Peremption of revision appeal due to one-year inactivity during state of emergency

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 03.05.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1416/22.04.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2011.

La termenul din data de 22.03.2019, revizuenta a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României, pentru soluţionarea conflictului de natură constituţională, apreciind că instanţa de contencios s-a substituit Executivului prin reţinerile din sentinţa civilă nr. 1416/2013, potrivit cărora ordinul de ministru nr. 2884/2010 si contractul de manager nr. x/2010 pot fi atacate la conflicte de muncă, în situaţia în care pe aceste acte este menţionat ca pot fi contestate doar în contencios, în baza Legii nr. 554/2004.

Intimatul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civile nr. 1125 din 22 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu un conflict juridic de natură constituţională.

A admis excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de revizuire promovată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Sănătăţii, Ministrul Sănătăţii-B. şi C. - Consilier Juridic din cadrul Ministerului Sănătăţii, ca inadmisibilă.

2. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1125 din 22 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, revizuenta A. a formulat recurs.

La termenul de judecată din 18 decembrie 2019, Înalta Curte, constatând că părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865.

Constatând că până la data de 11 martie 2021, niciuna dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu s-a îndeplinit vreun act de procedură în cauză, Înalta Curte a repus cauza pe rol şi a fixat termen de judecată la data de 21 aprilie 2021, cu citarea părţilor, în vederea discutării excepţiei de perimare.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând excepţia perimării cererii de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. de la 1865:

"(1) Orice cerere de chemare în judecata, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a ramas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteste în vina, când actul de procedura urma să fie indeplinit din oficiu.

(2) Termenul perimarii nu curge cat timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns inca la instanţa competenţa sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecată."

De asemenea, potrivit art. 249 din acelaşi cod "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an din culpa părţilor.

Sunt avute în vedere şi prevederile Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, respectiv ale Decretului nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, în conformitate cu care instanţa reţine că, pe perioada stării de urgenţă cursul perimării a fost suspendat.

Astfel, încheierea de şedinţă din 18 decembrie 2019, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, termen care s-a împlinit la data de 18 februarie 2021, având în vedere şi durata de 2 luni (perioada stării de urgenţă instituită pe teritoriul României) în care cursul perimării a fost suspendat.

Totodată, se constată că părţile interesate în continuarea judecăţii nu au formulat înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de redeschidere a procesului, şi nu au făcut dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, cu excepţia celei avute în vedere de instanţă.

Ca atare, constatând că de la data de 18 decembrie 2019, cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an din motive imputabile părţilor, fără să se mai îndeplinească niciun act de procedură în vederea judecării cererii, care să întrerupă termenul de perimare, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 şi va constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1125 din 22 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.