Salary reclassification for clerk-archivists upheld; appeal rejected as salary differentials based on education are non-discriminatory.

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare in judecată, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bihor la data de 28.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timişoara, Ministerul Justiţiei Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- anularea în parte a Deciziei nr. 151/A din 21.09.2017, emisă în baza art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv anularea in parte a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) al Deciziei nr. 151/A si Anexa 2 în ceea ce priveşte salarizarea subsemnaţilor;

- anularea in parte a Hotărârii Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Timişoara nr. 22/20.11.2017, si anume anularea art. 1 alin. (1), (3), (4), (5). din hotărâre ce vizează soluţia de respingere a contestaţiei formulate de subsemnaţii si înregistrate pârâta Curtea de Apel Timişoara;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara de a emite noi Decizii de reîncadrare individuale către fiecare reclamanţi, în baza art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, care sa cuprindă nivelul salariului de baza existent în cadrul paratei 1 Curtea de Apel Timişoara pentru noile funcţii de grefieri prevăzute de noua grila în ANEXA nr. V, CAPITOLUL II din Legea Cadru nr. 153/2017, respectiv cu stabilirea salariului de baza avut de un "grefier " (cu aceeaşi vechime, studii si gradaţie deja recunoscute) în iulie 2017 (deci cu eliminarea oricărei diferenţieri/distincţii între grefieri arhivari, registratori si grefierii in general in spiritul noii legi) .

- obligarea pârâţilor 1 şi 2 de a recalcula drepturile salariate datorate reclamanţilor si de a le achita diferenţele salariale rezultate intre drepturile salariate încasate efectiv si cele de care ar fi trebui sa beneficieze prin deciziile de reîncadrare individuale, (conform noilor grile) începând cu 01.07.2017 si pana la data pronunţării sentinţei, actualizate cu rata inflaţiei precum si cu dobânda legala aferenta acestor drepturi de la fiecare scadenta si pana la momentul plaţii efective;

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civile nr. 5025 din 4 decembrie 2018, a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timişoara, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. 5025 din 4 decembrie 2018 pronunţată de Curta de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Invocând in drept motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea, sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenţii au susţinut că instanţa de fond in mod greşit a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, in condiţiile in care Ministarul Justiţiei este prezumat a respecta actele administrative emise de ordonatorul secundar.

Pe fondul cauzei recurenţii-reclamanţi au susţinut că raţionamentul instanţei de fond este greşit, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 153/2017, ci textul art. 6 din aceeaşi lege.

Salariile de baza pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor si parchetelor este stabilit la Anexa V cap II din Legea nr. 153/2017.

Prin decizia contestată, respectiv hotărârea contestată, reîncadrarea salarială pentru funcţia de grefier arhivar, in aplicarea art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 153/2017, s-a facut eronat prin raportare la dispoziţiile vechii legi de salarizare nr. 284/2010 adica a coeficientilor din Anexa VI Familia ocupationala de functii bugetare "Justitie" Cap II, corespunzator nivelului salarial din luna iunie 2017, unde functia de grefier arhivar cu studii medii/superioare era mentionata intr-o grila separata de restul personalului auxiliar de specialitate, in speta, grefierul, grefierul statistician si grefierul documentarist.

Deoarece în Legea nr. .153/2017 functiile de grefier arhivar si grefier registrator nu mai sunt reglementate separat, ci impreuna cu celelalte functii de grefier, grefier statistician, grefier documentarist, specialist IT (pentru toti existand o singura grila de salarizare structurata pe nivel de grad/treapta profesionala, nivel de studii, coeficient), de la data de 1 iulie 2017 reincadrarea salariala pentru functia de grefier arhivar presupunea EGALIZAREA SALARIILOR cu ale celorlalte functii similare (grefier, grefier statistician, grefier documentarist, specialist IT) care se regasesc in aceeasi grila, care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii de mucna si pregatire profesionala.

Recurenţii arată că tocmai aplicarea tranzitorie dispusa de art. 39 alin. (1) incepand cu 01.07.2017 reglementeaza egalizarea salariilor la nivelul intregului corp al grefierilor, astfel încat incepand cu data de 01.01.2018 sa se poata face, fara discriminare, aplicarea etapizata a legii.

Legea nr. 153/2017 a avut ca scop înlăturarea discriminarilor ivite ca urmare a aplicarii succesive a actelor normative privind salarizarea in sistemul bugetar (discriminare recunoscuta chiar de catre legiuitor in argumentarea si dezvoltarea motivelor care au stat la baza adoptarii ultimei legi de salarizare).

Egalitatea de tratament si interzicerea discriminarii, principiu consacrat prin dispozitiile anterior mentionate si care isi are izvorul in art. 16 din Constitutia Romaniei, stabileste, in esenta, ca salariatii indiferent de sex, optiune politica si sindicala, origine sociala, varsta, etc. trebuie sa se bucure de egalitate de tratament, angajatorului fiindu-i interzis sa-i dezavantajeze unii in favoarea altora, in ceea ce priveste incheierea, suspendarea, modificarea sau incetarea raportului juridic de munca, stabilirea atributiilor de serviciu, cuantumul salariilor, promovarea profesionala, aplicarea sanctiunilor disciplinare, etc.

Prin urmare, reglementarile legale interzic nu numai aplicarea unui tratament avand ca scop discriminarea, dar si conduita care, avand aparent alt scop, ar produce un efect discriminator.

In raport cu obiectul sau Legea nr. 153/2017 are în vedere creşteri salariale şi predetermină chiar astfel de majorări, fapt care permite rezonabil presupunerea ca din punct de vedere al politicilor salariale acest lucru se fundamentează atât pe evoluţia economică şi sustenabilitate, cât şi pe o implementare a principiilor art. 6. Această implementare are ca puncte de plecare principiului ubi lex nori distinguit, nec nos distinguere debemus.

Din moment ce inclusiv din anexa V din lege aplicabilă familliei ocupaţionale Justiţie rezultă că salariul de bază a funcţiilor de grefier arhivar, grefier registrator, grefier, grefier statistician, grefier documentarist, specialist IT au valori identice, în tăcerea legii, angajatorul trebuia sa dispună în baza art. 6 din Legea nr. 153/2017 stabilirea pentru funcţiile de grefier arhivar şi grefier registrator a acelor salarii de bază care să respecte principiul ierarhizării (salarii identice cu ale funcţiilor aflate în aceeaşi poziţie din grila de salarizare).

Susţin recurenţii că într-un act normativ primează principiile care stau atât la baza emiterii cât şi la aplicarea prevederilor cuprinse un acel act normativ, pe când dispoziţiile art. 38 şi art. 39 sunt dispoziţii tranzitorii.

Drept urmare, susţin că este inadmisibil a se dispune reîncadrarea din punct de vedere salarial la data de 1 iulie 2017 a funcţiei de grefier arhivar potrivit Anexei VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" capitolul II Coeficienţii de ierarhizare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor din Legea nr. 284/2010 în care salarizarea funcţiei de grefier arhivar era reglementată separat de salarizare celorlalte funcţii similare: grefier, grefier statistician, grefier documentarist.

Prin Decizia nr. 1154/2011, Curtea Constitutionala a stabilit ca "discriminarea" presupune a trata diferit, fara o justificare obiectiva si rezonabila, persoane in situatii similare, o asemenea situatie intervenind in cazul in care distinctia nu urmareste un scop legitim sau nu exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit.

Potrivit dispozitiilor art. 155 din Codul muncii, act normativ aplicabil si reclamanţilor, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri, iar art. 154 alin. (3) din cod prevede ca la stabilirea si acordarea salariului este interzisa orice discriminare.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca diferenta de tratament devine discriminare, in sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminarii, numai atunci cand autoritatile statale introduc distinctii intre situatii analoage si comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Apel Timişoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepţie nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzut de art. 488 din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei a solictatat respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea hotărârii de fond ca temeinică şi legală.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica recurenţilor cu privire la greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, aceasta nu poate fi reţinută întrucât, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa fondului tribunalele şi curţile de apel au personalitate juridică, raporturile de muncă ale reclamanţilor fiind stabilite cu angajatorul, drepturile fiind datorate, calculate şi plătite direct de către instituţia angajatoare, care procedează şi la calcularea şi virarea contribuţiilor sociale către stat.

Aşadar, în ce priveşte obligarea Ministerului Justiţiei la plata drepturilor salariale, acesta nu poate fi obligat în mod direct să plătească reclamanţilor eventuale diferenţe băneşti, întrucât are atribuţii privind efectuarea calculului şi acordarea drepturilor salariale doar pentru salariaţii aparatului propriu al ministerului şi numai rolul de a administra bugetul instanţelor şi de a asigura fondurile necesare, virarea banilor făcându-se in conturile instanţelor, deschise la trezoreriile locale, urmând ca instanţele să-i utilizeze in mod direct, potrivit destinaţiilor legale.

Cu atât mai mult cu cât cu cât, în sprijinul lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, a invocat şi Decizia ICCJ nr. 13/2016 pronunţată în recurs în interesul legii, prin care înalta Curte a stabilit că "Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială".

Pe fondul cauzei, aşa cum a reiese din actele şi lucrările dosarului reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriilor Arad, Chişineu Criş, Gurahonţ şi Ineu, respectiv grefieri arhivari, iar prin Decizia 151/21.09.2017 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Timişoara, a dispus reîncadrarea reclamanţilor, începând cu 1.07.2017, pe noile funcţii, conform anexelor şi menţinerea în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a cuantumului brut al salariului de bază, sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi ale celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin Hotărârea nr. 22/20.11.2017 adoptată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Timişoara a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia administrativă formulată de reclamanţi împotriva Deciziei 151/21.09.2017 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Timişoara.

Reclamanţii au susţinut că legiuitorul a dorit eliminarea diferenţelor dintre salariile de bază ale grefierilor şi cele ale grefierilor arhivari (care au fost net şi nejustificat inferioare).

Decizia a fost emisă în temeiul prevederilor art. 36 şi art. 38 alin. (1) şi (2) din legea 153/2017.

În esenţă, recurenţii-reclamanţi susţin că instanţa de fond ar fi aplicat în mod greşit art. 38 din Legea nr. 153/2017 şi că legiuitorul a adoptat aceste dispoziţii în scopul eliminării situaţiilor discriminatorii, înţelegând să majoreze salariul de bază al grefierilor arhivari/registratori, asimilaţi grefierilor, la nivelul avut de grefieri la data de 01.07.2017 şi să înlăture diferenţierea nejustificată dintre salarizarea grefierilor de şediţă şi a grefierilor arhivari/registratori

Este adevărat că obiectul de reglementare al actului normativ menţionat supra constă în stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului, scopul fiind eliminarea situaţiilor discriminatorii, însă, este de observat că doar în ipoteza în care situaţiile discriminatorii ar privi persoanele care ocupă aceleaşi funcţii şi îndeplinesc aceleaşi activităţi.

Însă, în mod corect a reţinut instanţa de fond aplicabilitatea art. 38 din Legea nr. 153/2017, care se interpretează prin raportare la prevederile Legii nr. 567/2004, mai exact a dispoziţiilor alin. (2) al art. 3 conform cărora "Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT".

Astfel, contrar alegaţiilor recurenţilor, şi prin Legea nr. 153/2017 funcţia de grefier-registrator/arhivar este reglementată distinct, la fel ca şi în Legea nr. 567/2004.

Din cuprinsul tabelului existent în Capitolul II, Anexa V, Capitolul II din Legea nr. 153/2017 privind salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, rezultă că sunt prevăzute aceleaşi funcţii ca şi în Legea nr. 567/2004, respectiv funcţiile de grefier, grefier-şef, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier-arhivar şef, grefier registrator etc. .

În acest context normativ, procedând la interpretarea dispoziţiilor legale precitate în raport de cauza dedusă judecăţii, rezultă că reîncadrarea grefierilor arhivari şi a grefierilor registratori se efectuează pe aceleaşi funcţii deţinute anterior, având în vedere că aceştia îndeplinesc aceleaşi activităţi şi în aceleaşi condiţii.

Nu pot fi primite susţinerile recurenţilor, în sensul că, prin noua lege a salarizării, legiuitorul a intenţionat să majoreze salariul de bază al grefierilor arhivari şi registratori la nivelul avut de grefieri la data de 01.07.2017, să-i "urce" într-o categorie superioară.

Legea a urmărit exclusiv reîncadrarea pe aceleaşi funcţii deţinute anterior, scopul eliminării situaţiilor discriminatorii vizând salariaţii care ocupă aceeaşi funcţie şi îndeplinesc aceleaşi activităţi şi în aceleaşi condiţii.

Faptul că acesta este scopul legiuitorului rezultă fără putinţă de tăgadă din prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, reţinut cu temei de prima instanţă, în care s-a prevăzut în mod expres că se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, a compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, cu o condiţie, respectiv aceea ca personalul să ocupe aceeaşi funcţie şi să îşi desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii.

Or, câtă vreme funcţiile de grefier arhivar şi grefier registrator au fost reglementate distinct din punct de vedere salarial faţă de funcţia de grefier, din considerente privind nivelul studiilor necesare ocupării acestor funcţii, respectiv studii medii în cazul grefierilor arhivari şi registratori şi studii superioare de specialitate juridică în cazul grefierilor, nu pot fi primite argumentele recurenţilor-reclamanţi, în sensul că prin adoptarea noii legi a salarizării s-ar fi urmărit egalizarea acestor funcţii, prin reîncadrarea automată la nivelul prevăzut pentru studii superioare şi cu salarizarea corespunzătoare.

Ocuparea aceleiaşi funcţii şi desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii reprezintă condiţiile care impun menţinerea în plată a cuantumului brut al salariilor de bază la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017.

Înalta Curte nu poate primi nici alegaţiile recurenţilor-reclamanţi în sensul că, urmare a intrării în vigoare a noii legi a salarizării, vechile funcţii ale grefierilor arhivari/registratori au fost egalizate cu noile funcţii de grefieri şi că întreaga categorie a personalului auxiliar este tratată identic.

Dacă s-ar accepta acest raţionament, menţionarea în tabelul de la Capitolul II, Anexa V, Capitolul II din Legea nr. 153/2017 privind salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor a aceloraşi funcţii prevăzute şi în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, respectiv acelea de grefier, grefier-şef, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier-arhivar şef, grefier registrator etc., ar fi superfluă, în condiţiile în care nu s-ar mai face nicio distincţie în ceea ce priveşte specificul funcţiei prin prisma activităţilor desfăşurate.

Nu sunt întemeiate nici referirile recurenţilor la încălcarea principiul nediscriminării.

Reîncadrarea pe noile funcţii din punct de vedere al salarizării s-a făcut cu respectarea condiţiilor privind existenţa aceleiaşi funcţii, îndeplinirii aceleiaşi activităţi şi în aceleaşi condiţii, fiind aplicabilă tuturor subiectelor aflate în situaţii identice.

Prezintă relevanţă sub acest aspect jurisprudenţa Curţii Constituţionale care a statuat în mod constant în sensul că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi, de aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994).

Totodată, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere, în esenţă, pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014).

În fine, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa faptul că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului.

În cauză, funcţiile de grefier arhivar şi grefier registrator au avut o reglementare salarială distinctă faţă de funcţia de grefier, în considerarea criteriului studiilor necesare ocupării acestora, stabilirea acestor reguli fiind atributul exclusiv al legiuitorului, care poate adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi, în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii.

Aşa fiind, se reţine că instituirea unor reguli speciale nu este contrară principiului egalităţii în faţa legii, câtă vreme ele se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei şi asigură egalitatea juridică a acestora.

Contrar susţinerilor recurenţilor potrivit cărora Curtea de apel nu a analizat distinct situaţia reclamantului P., Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect, că în ceea ce priveşte situaţia reclamantului P., care a promovat începând cu data de 01.01.2018, decizia contestată stabileşte drepturile aferente perioadei 01.07.2017 - 31.12.2017, astfel că orice situaţii ulterioare nu au legătură cu obiectul cauzei.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că în analiza legalităţii actului administrativ relevante sunt prevederile legale aplicate prin intermediul acestui act, iar nu dispoziţii legale ulterioare.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. împotriva sentinţei civile nr. 5025 din 4 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.