Judicial inspection jurisdiction: Limits on reviewing merits of judicial decisions in disciplinary complaints for bad faith or gross negligence

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrară pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.12.2019, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspecţia Judiciară, a formulat contestaţie, împotriva rezoluţiei Inspectorului - Şef al Inspecţiei Judiciare din data de 13.11.2019 emise în lucrarea nr. C19 - 3772, prin care i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei de clasare nr. 3124/A, emise la data de 19 septembrie 2019, în dosarul 19 - 3752 al Direcţiei de inspecţie pentru judecători, solicitând, ca prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa să desfinţeze rezoluţia sus-menţionată şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare, în judecata instanţei disciplinare a Consiliului Superior al Magistraturii.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 351 din 5 iulie 2019, a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. 5025 din 4 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul B., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

După prezentarea raportului juridic litigios, prin argumentele prezentate în susţinerea motivelor de nelegalitate, în contextul reiterării succinte a situaţiei de fapt generatoare a prezentului litigiu, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, în esenţă, arată că, sentinţa civilă nr. 1516/2018 cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei susţinând că, deşi primul judecător a reţinut că potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile si instituţiile publice, [..] informaţii de interes public, indiferent de suportul ori de formă sau de modul de exprimare a informaţiei tot a respins cererea de chemare în judecată pe motiv că informaţiile solicitate de subsemnatul "vizează o persoană fizică identificabilă, respectiv reclamantul - ceea ce este lipsit de temei juridic raportat la prevederile legii privind liberul acces la informaţii de interes public cât şi la dispoziţiile Legii nr. 677/2001,incidente în speţă.

În continuare, recurentul arată că Direcţia de inspecţie pentru judecători nu a analizat criticile subsemnatului privitor la faptul că d-na judecător C. a nesocotit în mod culpabil atât normele de drept material cât şi pe cele de drept procesual, cauzându-i acestuia o vătămare în drepturile recunoscute de normele legale respectiv dreptul de a avea parte de un proces corect şi echitabil - drept care i-a fost încălcat prin faptul că cererea de judecată a fost respinsă motivat de faptul că înscrisul solicitat conţine informaţii exceptate de la comunicare, fapt care nu a fost susţinut si nici dovedit de către autoritatea publică pârâtă.

Aşadar, recurentul arată că instanţa de fond a aplicat eronat dispoziţiile legale incidente respectiv art. 451 alin. (4) lit. b) din legea nr. 317/2004, sens în care a solicitat admiterea recursului casarea sentinţei atacte şi, în rejudecare admiterea acţiunuii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 5 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu sunt fondat şi urmează să le respingă pentru considerentele ce vor succede:

Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanţe, fiind reiterate consideraţiunile reclamantului vizând nelegalitatea sentinţie atacate, în manieră evident similară cu aspectele înfăţişate deja prin cererea de chemare în judecată.

De asemenea, se reţine că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Soluţia pronunţată de instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu elementele de fapt ale speţei, prin prisma cărora judecătorul a ajuns la concluzia că rezoluţia contestată este motivată, cuprinzând argumentele de fapt şi de drept care au stat la baza raţionamentului logico-juridic al inspectorului judiciar, fiind dispusă cu respectarea condiţiilor legale speciale în materie şi a Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, în temeiul dispoziţiilor art. 45 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, soluţia pârâtei, este justificată.

Un prim motiv de casare indicat prin cererea de recurs este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi este incident atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei", în timp ce motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. priveşte încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Având în vedere modalitatea de redactare a memoriului de recurs, Înalta Curte va analiza împreună ambele cazuri de casare.

Subsumat motivlui de nelegalitate, recurentul invocă ipoteza unor considerente contradictorii ale sentinţei recurate, menţionând că instanţa deşi reţinut că potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile si instituţiile publice, [..] informaţii de interes public, indiferent de suportul ori de formă sau de modul de exprimare a informaţiei tot a respins cererea de chemare în judecată pe motiv că informaţiile solicitate de subsemnatul "vizează o persoană fizică identificabilă.

Înalta Curte reţine că, în genere, motivele contradictorii ale unei hotărâri judecătoreşti există atunci când se constată contradicţii între considerente şi dispozitiv, motivarea hotărârii nesusţinând soluţia din dispozitiv sau atunci când, în cuprinsul motivării, se identifică argumente care se exclud unele pe altele, în sensul că în care din unele considerente rezultă netemeinicia acţiunii sau a unor critici din calea de atac, iar din altele faptul că cererea este întemeiată sau caracterul fondat al căii de atac.

Or, din simpla lecturare a considerentelor sentinţei recurate, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, într-o manieră clară, concisă, în concordanţă cu probele de la dosar şi cu prevederile legale incidente, a înfăţişat analiza proprie a motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată, întrucât a explicitat atât motivele pentru care îşi însuşeşte unele dintre aceste argumente şi le înlătură sau le înlocuieşte pe altele în evaluarea cererii pe fond.

Pe calea unei cereri de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu se poate obţine o rejudecare a fondului cauzei pentru simple observaţii privind netemeinicia sentinţei pronunţate la fond, cât timp cel care formulează o cerere de recurs nu dovedeşte în mod indubitabil incidenţa motivului de casare, în concepţia noului C. proc. civ., recursul fiind o cale extraordinară de atac.

Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat şi a motivelor de recurs reglementate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor urma:

Prin sesizarea iniţial transmisă Consiliului Superior al Magistraturii la 2.08.2019 şi înregistrată la data de 06 august 2019 sub nr. x la Direcţia de inspecţie pentru judecători a Inspecţiei Judiciare, petiţionarul A. a solicitat verificarea judecătorilor din cadrul Tribunalului Prahova şi Curţii de Apel Ploieşti, C., D., E., F., G., H. şi I. prin raportare la modul de soluţionare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 apreciind că aceştia au săvârşit abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Prin rezoluţia nr. 3124/A din data de 19 septembrie 2019 s-a dispus clasarea plângerii în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu motivarea că nu sunt indicii privind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Plângerea petentului formulată în baza art. 451 din Legea nr. 317/2004 împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă prin rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C19-3752.

Prin acţiunea formulată în prezenta cauză împotriva celor două rezoluţii, reclamantul argumentează, în esenţă, faptul că pârâta Inspecţia Judiciară nu a procedat la o analiză completă a tuturor argumentelor invocate în cuprinsul plângerii, precum şi faptul că, în mod nelegal şi netemeinic, contrar probelor administrate, inspectorul judiciar a concluzionat asupra inexistenţei abaterii judiciare.

Instanţa de control judiciar reţine că din interpretarea textelor de lege aplicabile rezultă că instanţa de judecată nu efectuează ea însăşi o procedură disciplinară, neputând analiza dacă faptele imputate atrag sau nu o răspundere disciplinară a magistratului.

Instanţa de judecată este chemată să analizeze exclusiv legalitatea actului administrativ contestat, în condiţiile Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că legalitatea rezoluţiei de clasare se verifică, în concret, în raport cu elementele constitutive ale abaterii disciplinare reclamate.

Conform art. 97 din Legea nr. 303/2004:

"(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac."

Totodată, potrivit prevederilor art. 99 din Legea nr. 303/2004 "constituie abatere disciplinară: t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni. Sancţiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală."

Noţiunile de rea credinţă şi gravă neglijenţă, la care se face referire în art. 99 din Legea nr. 303/2004, sunt definite în art. 991 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, după cum urmează:

"(1) Există rea credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual."

Pentru existenţa relei credinţe, trebuie să se probeze încălcarea de către magistrat, în mod intenţionat, voit (cu ştiinţă), a normelor de drept material ori procesual în scopul (urmărind) vătămării unei persoane, inclusiv în modalitatea acceptării unei asemenea posibilităţi, aspecte a căror dovadă nu s-a făcut în speţă.

De asemenea, pentru existenţa gravei neglijenţe, judecătorul sau procurorul trebuie să nesocotească din culpă normele de drept material ori procesual, însă nesocotirea trebuie să fie gravă, neîndoielnică şi nescuzabilă.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că sub aspectul temeiniciei rezoluţiilor atacate, instanţa de fond a constatat că ansamblul argumentelor reclamantului cu privire la greşita soluţionare a dosarului nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Prahova, atât în primă instanţă, cât şi în calea extraordinară a recursului la Curtea de Apel Ploieşti (respectiv, aspectele privind soluţionare şi a contestaţiei în anulare) de către judecătorii indicaţi în cuprinsul plângerii adresate Inspecţiei Judiciare care, în opinia reclamantului ar atrage răspunderea disciplinară din prisma prevederilor art. 99 din Legea nr. 303/2004, au primit un răspuns punctual şi efectiv din partea Inspecţiei Judiciare.

Modalitatea concretă de soluţionare a cauzei la care a făcut referire recurentul şi temeinicia soluţiilor adoptate inclusiv în ceea ce priveşte interpretarea normelor de drept incidente în cauzele analizate mai sus, administrarea probatoriului în cauză, argumentarea soluţiei adoptare, intră în atributul exclusiv al instanţei, soluţie ce poate fi cenzurată doar în căile de atac în cazul în care este reglementată de lege şi nu poate face obiectul acţiunii disciplinare.

Este de precizat că modul de examinare a argumentelor, apărărilor sau susţinerilor părţilor în cauza dedusă judecăţii excedează competenţelor Inspecţiei Judiciare, fiind nepermisă reanalizarea cauzei în această procedură, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate, analizării fondului, stabilirii situaţiei de fapt ori a interpretării normelor juridice şi aprecierii probelor administrate în cauză.

Aspectele mai sus arătate se referă la stabilirea situaţiei de fapt, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale şi modalitatea de instrumentare a dosarului, fiind operaţiuni specifice şi esenţiale în activitatea de judecată, care nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de către Inspecţia Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulţumită a căilor de atac ordinare şi, după caz, extraordinare prevăzute de lege.

Contrar celor arătate de către recurent şi prin contestaţie potrivit cu care scopul sesizării nu a fost ca inspecţia judiciară să analizeze cauza pe fondul său şi să cenzureze în vreun fel hotărârile pronunţate de către instanţa de fond şi cea de recurs, ci doar să se constate încălcarea normelor de drept substanţial şi procedural în instrumentarea dosarului cu care au fost învestiţi, Curtea de apel a constatat în mod corect că argumentele utilizate în substanţă în susţinerea plângerii de faţă echivalează cu o critică pe fondul modalităţii de soluţionare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului în discuţie, în primă instanţă şi apoi în recurs.

Relevante în sensul celor menţionate anterior sunt şi considerentele Deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2012 a Curţii Constituţionale, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat cu privire la art. 99 lit. t), art. 991 din Legea nr. 303/2004 că acestea:" nu privesc instituirea unui control asupra hotărârilor judecătoreşti, ci sancţionează judecătorul pentru o anumită conduită. Hotărârile pe care acesta le pronunţă sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege"; "nu instituie o nouă cale de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti."

Ca atare, Înalta Curte constată că în mod corect autoritatea pârâtă, în urma verificărilor efectuate asupra aspectelor sesizate şi în limitele de competenţă conferite de lege, prin rezoluţia în litigiu, a reţinut inexistenţa indiciilor care să conducă la săvârşirea de către magistratul judecător verificat a acestei abateri, în condiţiile prezentate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul promovat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 471 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.