Tax authority wins appeal; suspension of taxpayer’s administrative contest upheld as lawful.

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca pentru Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj şi ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 462/17.09.2018 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor şi în consecinţă să dispuneţi obligarea pârâtei de rândul II la soluţionare cu celeritate a Contestaţiei fiscale formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x din 13.02.2018 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x, ambele emise de către Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj înregistrate sub nr. x/27.02.2018 la pârâta de rândul I şi obligarea pârâtelor, în solidar, la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 8 din 11 ianuarie 2019, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 462/17.09.2018 emisă de pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a obligat pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze contestaţia fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere x/13.02.2018 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/13.02.2018, ambele emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la nivelul Regiunii Cluj, înregistrată sub nr. x/27.02.2018.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj au promovat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în nume propriu şi pentru Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj, şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Motivele de recurs

Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în nume propriu şi pentru Administraţia pentru Contribuabili Mijloci, criticând-o pentru nelegalitate pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 277 alin. (1) lit. b) din legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, apreciind în mod greşit că, în speţă, nu se justifică suspendarea, fără a argumenta în concret de ce a considerat că nu este corectă acestă măsură.

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei),pârâta a apreciat că soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii, nu reflectă o analiză riguroasă a situaţiei de fapt rezultate din probele administrate şi nicio interpretare şi aplicare corectă a normelor pertinente din legislaţia aplicabilă speţei.

În continuare, a arătat că prima instanţă nu a reţinut adevărata stare de fapt, stabilirea obligaţiilor de plată în sarcina a S.C. A. S.R.L., realizându-se în mod corect şi în deplină consonanţă cu dispoziţiile legii fiscale iar suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de A. S.R.L. în cadrul procedurii administrative fiind întemeiată şi corectă.

Recurenta-pârâtă a mai invocat nelegalitatea sentinţei recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material, arătând că autoritatea administrativă cu atribuţii jurisdicţionale a dat o soluţie temeinică şi legală în pronunţarea Deciziei nr. 462/17.09.2018 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de A. S.R.L. la actul administrativ-fiscal emis de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii -constituită la nivelul Regiunii Cluj, deoarece soluţionarea contestaţiei administrative depindea în tot, de existenţa unui drept care făcea obiectul unei alte judecăţi.

Or, instituţia suspendării este deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiţiei, fiind menită să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri greşite sau contradictorii.

A reiterat că reverificarea perioadei 01.07.2011-30.06.2013 finalizată prin emiterea Deciziei de impunere nr. x/13.02.2018, contestată, a fost efectuată în baza Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017 emisă de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj.

Această Decizie de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017 a fost contestată pe cale administrativă de societatea reclamantă, contestaţia fiind respinsă prin Decizia nr. 34/29.01.2018 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanelor Publice Cluj-Napoca.

Societatea contestatară a uzat de calea de atac în faţa instanţei judecătoreşti împotriva Deciziei nr. 34/29.01.2018 emisă în soluţionarea contestaţiei administrative formulate, fiind soluţionată în primă instanţă de către Tribunalului Cluj, prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2018 în data de 12.07.2018.

Dat fiind faptul că, la data soluţionării contestaţiei administrative s-a observat că, respectiva soluţie nu era rămasă definitivă, contribuabilul având posibilitatea recurării, organul administrativ cu atribuţii jurisdicţionale a procedat la suspendarea soluţionării contestaţiei.

În speţă reiese cu claritate faptul că soluţia care s-ar da în instanţă asupra legalităţii Deciziei nr. 34/29.01.2018 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanelor Publice Cluj-Napoca în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de reveriflcare nr. F-CJ 166/10.10.2017, implicit asupra legalităţii emiterii respectivei decizii de reveriflcare, este de natură a influenţa în mod decisiv soluţionarea contestaţiei privind Decizia de impunere nr. x/13.02.2018.

În fine, recurenta a arătat că instanţa de fond, în fila x teza finală a sentinţei recurate "apreciază că, în speţă, raportat la prevederile art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nu se justifică suspendarea soluţionării contestaţiei", deşi în paragraful următor statuează că, "este adevărat că o eventuală anulare a deciziei de reverificare ar putea conduce la pronunţarea unei decizii de anulare a deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală în cadrul soluţionării contestaţiei formulate împotriva acestora.

Totodată, instanţa fondului recunoaşte în fila x primul alineat că, "indiferent de stadiul soluţionării contestaţiei, eventuala pronunţare a unei soluţii de anulare a deciziei de reverificare poate să fie valorificată în favoarea reclamantei indiferent de stadiul soluţionării contestaţiei administrativ fiscale precum şi ulterior în faţa instanţei de judecată."

Pentru aceste considerente, a apreciat că reţinerile instanţei în sensul că nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 277 Codul de procedură fiscală, nu au suport legal, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare respingerea acţiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, criticând -o pentru nelegalitate pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 277 alin. (1) lit. b) din legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Cu privire la aceste aspecte, a învederat că prin Decizia de impunere nr. x/13.02.2018, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/13.02.2018, încheiat de organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj, s-au stabilit obligaţii suplimentare de plată in sarcina intimatei-reclamante în sumă de 1O.667.2G0 RON.

Mai arată că inspecţia fiscală ce a vizat perioada 01.07.2011-30.06.2013 a fost realizată tocmai în baza Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017, iar legalitatea emiterii acesteia face obiectul acţiunii în instanţa judecătorească, apreciind că în mod corect s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative până la finalizarea cauzei de către instanţa de judecată.

Prin urmare, în mod corect, a procedat organul de soluţionare a contestaţiei dând soluţia de suspendare a contestaţiei administrative pana se va soluţiona dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj si in niciun caz nu s-a dat dovada de "atitudine abuziva din partea organelor fiscale.

Faţă de acestea, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare respingerea acţiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L., prin administrator juridic provizoriu B. asociate de practicieni în insolvenţă,a formulat întâmpinare in cauză în condiţiile art. 205 C. proc. civ.

În dezvoltarea apărărilor, a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea cererilor de recurs, având în vedere că suspendarea soluţionării contestaţiei s-a dispus, în temeiul art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, raportat la existenţa altei proceduri pendinte, respectiv cea privind contestaţia formulată împotriva deciziei de reverificare fiscală, procedură care, însă, a fost finalizată definitiv, în sensul respingerii acţiunii promovate de reclamantă.

Din această perspectivă, a apreciat că recurentele nu mai justifică niciun interes practic în susţinerea recursurilor.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursurilor, având în vedere că esenţa litigiului este aceea de a determina dacă în cauză este incidentă ipoteza prevăzută de art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, respectiv de a se stabili dacă există o interdependenţă între cele două proceduri. Cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, nu există o asemenea interdependenţă, cele două proceduri fiind distincte, susţinând şi faptul că în prezent nu mai există niciun impediment pentru reluarea procedurii contestaţiei fiscale.

De asemenea, intimata -reclamată a depus şi note de sedinţă.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12 august 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinare, Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat faţă de conţinutul prevederilor legale aplicabile, apreciază că ambele recursuri sunt fondate şi se impune reformarea hotărârii instanţei de fond, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că dată fiind similitudinea criticilor şi a motivelor de recurs înfăţişate de cele două recurente cu privire la soluţia pronunţată de către instanţa de fond, urmează a le analiza grupat, răspunzând acestora prin argumente comune.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Criticile recurentelor privind faptul că judecătorul fondului a constatat în mod greşit că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute art. 277 alin. (1) lit. b) din legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt de natură a determina incidenţa acestui motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a confirma soluţia primei instanţe acesta a reţinut, în esenţă, următoarele:

Analiza efectuată în soluţionarea contestaţiei se poate realiza şi nu este în niciun fel influenţată de existenţa dosarului nr. x/2018 Instanţa a observat că nici în cadrul deciziei de suspendare (atacată în cauză) şi nici în cadrul întâmpinării pârâta nu a arătat de ce nu ar putea să procedeze la soluţionarea contestaţiei înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive în dosarul nr. x/2018.

Mai susţine instanţa de fond că, indiferent de stadiul soluţionării contestaţiei eventuala pronunţare unei soluţii de anulare a deciziei de reverificare poate să fie valorificată în favoarea reclamantei indiferent de stadiul soluţionării contestaţiei administrativ fiscale precum şi ulterior în faţa instanţei de judecată.

Pe de altă parte, instanţa a apreciat că soluţionarea contestaţiei anterior pronunţării soluţiei în dosarul nr. x/2018 oricum nu are cum să producă niciun efect în defavoarea organului fiscal. În consecinţă, atâta timp cât reclamanta insistă în soluţionarea contestaţiei, nu este justificată atitudinea organului fiscal de a se prevala, pentru a suspenda soluţionarea contestaţiei, de eventuala constatare a nelegalităţii unui act pe care el însuşi l-a emis.

În acest context, Înalta Curte constată, din analiza criticilor formulate, că situaţia de fapt nu a fost stabilită în concordanţă cu prevederile legale incidente, astfel că hotărârea instanţei de fond este nelegală.

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, prin Decizia de impunere nr. xj 12/13.02.2018 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/13.02.2018 emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare de plată în cuantum de 4.266.904 RON cu titlu de impozit pe profit pentru perioada 01.07.2011-30.06.2013, respectiv 6.400.356 RON cu titlu de TVA pentru perioada 01.09.2011-30.06.2013. În esenţă, organul fiscal a reţinut că reclamanta a înregistrat achiziţii de animale vii de la mai multe societăţi care declară achiziţii intracomunitare de animale vii din Ungaria; transportul animalelor vii achiziţionate de la diverşi furnizori din Ungaria, se face conform documentelor de transport CMR de către beneficiarul final al bunurilor S.C. A. S.R.L. cu menţiunea că transportul nu este facturat. În privinţa impozitului pe profit organul fiscal a arătat că marfa circula fizic pe relaţia Ungaria-Ardusat (sediul reclamantei). neavând loc achiziţii de la societăţile indicate anterior şi rezultând o cheltuială neacceptată la deducere în sumă totală de 26.668.149 RON; în privinţa TVA organul fiscal a concluzionat că interpunerea furnizorilor în lanţul comercial al cărui beneficiar este reclamanta s-a făcut cu scopul de a prejudicia bugetul de stat cu suma de 6.400.356 RON aferent facturilor emise către reclamantă.

Reclamanta a formulat contestaţie fiscală împotriva Deciziei de impunere nr. xj 12/13.02.2018 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 13 02.2018 ambele emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj .

Decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală menţionate anterior s-au făcut ca urmare a reverificării perioadei 01.09.2011-30.06.2013.

Reverificarea s-a efectuat în baza Deciziei de reverificare înregistrată sub nr. F-Cj 166/10.10.2017 .

Reclamanta a formulat contestaţie administrativ fiscală şi împotriva Deciziei de reverificare nr. F-Cj 166/10/10/2017 emisă de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj. Contestaţia formulată a fost respinsă prin Decizia nr. 34/29.01.2018 a Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Cluj.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/2018 societatea reclamantă a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 34/29.01.2018 şi a Deciziei de reverificare nr. F-Cj 166/10/10/2017.

Este de menţionat că, prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 462/17.09.2018 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor (atacată în prezentul dosar) s-a dispus, în temeiul art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, suspendarea soluţionării contestaţiei fiscale (formulată împotriva Deciziei de impunere xj 12/13.02.2018 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 13 02.2018) până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 în care societatea a solicitat anularea Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10/10/2017 emisă de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj .

În dosarul nr. x/2018 acţiunea reclamantei a fost respinsă, în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 2217/2018, aceasta fiind, atacată cu recurs.

Înalta Curte are a observa că rezolvarea dată criticilor recurentelor rezultă, implicit, din soluţia de respingere a recursului formulat de recurenta S.C. A. S.R.L. impotriva sentinţei civile nr. 2217/2018 pronunţată de Tribunalul Cluj sub nr. x/2018, prin care societatea reclamantă a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 34/29.01.2018 şi a Deciziei de reverificare nr. F-Cj 166/10/10/2017, astfel cum reiese din decizia nr. 440/2019 din 25 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj-, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Este important a observa, sub acest aspect, că instanţa de recurs a apreciat, în motivarea soluţiei sale, că în ceea ce priveşte cconduita autorităţii fiscale nu poate fi considerată ca fiind abuzivă, întrucât în referatul de solicitare a reverificării, încheiat anterior deciziei în cauză, se face menţiune cu privire la motivul care a impus reverificarea.

Susţinerile recurentelor au fundament factual, logic şi juridic, având în vedere că soluţia adoptată prin această hotărâre a fost raportată şi la cele statuate prin aceasta.

Astfel, potrivit prevederilor art. 277 alin. (1) litb) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, organul de soluţionare poate suspenda soluţionarea contestaţiei prin decizie motivată atunci când soluţionarea cauzei depinde în tot sau în parte de existenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

Curtea reţine că instanţa de contencios administrativ învestită cu controlul de legalitate asupra deciziei de suspendare a contestaţiei, emisă în temeiul art. 277 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală, va evalua măsura administrativă inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii fiscale prin raportare la definiţia excesului de putere, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a proporţionalităţii şi a celorlalte exigenţe ale dreptului la o bună administrare.

Aşadar, instituţia suspendării este deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiţiei, fiind menită să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri greşite sau contradictorii.

Din actele depuse şi administrate la dosarul cauzei a reieşit că reverificarea perioadei 01.07.2011-30.06.2013 a fost finalizată prin emiterea Deciziei de impunere nr. x/13.02.2018, contestată, a fost efectuată în baza Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017 emisă de Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj.

Decizia de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017 a fost contestată de intimata-reclamanta, contestaţia fiind respinsă prin Decizia nr. 34/29.01.2018 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

Totodată, intimata-reclamanta a uzat de calea de atac în faţa instanţei judecătoreşti împotriva Deciziei nr. 34/29.01.2018 emisă în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017, fiind soluţionată în primă instanţă de către Tribunalului Cluj, prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2018 în data de 12.07.2018.

Este de reamintit că inspecţia fiscală ce a vizat perioada 01.07.2011-30.06.2013 a fost realizată tocmai în baza Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017, iar legalitatea emiterii acesteia face obiectul acţiunii în instanţa judecătorească, astfel că în mod corect s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative până la finalizarea cauzei de către instanţa de judecată.

În acest context reiese clar faptul că, soluţia care s-ar da asupra legalităţii Deciziei nr. 34/29.01.2018 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017, implicit asupra legalităţii emiterii respectivei decizii de reverificare, este de natură a influenţa în mod decisiv soluţionarea contestaţiei privind Decizia de impunere nr. x/13.02.2018 având drept obiect suma de 10.667,260 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 4.266.904 RON şi TVA în sumă de 6.400.356 RON, stabilită în sarcina reclamantei urmare reverificării perioadei 01.07.2011-30.06.2013.

Prin urmare, potrivit art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în mod corect, s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. x/13.02.2018 pentru suma de 10.667.260 RON, reprezentând Impozit pe profit şi TVA, procedura administrativă urmând a fi reluată în condiţiile legii, în temeiul art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, care precizează: "Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea [...]."

Din perspectiva acestor dispoziţii legale, se constată că raţionamentul juridic prin care instanţa de fond a ajuns la soluţia de anulare a Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 462/17.09.2018 emisă de pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi de obligarea pârâtei Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze contestaţia fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere x/13.02.2018 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/13.02.2018, ambele emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la nivelul Regiunii Cluj, înregistrată sub nr. x/27.02.2018, nu reflectă o aplicare corespunzătoare a legii.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de autorităţile pârâte, va casa sentinţa recurată şi se va respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar provizoriu B., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în nume propriu şi pentru Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei civile nr. 8 din 11 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar provizoriu B., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.