Classification of forestry management plans as studies versus plans and programs for strategic environmental impact assessment purposes

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea, Agenţia pentru Protecţia Mediului Galaţi şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Brăila, obligarea pârâţilor la încetarea solicitărilor ca amenajamentele silvice întocmite de către Institut să parcurgă procedura de evaluare strategică de mediu impusă de interpretarea eronată a legislaţiei specifice.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5115 din 6 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea, Agenţia pentru Protecţia Mediului Galaţi şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Brăila, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac a recursului

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură A., considerând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

Arată că obligaţiile pe linie de respectare a condiţiilor din punctul de vedere al protecţiei mediului necesare pentru exploatarea masei lemnoase în baza unui amenajament silvic revin persoanelor juridice ce sunt implicate în realizarea actului respectiv şi nu elaboratorului amenajamentului silvic.

Recursul se încadrează, în drept, în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate

Intimatele-pârâte au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului promovat ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare, ce atrag casarea cu trimitere spre rejudecare.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Codul silvic, modul de gestionare a fondului forestier naţional se reglementează prin amenajamentele silvice, care constituie baza cadastrului de specialitate şi a titlului de proprietate a statului pentru fondul forestier proprietate publică a statului. Ţelurile de gospodărire a pădurii se stabilesc prin amenajamente silvice, în concordanţă cu obiectivele ecologice şi social-economice şi cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor, exercitat potrivit prevederilor prezentului cod.

Prima instanţă avea obligaţia de a analiza, pe baza textelor legale incidente, noţiunea de amenajament silvic şi de a stabili dacă, pentru aceste amenajamente, este necesară obţinerea avizului de mediu.

Prima instanţă nu a oferit niciun răspuns pertinent argumentelor aduse de către reclamantă, hotărârea fiind, practic, nemotivată, în condiţiile în care se reţine că amenajamentul silvic este un "studiu", potrivit definiţiei din Codul silvic şi nu este plan sau program.

Normele legale reţinute de către prima instanţă se referă la programe şi planuri, nu la studii, astfel că motivarea hotărârii este caracterizată şi de contradictorialitate, făcându-se confuzie între amenajamentul silvic, ca studiu şi activităţile care se execută în baza acestui studiu.

Activităţile care se execută în baza propunerilor amenajamentului silvic (care este un studiu), de către persoanele juridice abilitate pentru categoriile respective de lucrări, trebuie să respecte legislaţia de mediu, alta decât cea care se referă la planuri şi programe, neavând legătură cu amenajamentul silvic ca studiu ce prevede o serie de lucrări ce pot fi executate doar în situaţia în care operatorul economic care obţine dreptul de a le executa respectă legislaţia de mediu.

Instanţa de fond trebuia să facă distincţia între amenajamentul silvic ca studiu şi planurile şi programele definite de art. 2 pct. 48 din O.U.G. nr. 195/2005 or, această analiză lipseşte din raţionamentul instanţei care s-a rezumat la a prezenta texte legale fără a proceda la analiza concretă a speţei dedusă judecăţii şi fără a explica silogismul juridic ce a stat la baza soluţiei de respingere a acţiunii, în condiţiile în care reclamanta a oferit motive de fapt şi de drept pertinente.

Reclamanta a prezentat judecătorului fondului istoricul legislaţiei în materie, dorind a demonstra faptul că amenajamentul silvic a fost exclus din lista planurilor şi programelor care intră sub incidenţa H.G. nr. 1076/2004, însă nu se regăseşte în considerentele hotărârii recurate nicio o analiză a acestor susţineri, punând instanţa de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar, în condiţiile în care nu a fost antamat, practic, fondul problemei juridice.

În aceste condiţii, este necesară trimiterea în rejudecare a cauzei pentru ca instanţa de fond să verifice toate argumentele aduse de reclamantă, să stabilească cui revin obligaţiile pe linie de respectare a condiţiilor din punct de vedere al protecţiei mediului necesare pentru exploatarea masei lemnoase în baza unui amenajament silvic (persoanelor juridice implicate în exploatarea maselor lemnoase sau institutului care elaborează amenajamentul silvic), în urma unei analize coerente, sistematice şi teleologice a legislaţiei incidente speţei.

În rejudecare, se impune a se lămuri şi care este obiectul concret al cauzei, din perspectiva prevederilor art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care reclamanta pare a formula o acţiune în constatare prin care solicită pârâţilor să recunoască faptul că amenajamentele silvice sunt studii (practic, o situaţie de fapt), al doilea capăt de cerere fiind solicitarea de a se dispune încetarea solicitărilor de a fi parcursă procedura de evaluare, fiind necesar a se stabili care este actul administrativ contestat de către reclamantă, întrucât aceste aspecte se impun a fi lămurite cu prioritate de către instanţa de fond şi nu pentru prima oară în calea extraordinară de atac a recursului.

În ceea ce priveşte excepţiile invocate de pârâţi, acestea au fost respinse iar pârâţii nu au înţeles să formuleze recurs împotriva soluţiei de respingere care a dobândit caracter definitiv.

Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "A." împotriva sentinţei civile nr. 5115 din 6 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2022.