Challenges to judicial inspection closure resolutions held non-appealable; appeals inadmissible, underlying judgments final.

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.08.2016 reclamantele A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din Cadrul Consiliului Superior Al Magistraturii, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună admiterea contestaţiei cu desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. x/2016 din 06.07.2016 si trimiterea cauzei la Inspecţia judiciară pentru judecători în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraţilor, respectiv exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă săvârşite în legătură cu dosar civil nr. x/2014 de judecătorii:C. de la Judecătoria Bacău, secţia civilă, D. de la Tribunalul Bacău, secţia Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal Bacău, E. de la Curtea de Apel Bacău, secţia Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal Bacău şi F. de la Judecătoria Bacău, secţia Civilă.

1.2. Hotărârile instanţei de fond

Respinge cererea administrativ formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.02.2019, reclamantele A. şi B. au formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 4004/09.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

În acest sens reclamatele au susţinut că, deşi la pagina 15 din cuprinsul sentinţei civile menţionate instanţa motivează:

". . . . . . . . . . .Curtea va dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu sesizarea excepţiei ne neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prin raportare la art. 115 din Constituţia României", reţinând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 alin . 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, in dispozitivul sentinţei civile nu se regăseşte această dispoziţie privind sesizarea Curţii Constituţionale.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1268 din 2 aprilie 2019, a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului SC nr. 4004/09.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, formulată de reclamantele A., şi B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. 4004 din 9 octombrie 2018 şi sentinţei civile nr. 1268 din 2 aprilie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs reclamantele A. şi B., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând in drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele reclamante au solicitat admiterea recursurilor casarea sentinţelor atacate şi, rejudecând cauza admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi în ceea ce priveşte solicitarea de completare dispozitiv în sensul celor precizate.

Recurentele, reluând susţinerile de la fond, în esenţă, au arătat că au sesizat Inspecţia judiciară pentru judecători în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. t)"exercitarea funcţiei cu rea credinţă şi gravă neglijenţă" cu raportare la art. 991 alin. (1) şi alin. (2) din Legea 303/2004 săvârşite de către judecătorii sus menţionaţi în legătură cu dosar civil nr. x/2014

Recurentele au mai susţinut că judecătorul fondului a pronunţat o sentinţă nelegală întrucât, aşa cum au arătat şi în faţa instanţei de fond acestea au făcut dovada încălcării de către magistraţii care au soluţionat dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău şi a Tribunalului Bacău sub nr. x/2014 şi pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2016 a normelor de drept material sau procesual, criticile invocate prin sesizarea adresată Inspecţiei.

În ceea ce priveşte recursul îndreptat împotriva sentinţei civile nr. 1268 din 2 aprilie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurentele -reclamante au susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că, prin raportare la prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. nu se poate reţine pretinsa omisiune a instanţei de judecată de a se pronunţa în dispozitivul hotărârii asupra unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

Ca atare, au solicitat admiterea cererii de completare dispozitiv, astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a înţeles să invoce, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea recursurilor promovate de reclamante împotriva sentinţei nr. 4004 din 9 octombrie 2018, sens în care a solicitat admiterea excepţieiie şi, în consecinţă, respingerea acestora, ca inadmisibile.

În ceea ce priveşte recursurile promovate împotriva sentinţei civile nr. 1268 din 2 aprilie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a solicitat respingerea acestora ca nefondate

Ambele recurente au formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susţinerile din memoriul de recurs.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 30 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursurile de faţă, din perspectiva dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlul prealabil, dispoziţiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii au fost modificate şi completate prin Legea nr. 234/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 850 din 8 octombrie 2018, fiind introdus un nou articol, art. 451, care prevede următoarele:"(1) împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute ia art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară . . . . . . . . . .

(4) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

(4) Hotărârea pronunţată potrivit dispoziţiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi să indice faptele şi împrejurările care trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.

Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare."

Dispoziţiile Legii nr. 317/2004, astfel cum au fost completate şi modificate prin Legea nr. 234/2018, trebuie coroborate cu dispoziţiile C. proc. civ., respectiv cu dispoziţiile tranzitorii din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează că procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.

Or, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicarea noilor dispoziţii din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se va face în cauzele înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a cererilor înaintate acestei instanţe începând cu data de 11 octombrie 2018.

Acţiunea reclamantelor A. şi B., având ca anulare rezoluţie nr. 4082/IJ/2214/D1J/2016, a fost înregistrată, în al doilea ciclu procesual, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 8 februarie 2018.

Ca atare, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile art. 45 şi art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa fiind învestită cu cererea de anulare a unei rezoluţii de clasare, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară.

Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenţei, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că:

"Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată). Aplicarea art. 5 alin. (3) C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet" (unde există aceeaşi raţiune, soluţia trebuie să fie identică).

De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că:

"În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 317/2004.

Aşadar, prin Soluţia de principiu adoptată la 09 octombrie 2017 s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (6)-(7) şi în ceea ce priveşte procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare şi regimul căii de atac formulate împotriva hotărârii instanţei de fond, aceste prevederi stabilind că: (6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Astfel, având în vedere soluţia de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunţate, dar şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că sentinţa nr. 2715 din 23 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost soluţionată pe fond contestaţia formulată de reclamantul G. impotriva rezoluţieiei de clasare dispusă în dosarul nr. x/2016 din 06.07.2016 este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Prin urmare, întrucât prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 s-a reţinut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul H. este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din acelaşi cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În prezenta cauză, recurentele au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentele nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre nefăcând parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Faţă de soluţia dată recusului promovat impotriva sentinţei nr. 4004 din 9 octombrie 2018, urmează a se respinge ca inadmisibil si recursul promovat de reclamate împotriva sentinţei civile nr. 1268 din 2 aprilie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului SC nr. 4004/09.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

III. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile reclamantelor A. şi B. împotriva sentinţei nr. 4004 din 9 octombrie 2018 şi sentinţei civile nr. 1268 din 2 aprilie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei nr. 4004 din 9 octombrie 2018 şi sentinţei civile nr. 1268 din 2 aprilie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.