi concrete la adresa sentinţei recurate, care să poată fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia şi va constata nulitatea recursului.

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de recurentul - reclamant prin notele scrise depuse la data de 09 noiembrie 2021, Înalta Curte constată că acesta a fost depus cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii instanţei de fond, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Prin urmare, sancţiunea pentru invocarea motivelor de recurs cu depăşirea termenului legal este anularea recursului iar această nulitate nu este condiţionată de vreo vătămare întrucât intervine pentru nerespectarea cerinţelor expres prevăzute de lege, potrivit art. 176 pct. (6) coroborat cu art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2540 din data de 18 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.