Suspension of tax assessment enforcement mooted by subsequent administrative annulment; lack of object to continue proceedings

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.07.2021. sub nr. x/2021 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu paratul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE - Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x_50 din 26.05.2021 prin care s-au stabilit sume suplimentare in cuantum total de 12.873.622 RON, rezultate din stabilirea suplimentara de contribuţii sociale si impozit pe profit la care se adaugă si accesorii.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1142 pronunţată în data de 10 august 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA SECTOR 3 A FINANŢELOR PUBLICE prin DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, dispunând suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x_50/26.05.2021 până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actelor administrativ fiscale.

S-a reţinut deopotrivă prima instanţă că, în cazul în care reclamanta nu introduce acţiunea în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate, luându-se act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond a exercitat calea de atac a recursului, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice.

Invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x_50/26.05.2021, întocmită conform Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 26.05.2021 emis de ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti -Administraţia Sector 3, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la acţiunea în anularea actului administrativ fiscal, ca nefondat.

Prin recursul său recurenta a susţinut, în esenţă că instanţa de fond în mod nelegal şi-a însuşit toate argumentele reclamantei fără a efectua propria analiză a problemelor deduse judecăţii şi fără a avea în vedere toate probele administrate în cauză.

Totodată, instanţa a procedat la antamarea fondului cu privire la probele administrate de către reclamantă din aplicarea greşită a dispoziţiilor legale specifice privind obligaţiile fiscale stabilite, fără a lua în considerare nici măcar faptul că nu există emisă o decizie de soluţionare a contestaţiei.

Consideră că nu există nici o îndoială serioasă a actului administrativ referitoare la legalitatea stabilirii debitului, aspect ce nu justifică suspendarea actului administrativ contestat.

Cât priveşte condiţia pagubei iminente, reclamanta nu a probat că o evetuală executare silită a sumei ce face obiectul dispoziţiei obligatorii, i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat şi care i-ar afecta posibilităţile de întreţinere curentă.

Solicită admiterea cererii de recurs, casarea în integralitate a sentinţei de fond, ca nelegală şi în consecinţă, respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x_50/26.05.2021 întocmită pe baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x_48/26.05.2021 emis de ANAF - DGRFP BUCUREŞTI - Administraţia Sector 3.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii de recurs, ca rămasă fără obiect şi în subsidiar, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de respingere a recursului, ca rămas fără obiect, a susţinut intimata - reclamantă că, la data de 05.07.2021 societatea a înţeles să înregistreze la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, o contestaţie împotriva Deciziei de impunere.

Prin Decizia nr. 287 pronunţată la data de 11.10.2021, DGSC a admis contestaţia formulată de societate şi a dispus desfiinţarea în integralitate a Deciziei de impunere.

Susţine astfel că, în cazul în care DGRFPB declară că înţelege să nu atace această decizie în contencios, Decizia nr. 287/11.10.2021 rămâne definitivă iar Decizia de Impunere ce face obiectul judecăţii nu mai poate produce nici n efect.

Pe cale de consecinţă, consideră că, în condiţiile în care actul pentru a cărui executare a solicitat suspendarea rămâne desfiinţat, pretenţiile recurentei rămân fără obiect.

Pe fondul recursului susţine că, în condiţiile în care DGSC a reţinut că inspectorii fiscali ai recurentei au interpretat în stil propriu, fără a ţine cont de dispoziţiile legale aplicabile şi fără a prezenta vreun mijloc de probă cu privire la situaţia de fapt, conducând astfel la apariţia unui risc major pentru Societate de a intra în incapacitate de plată, consideră că reprezintă un caz bine justificat pentru suspendarea Deciziei de impunere.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 16.12.2021 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, ţinându-se cont de obiectul dosarului şi de dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ce impune soluţionarea cererii " de urgenţă şi cu precădere".

Alte aspecte procesuale

În cadrul dezbaterilor orale şedinţa publică de la termenul de faţă - 17.05.2022 - apărătorul ales al intimatei - reclamante A. S.R.L., domnul avocat B., a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii de suspendare, având în vedere că decizia de impunere nu mai există, ea fiind desfiinţată în integralitate prin Decizia nr. 287/11.10.2021.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat şi cu apărările intimatei, Înalta Curte, găsind întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, invocată de intimata - reclamantă, constată că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea acţiunii, ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Obiectul prezentei judecăţi îl constituie cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x_50 din 26.05.2021 prin care s-au stabilit sume suplimentare in cuantum total de 12.873.622 RON, rezultate din stabilirea suplimentara de contribuţii sociale si impozit pe profit la care se adaugă si accesorii.

Instanţa de fond - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa ce face obiectul prezentei judecăţi, pronunţată la data de 10.08.2021 a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA SECTOR 3 A FINANŢELOR PUBLICE prin DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, dispunând suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x_50/26.05.2021 până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actelor administrativ fiscale.

La data de 05.07.2021 reclamanta A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. x_50 din 26.05.2021, aceasta fiind înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

La data de 11.10.2021 Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţilor, a emis Decizia nr. 287/11.10.2021, în soluţionarea contestaţiei formulate de reclamanta A. S.R.L., în cadrul căreia a decis desfiinţarea Deciziei de impunere nr. x/26.05.2021 emisă de Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice, pentru întreaga sumă de 12.873.622 RON.

Înalta Curte, înainte de a verifica legalitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă din perspectiva criticilor formulate de recurenta - pârâtă, va verifica mai întâi dacă acţiunea mai are obiect, raportat la conţinutul Deciziei nr. 287/11.10.2021 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ce a desfiinţat decizia de impunere ce face obiectul prezentei judecăţi, în procedura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În acest context, aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Astfel, Înalta Curte constată că, deşi la data promovării acţiunii (06.07.2021) era îndeplinită condiţia existenţei obiectului acţiunii, Decizia de de Impunere nr. x_50/26.05.2021, fiind în fiinţă, ulterior, urmare a contestaţiei formulate de reclamanta A. S.R.L., organul fiscal a emis Decizia nr. 287/11.10.2021, prin care a desfiinţat în tot decizia de impunere anterior menţionată, astfel că obiectul cererii de chemare în judecată nu mai subzistă, decizia ce face obiectul litigiului nemaiproducând efecte.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin Decizia nr. 287/11.10.2021 a fost realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamantă privind suspendarea acesteia este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins, ca atare.

În pronunţarea acestei soluţii Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, precum şi cele ale art. 32 din acelaşi cod, care reglementează condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, una dintre acestea fiind cea privind formularea unei pretenţii.

Aşadar, se reţine că, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul acţiunii, respectiv pretenţia concretă a reclamantei, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi în exercitarea căilor de atac.

Cum obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea Deciziei de Impunere nr. x_50/26.05.2021, iar această decizie a fost desfiinţată de organul fiscal de control, prin Decizia nr. 287/11.10.2021, nemaiproducând efecte, Înalta Curte reţine că pretenţia reclamantei a fost satisfăcută şi, în consecinţă, cererea formulată de aceasta a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă, ca atare.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte, reţinând ca fiind fondată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de suspendate, va admite recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice, va casa sentinţa civilă atacată şi, rejudecând cauza pe fond, va respinge cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin C.I. C., de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x_50 din 26.05.2021, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 1142 din 10 august 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă atacată şi rejudecând:

Respinge cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin C.I. C., de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x_50 din 26.05.2021, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.