Challenge to property rights certificate dismissed as inadmissible for failure to file pre-litigation administrative complaint

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 13.09.2018 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x eliberat de Ministerul Industriilor la data de 29.04.1996, trecut în registrul de transcripţiuni sub nr. x/03.06.1996 al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, precum şi nulitatea absolută a încheierii nr. 89793/16.12.2009 eliberată de ANCPI.

La data de 30.01.2018 pârâta B. S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţia inadmisibilităţii, excepţia prescripţiei extinctive cu privire la primul capăt de cerere, şi excepţia inadmisibilităţii cu privire la al doilea capăt de cerere, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 4814 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi a dispus declinarea soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.09.2018, Curtea de Apel Bucureşti a dispus introducerea în cauză a Ministerului Economiei în calitate de pârât.

La data de 11.12.2018, pârâtul Ministerul Economiei a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1056 din 19 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamantul A. în calitate de reclamant a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1056/19/03/2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ si Fiscal invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant critică soluţia instanţei de fond cu privire la admiterea excepţiei inadmisibilitatii cererii de chemare în judecată având ca obiect constatare nulitate absolută parţială a unui act administrativ individual, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi alin. (7) din Capitolul II - Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrative - din Legea nr. 554/2004 modificată, coroborat cu art. 193 C. proc. civ.

Argumentul adus de recurentul-reclamant în sprijinul recursului vizând soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii constă în aceea că recurentul consideră că instanţa ar fi trebuit să facă aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 7 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 care prevede că "În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de control judiciar observă că, în cuprinsul cererii de recurs nu sunt formulate nici un fel de critici care să poată fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin1 pct. 5 şi 6 din C. proc. civ. invocarea acestor motive de recurs fiind pur formală.

Recurentul-reclamant nu arată în cuprinsul cererii de recurs care sunt critictle care să poată fi încadrate în acest motiv de recurs, care sunt motivele contradictorii sau străine de natura cauzei.

În considerentele hotărârii instanţa nu trebuie să aibă în vedere fiecare dintre argumentele de fapt si de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le regrupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecaţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Astfel, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc toate susţinerile invocate de reclamant, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În conţinutul cererii de recurs nu se identifică susţineri referitoare la faptul că hotărârea pronunţată nu ar corespunde cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. sau la existenta unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Analizând conţinutul sentinţei recurate, se poate observa că aceasta îndeplineşte exigentele menţionate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., au fost indicate motivele pentru care au fost admise şi cele pentru care au fost respinse susţinerile reclamantului.

Recurentul-reclamant critică soluţia instanţei de fond şi cu privire la admiterea excepţiei inadmisibilitatii cererii de chemare în judecată având ca obiect constatare nulitate absolută parţială a unui act administrativ individual, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi alin. (7) din Capitolul II - Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrative - din Legea nr. 554/2004 modificată, coroborat cu art. 193 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.

(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).

(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile C. proc. civ. fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:

a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;

b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;

c) de la data încălcării obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;

d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariţiei oricărei alte cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;

e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului.

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie."

Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, în mod correct s-a reţinut că, reclamantul nu a formulat, anterior formulării prezentei acţiuni, o plângere prealabilă, adresată emitentului actului, Ministerul Economiei, prin care să solicite anularea certificatului de atestare seria x nr. x/29.04.1996, emis în favoarea antecesoarei pârâtei B. S.A., deşi nu se regăseşte în nici una din situaţiile de excepţie prevăzute în mod limitativ la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 în care nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Din economia dispoziţiilor legale anterior menţionate, reiese că se impunea formularea plângerii prealabile anterior sesizării instanţei de judecată, astfel că în mod correct s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatarea nulităţii certificatului de atestare seria x nr. x/29.04.1996.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1056 din 19 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.