Discrimination claim; procedural nullity of appeal for non-payment of stamp duty

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 21.04.2020 pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, anularea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea discriminării nr. 201/26.02.2020.

1.2. Prin sentinţa nr. 2031 din 22.10.2002, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi către Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 16 din 1 februarie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi şi Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 anterior, reclamantul A. a formulat recurs, prin care, invocând prevederile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate împotriva hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 201/26.02.2020, în sensul anulării acesteia şi constatării faptei de discriminare la care a fost supus de către pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi a formulat întâmpinare, prin care, din perspectiva analizei în fond a recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea, drept temeinică şi legală, a sentinţei atacate.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 18 mai 2021 a fost fixat termenul de judecată la data de 11 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către recurentul - reclamant a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepţia netimbrării, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. şi, adiţional, cu o sumă tot de 100 RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de casare ce corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru.

Prin adresa comunicată recurentului - reclamant la data de 24 martie 2021, conform înscrisului aflat la fila x şi a dovezii de înmânare aflată la dosarul cauzei, Înalta Curte a adus la cunoştinţa acestuia obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 16 din 1 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte observă că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilite în sarcina sa, nu a solicitat acordarea de facilităţi la plata acesteia şi, până la termenul de judecată acordat, nu a depus în dosarul cauzei dovada achitării unei astfel de taxe.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 1 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 1 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2022.