Lawful withdrawal of religious property retrocession application: exclusive authority of diocesan center under O.U.G. No. 94/2000 to dispose of claims

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal a chemat în judecată pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând să se dispună constatarea nulităţii Adresei nr. x/25.07.2019, transmisă de reclamantă pârâtei Comisia specială de retrocedare, prin care a renunţat la soluţionarea cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006, anularea Deciziei nr. 8772/08.08.2019 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare şi obligarea pârâtei la soluţionarea cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006 şi la plata cheltuielilor de judecată doar în cazul în care se va opune admiterii contestaţiei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 4 martie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Câmpeni-Deal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a anulat Decizia nr. 8772/08.08.2019 emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006 şi a respins în rest acţiunea.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate anterior la punctul I.2. a formulat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, prin care, invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei cu privire la anularea Deciziei nr. 8772/08.08.2019.

În susţinerea căii de atac promovate, recurenta - pârâtă a evocat, în esenţă, o greşită aplicare de către prima instanţă a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 94/2000, fiind, în opinia acesteia, eronat raţionamentul instanţei de fond ce a stat la baza concluziei că pârâta a luat în mod nelegal act de renunţarea la cererea de retrocedare nr. x/27.01.2006, fără a face minime verificări privind identitatea de părţi dintre solicitantul cererii de retrocedare, care este Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, şi titularul cererii de renunţare, în contextul în care adresa nr. x/25.07.2019 emisă de către Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal, prin preotul paroh, nu conţinea vreo menţiune privind aprobarea sau însuşirea ei de către titularul cererii iniţiale şi anume, Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia.

În opinia recurentei, renunţarea la cererea de retrocedare a reprezentat un act unilateral de voinţă provenind de la titularul cererii de retrocedare şi singura persoană îndreptăţită la acordarea beneficiului O.U.G. nr. 94/2000, mai precis Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal, decizia nr. 8772/08.08.2019 fiind emisă în condiţii de legalitate, câtă vreme criticile aduse de intimata - reclamantă unui astfel de act administrativ nu îi sunt imputabile.

De asemenea, recurenta a criticat şi calificarea adresei nr. x/25.07.2019 drept act de dispoziţie, apreciind că Parohia Ortodoxă Română Câmpeni-Deal nu deţine în proprietate imobilele identificate cu nr. top. x, simplul fapt al depunerii cererii de retrocedare în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 neavând efectul recunoaşterii unui drept de proprietate al reclamantei, ci doar posibilitatea parcurgerii procedurii administrative în vederea redobândirii unui drept de proprietate.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Română Câmpeni-Deal a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că soluţia primei instanţe reflectă o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, precum şi a celor ale Legii nr. 489/2006 şi H.G. nr. 53/2008 privind recunoaşterea Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.

4. Răspuns la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta - pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Română Câmpeni-Deal, arătând că îşi menţine argumentele din recurs.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 8 iulie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 11 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate prin întâmpinare şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia a depus pe rolul Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România cererea de retrocedare înregistrată sub nr. x/27.01.2006, formulată în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea terenului intravilan situat în oraşul Câmpeni, jud. Alba, înscris în c.f. nr. x Câmpeni, cu nr. top. x şi top. x, transcris în c.f. nr. x Câmpeni, ce a aparţinut Parohiei Ortodoxe Române Câmpeni - Deal.

Prin Adresa nr. x/25.07.2019, Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal a comunicat Comisiei Speciale de Retrocedare că renunţă la cererea de retrocedare făcută în anul 2006, deoarece nu mai este de actualitate, fără ca o astfel de cerere să fie formulată prin centrul eparhial sau cu aprobarea acestuia (aspect necontestat de niciuna dintre părţi).

Prin Decizia nr. 3772/08.08.2019, recurenta - pârâtă a luat act de renunţarea la cererea de retrocedare nr. x/27.01.2006 având ca obiect restituirea imobilului situat în oraşul Câmpeni, jud. Alba înscris în c.f. nr. x Câmpeni, cu nr. top. x şi top. x, transcris în c.f. nr. x Câmpeni şi ulterior transcris în alte cărţi funciare, iar o astfel de decizie a fost atacată de intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Câmpeni-Deal, reclamanta solicitând, totodată, şi constatarea nulităţii adresei nr. x/25.07.2019, dar şi obligarea pârâtei la soluţionarea cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a admis în parte cererea intimatei - reclamante şi a dispus anularea actului administrativ atacat (Decizia nr. 3772/08.08.2019) şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006, cu respingerea pititului privind constatarea nulităţii adresei nr. x/25.07.2019, iar o astfel de soluţie este una legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, motivat de faptul că reflectă o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale incidente materiei, nefiind, astfel, fondate criticile formulate de pârâtă şi subsumate de aceasta motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că raportul juridic dedus judecăţii este supus reglementării instituite prin O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000: "Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă".

Conform dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, cererile de retrocedare a unor astfel de imobile se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

Instanţa de control judiciar reţine că în postura de centru eparhial se găsea, în prezenta cauză, Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia (aspect necontestat de părţi).

Din conţinutul normativ al art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 rezultă că, pin voinţa legiuitorului, exercitarea dreptului de a solicita retrocedarea (reglementat de O.U.G. nr. 94/2000) a fost plasată în patrimoniul centrului eparhial sau, după caz, a centrului de cult (astfel cum sunt ele recunoscute prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor).

Întrucât renunţarea la cererea de retrocedare, ce, contrar celor afirmate de recurentă, are valenţa unui act de dispoziţie ce vizează drepturile născute în virtutea O.U.G. nr. 94/2000, reprezintă doar una dintre prerogativele dreptului stabilit în favoarea centrului eparhial sau, după caz, a centrului de cult prin prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, exercitarea unei astfel de prerogative presupune aplicarea unui mecanism similar, mai precis o manifestare de voinţă exercitată tot prin acelaşi subiect de drept.

În raport de astfel de aspecte, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a interpretat corect prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, atunci când a reţinut lipsa unor verificări întreprinse de către recurenta - pârâtă privind legala exercitare a dreptului de renunţare la cererea formulată potrivit sus indicatului text normativ şi nelegalitatea demersului de a conferi efecte juridice unui act precum Adresa nr. x/25.07.2019, ce, deşi provenea de la Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal, nu îndeplinea criteriile de exercitare a dreptului reglementat de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, nefiind formulată prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult ori cu acordul acestora.

Prevederile alin. (2) al art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000, evocate de recurentă, au o sferă de reglementare diferită de chestiunea supusă analizei în prezenta cauză, vizând parametrii obligaţiei de depunere a actelor sau dovezilor necesare pentru stabilirea calităţii de fost proprietar, motiv pentru care nu prezintă relevanţă în planul controlului de legalitate exercitat în litigiul pendinte.

Înalta Curte reţine şi faptul că, în contextul în care chestiunea deferită analizei instanţelor de contencios administrativ este cea a legalităţii actului atacat (în cazul de faţă Decizia nr. 8772/08.08.2019), în raport şi de caracteristicile proprii ale dreptului public, ce diferă de cele ale dreptului privat, chestiunea turpitudinii titularului cererii de renunţare nu poate fi evocată spre a menţine prezumţia de care se bucură actul administrativ, câtă vreme emiterea în condiţii de legalitate a acestuia incumbă ope legis emitentului acestuia (în cazul de faţă, Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România).

Or, recurenta - pârâtă deţinea toate informaţiile necesare pentru a analiza dacă exercitarea prerogativelor asupra cererii de retrocedare (inclusiv din perspectiva renunţării la aceasta) a fost realizată sau nu, prin Adresa nr. x/25.07.2019 în litera şi spiritul art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, respectiv prin intermediul entităţii căreia legiuitorul i-a conferit expres un astfel de drept. Emiterea actului administrativ în lipsa sus indicatelor verificări şi exclusiv în temeiul manifestării de voinţă provenind de la Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal, exercitată prin preotul paroh, fără a exista o aprobare sau însuşire a actului de renunţare de către centrul eparhial sau, după caz, de către centrul de cult, înlătură prezumţia de legalitate a Deciziei nr. 8772/08.08.2019.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală.

Pentru aceste considerente, nefiind identificate critici care să justifice reformarea sentinţei civile nr. 25 din 4 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei civile nr. 25 din 4 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2022.