Municipality fails to overturn 25% EU fund correction for restrictive procurement criteria.

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2018, reclamantul Municipiul Piatra-Neamţ - reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale - O.I.P.S.I., a solicitat anularea actului administrativ unilateral - Titlu de creanţă nr. x/30.09.2014 şi a Deciziei nr. 19723/03.12.2014, prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă, precum şi suspendarea executării actelor administrative, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1. 2. Hotărârile pronunţate în cauză

Într-un prim ciclu procesual, Curtea de Apel Bacău prin sentinţa nr. 138/6.10 2015, a admis acţiunea reclamantului, în sensul că a anulat Nota de constatare şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/30.09.2014 şi Decizia nr. 19723/2014 de soluţionare a contestaţiei şi a suspendat executarea Notei nr. x/2014, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin Decizia nr. 1271/23.03.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională (în prezent Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale) împotriva sentinţei nr. 138/2015 din 06 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În decizia de casare s-a reţinut, în esenţă, că faţă de Hotărârea Curţii de Justiţie a UE din 26.05.2016 pronunţată în cauzele conexe C 260/14 şi C 261/14, se impune a se constata că în speţă, deşi contractul în legătură cu care s-au constatat abaterile a fost încheiat anterior adoptării O.U.G. nr. 66/2011, instanţa de fond în mod greşit a reţinut inaplicabilitatea acestui act normativ reţinând că acesta că nu era în vigoare la data încheierii contractului şi a săvârşirii faptelor ce pot fi sancţionate cu corecţie financiară, întrucât - reţine instanţa de recurs - activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care se desfăşoară după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică, fără a cerceta fondul cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2015*.

Prin sentinţa nr. 114 din 29 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamant Municipiul Piatra Neamţ în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională (în prezent Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale), Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale - OIPSI, ca nefondată.

Totodată, a respins cererea de suspendare a executării, ca nefondată şi a dispus restituirea către reclamant, a cauţiunii de 40.000 RON, depusă cu recipisa nr. x/21.09.2015.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond a promovat recurs reclamantul Municipiul Piatra Neamţ în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., fără a le dezvolta pe fiecare separat, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Reiterând modalitatea de soluţionare a cauzei şi în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanţa de fond a ignorat conţinutul textelor legale incidente în cauză.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că autoritatea contractantă nu a impus în niciun fel regim juridic şi comercial prin care expertul participă în cadrul organizaţiei ofertantului la implementarea proiectului.

De asemenea, a precizat recurentul că pe parcursul derulării procedurii de achiziţie nu au existat întrebări de clarificare din partea unor operatori economici interesaţi de participarea la procedura care să vizeze posibilitatea prezentării de către ofertanţi a unor documente echivalente care să demonstreze îndeplinirea cerinţei de minim 7 ani în domeniul managementului proiectului pentru acest expert.

Prin urmare, susţine recurentul, nu există nicio evidenţă (dovadă) asupra faptului că a fost restricţiontă în vreun fel de către autoritatea contractanta participarea unor operatori la procedura de achiziţie, prin includerea acesti cerinţe în cadrul fişei de date a achiziţiei.

S-a mai susţinut că, actul normativ care a stat la baza procedurii de atribuire a contractului - O.U.G. nr. 34/2006 (în vigoare la momentul derulării procedurii), prin dispoziţiile art. 33 a statuat că "Autoritatea contractanta are obligaţia de a preciza în cadrul documentaţiei de atribuire orice cerinţă, criteriu, regulă ţi alte informaţii necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă şi explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire."

În cazul aplicării procedurii acelaşi act normativ, prin art. 188, prevede că în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specific şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: d) informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii; e) o declaraţie referitoare la efectivele medii anuale ale personalului angajat.

În concluzie susţine recurentul, din normele enunţate reiese că recurentul avea dreptul de a stabili criterii/cerinte minime de calificare luând în considerare exigenţele specifice date de obiectul, natura şi complexitatea contractului în scopul asigurării că operatorui poate face faţă obligaţiilor contractuale dar şi obligaţia de a preciza prin documentaţie cerinţele şi a răspunde eventualelor solicitări de clarificări.

Cu alte cuvinte, susţine recurentul, plecând de la potenţialul risc de neîndeplinire a obligaţiilor, autoritatea are dreptul de a stabili criterii minime vizând capacitatea tehnică şi/s-au profesională precum pregătirea, calificarea persoanelor responsabile, dotarea ş.a., cerinţe ce trebuie prevăzute în documentaţie şi care să prezinte relevanţă, să nu fie disproporţionate.

Referitor la motivele de recurs încadrate in dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod pr,. civ., recurenta a susţinut că odată cu pronunţarea sentinţei instanţa de fond a procedat la analizarea în mod lacunar a motivelor de nelegalitate învocate prin cererea de chemare in judecată. De asemenea, instanţa nu a avut în vedere argumentele prezentate privind apărările formulate în cauză.

S-a susţinut că sentinţa este nemotivată, instanţa încălcând în acest mod prevederile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate in cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea pentru Digitalizarea României, succesor în drepturile şi obligaţiile Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, constatarea nulităţi recursului pentru lipsa datelor referitoare la consilier juridic care a redactat cererea, precum şi raportat la faptul că recursul nu este semnat de un consilier juridic sau avocat iar, pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 10 aprilie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 21v aprilie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Este de precizat că, având în vedere considerentele deciziei de casare, prin care au fost înlăturate argumentele referitoare la aplicarea retroactivă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, prin prisma Hotărârii Curţii de Justiţie a UE din 26.05.2016 pronunţată în cauzele conexe C 260/14 şi C 261/14, în stadiul procesual al rejudecării cauzei, instanţa a examina celelalte argumente invocate prin acţiune de către reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Mai mult decât atât, din simpla lecturare a considerentelor sentinţei recurate, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, într-o manieră clară, concisă, în concordanţă cu probele de la dosar şi cu prevederile legale incidente, a înfăţişat analiza proprie a motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată, întrucât a explicitat atât motivele pentru care îşi însuşeşte unele dintre aceste argumente şi le înlătură sau le înlocuieşte pe altele în evaluarea cererii pe fond.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurent, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Cererea de recurs întemeiată pe acest motiv de casare trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei casare se solicită, precum şi argumentele juridice care susţin în mod concret această cerere, neputând forma obiect al analizei acestei instanţe decât acele critici care vizează nelegalitatea sentinţei recurate.

De altfel, ipotezele circumscrise acestui motiv de casare se întâlnesc, exempli gratia, în situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în speţă, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Efectuând propria evaluare asupra împrejurărilor de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că sentinţa atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză.

Sub acest aspect, Înalta Curte, reţine că, în fapt, la data de 26.11.2009 reclamantul a încheiat contractul de finanţare cu Ministerul Economiei, care acţionează în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" prin Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, acesta din urmă în calitate de Organism Intermediar.

Obiectul acestui contract la constituit acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Implementarea la nivelul Municipiul Piatra-Neamţ a unui sistem TIC, în scopul asigurării interoperabilităţii la nivel organizaţional, semantic si tehnic, cu impact asupra eficientizării activităţii interne a instituţiei şi furnizării de servicii publice on-line către cetăţeni şi mediul de afaceri", valoarea finanţării nerambursabile fiind de 1.688.344 RON.

Prin contractul de finanţare părţile au convenit drepturi şi obligaţii şi au definit, prin art. 13, condiţiile în care o abatere de la contractul de finanţare este constituită neregulă.

După obţinerea finanţării, reclamanta a iniţiat procedura de achiziţie publică pentru atribuirea contractului de furnizare de produse, reclamantul optând pentru procedura de achiziţie publică restrânsă accelerată, contractul de achiziţie publică fiind atribuit S.C. A. S.R.L. în data de 11.10.2010, executarea urmând a se realiza în 6 luni, respectiv până la data de 11.06.2011 .

În urma verificării realizate de Curtea de Conturi a României, în anul 2014, a fost încheiat Raportul de audit x/29.07.2014, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale fiind sesizat cu suspiciune de neregulă în legătură cu atribuirea contractului de achiziţie publică, conform art. 515-516 din Hotărârea 155/2014.

În urma verificării documentelor disponibile la sediul Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, s-a încheiat, la 26.09.2014, Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, prin care s-a reţinut că autoritatea contractantă a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de furnizare, prin impunerea unor cerinţe minime de calificare disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie, a accelerat nejustificat procedura de licitaţie restrânsă invocând dispoziţiile Ordinului 51/2009, iar ofertantul câştigător nu a făcut dovada experienţei similare, reţinându-se încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 200 din O.G. nr. 34/2006 şi art. 36 alin. (1), art. 37 alin. (1) şi art. 81 din H.G. nr. 925/2006.

Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, a constatat că, pentru suspiciunile de nereguli reţinute în raportul de audit, sunt aplicabile corecţiile financiare prevăzute de Anexa I lit. A) din O.U.G. nr. 66/2011

Prin acelaşi act administrativ pârâta, reţinând incidenţa O.U.G. nr. 66/2011, a H.G. nr. 875/2011, a Ghidului Comisiei Europene - COCOF, dar şi a criteriului proporţionalităţii, a aplicat, pentru toate neregulile o corecţie de 25% din valoarea contractului, corecţia financiară având un cuantum de 455.659,70 RON cu TVA.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului privind interpretarea greşită a termenului de neregulă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, "neregula" este definită ca "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Conform art. 1 alin. (2) din Regulamentul (Consiliul Europei) nr. 2988/1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europei:

"Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Art. 2 pct. 7 din Regulamentul (Consiliul Europei) nr. 1083/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (Consiliul Europei) nr. 1260/1999, defineşte "neregularitatea" ca " orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care avea sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Plecând de la această definiţie şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în jurisprudenţa sa a considerat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii" (C-465/10 pct. 47), statutul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării" (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind aceea că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obţinut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15), dar cu aplicarea principiului proporţionalităţii, principiu consacrat de jurisprudenţa acestei curţi.

Aşa cum rezultă din legislaţia europeană şi din cea naţională, existenţa neregulii presupune implicit potenţialitatea/existenţa prejudicierii bugetului Uniunii Europene şi poate fi considerată neregulă cu impact financiar situaţia în care s-a realizat plata unor fonduri ce constituie cheltuieli nejustificate şi, prejudiciindu-se, astfel, bugetul Uniunii Europene.

Astfel, procedura de achiziţie a fost demarată pentru proiectul "Implementarea la nivelul Municipiul Piatra-Neamţ a unui sistem TIC, în scopul asigurării interoperabilităţii la nivel organizaţional, semantic si tehnic, cu impact asupra eficientizării activităţii interne a instituţiei şi furnizării de servicii publice on-line către cetăţeni şi mediul de afaceri".

Referitor la accelerarea procedurii de către recurenta reclamantă aceasta a apelat la această modalitate de desfăşurare a selecţiei ofertanţilor, fără a justifica, în concret, condiţiile care au determinat această opţiune.

Din nota justificativă privind accelerarea procedurii - nr. x/10.08.2010 menţionează doar accelerarea procedurii conform Ordinului nr. 51/2009 şi dispoziţiile art. 83 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, privind reducerea perioadei la nu mai puţin de 15 zile. Anunţul de participare a fost publicat în SEAP la data de 17.08.2010, iar în JOUE la data de 18.08.2010, data limită pentru depunerea ofertelor fiind 30.08.2010, dată care nu respecta termenul minim de 15 zile.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa fondului, chiar dacă, formal, termenul de depunere, astfel cum a fost prelungit, ar corespunde exigenţelor legale, în realitate, modalitatea în care s-a stabilit acest termen a fost de natură să restrângă numărul ofertanţilor, consecinţa fiind aceea că s-a depus o singură ofertă.

Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la momentul de referinţă), "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire."

Conform art. 179 din acelaşi act normativ, autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit; în acest sens, nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigenţe ale specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia.

Art. 188 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 prevedea că, în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii.

Interpretarea dispoziţiilor normative anterior citate conduc la concluzia că scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerinţe de calificare este acela de a demonstra potenţialul tehnic, financiar şi organizatoric al acestora, potenţial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziţie publică, dar şi capacitatea de a rezolva eventualele probleme generate de îndeplinirea acestuia.

Relevante pe subiectul analizat sunt şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 care statuează că autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare care nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează a fi atribuit.

Dacă sunt impuse cerinţe minime de calificare, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei.

În mod indiscutabil, cerinţa impusă de recurent, cu privire la personalul de specialitate (pentru managerul de proiect - experienţă de minim 7 ani în domeniul managementului proiectelor IT, dovedită cu copie după cartea de muncă, iar pentru consultanţi - vechime de minim 5 ani în administraţia publică, are un caracater restrictiv.

În mod evident, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa fondului, managerul de proiect putea să îndeplinească această activitate nu doar ca angajat, ci şi sub forma unei activităţi independente, ori impunerea calităţii de angajat cu carte de muncă era în măsură să restricţioneze accesul ofertanţilor la procedură.

Înalta Curte constată că în mod corect atât autoritatea pârâtă cât şi instanţa de fond au reţinut că în textul articolului sus menţionat nu se regăseşte dreptul autorităţii contractante de a impune managerului de proiect un număr minim proiecte la care să fi participat în această calitate.

Cum bine a punctat instanţa fondului, toate aceste încălcări ale normelor legale din domeniul achiziţiilor publice, la care se adaugă selectarea ofertantului câştigător (singurul care a participat la licitaţie), cu încălcarea propriilor cerinţe din fişa de date, desfăşurarea unei proceduri accelerate fără o justificare pertinentă, sunt în măsură să susţină legalitatea actelor administrative contestate în prezenta cauză.

Toate aceste motive justifică păstrarea soluţiei instanţei de fond şi respingerea recursului promovat de recurent, ca nefondat.

Referitor la soluţia dată cererii de suspendare a executării actelor contestate, în raport cu circumstanţele concrete ale prezentei cauze, corect a reţinut instanţa de fond că nu s-a dovedit şi nici măcar nu s-au indicat, în mod concret, aspecte care să susţină îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care instanţa a constatat legalitate actelor administrative contestate.

Toate aceste motive justifică păstrarea soluţiei instanţei de fond şi respingerea recursului promovat de recurent, ca nefondat.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ împotriva sentinţei nr. 114 din 29 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.