Contestație în anulare inadmisibilă: lipsa motivelor de retragere și nepermisitatea reanalizării fondului sau a probelor noi

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3224 din 8 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 304 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, instanţa a avut în vedere că s-a reţinut în considerentele Deciziei nr. 1397 din 9 martie 2011 a Înaltei Curţi se impun instanţei de judecată cu forţă obligatorie în virtutea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, motiv pentru care instanţa de recurs reţine că revizuentul a cunoscut existenţa înscrisului invocat ca motiv al cererii de revizuire încă din anul 1993.

A mai reţinut, având în vedere data înregistrării cererii de revizuire, respectiv 29.10.2019, că această cale extraordinară de atac a fost declarată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 324 din C. proc. civ. din 1865, respectiv de o lună de la descoperirea înscrisului invocat.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod corect, prin hotărârea ce formează obiectul recursului, a fost reţinută tardivitatea cererii de revizuire, ca excepţie de procedură ce face inutilă expunerea şi analiza celorlalte susţineri ale recurentului-revizuent.

Contestaţia în anulare exercitată în cauză

La data de 14 iulie 2020, recurentul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 3224 din 8 iulie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În susţinerea contestaţiei în anulare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (1), art. 318 (1) şi art. 319 alin. (1) din C. proc. civ., contestatorul în argumentat că din probele administrate în cauză rezultă indubitabil că la momentul desfacerii contractului de muncă a contestatorului, intimatul Ministerul Apărării Naţionale, după declasificare, a depus la dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată cele două Ordine de trecere în rezervă, astfel că a înţeles să în fals în faţa instanţei de judecată.

Din coroborarea tuturor actelor existente la dosarul cauzei rezultă clar că, în adeverinţă nr. Ordinului este 0133 iar, în copia, neconformă cu originalul, este trecut nr. 133, ceea ce conduce la ideea că acesta ar fi fals, acesta fiind şi motivul pentru care s-a adresat instanţei de judecată.

Contestaţia în anulare, astfel formulată şi motivată, va fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 317 C. proc. civ. reglementează două motive generale de contestaţie in anulare care pot fi invocate de părţi în această cale extraordinară de atac, de retractare, respectiv: cazul în care procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi cazul în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă .

Conform art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele menţionate mai sus, numai dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Prin excepţie de la această regulă, potrivit art. 317 alin. (2), contestaţia poate fi primită pentru aceste motive si in cazul in care au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond .

Şi într-un caz şi în celălalt, textul are, însă, în vedere, posibilitatea părţii interesate de a invoca în cadrul contestaţiei in anulare cele două motive arătate anterior, iar art. 317 nu reglementează ca motiv distinct de contestaţie în anulare cazul in care recursul nu a fost soluţionat corect pe fond, astfel cum se susţine de contestatoare.

Prin motivele de contestaţie în anulare dezvoltate în scris de contestatorul nu s-a invocat nici unul din cele două motive de contestaţie reglementate de art. 317 C. proc. civ., ci doar faptul că instanţa de recurs nu ar fi analizat corect actele depus la dosar.

O astfel de susţinere nu poate reprezenta motiv de contestaţie în anulare, conform art. 317 şi nici conform art. 318 C. proc. civ., care reglementează ca şi motiv special de contestaţie în anulare, greşeala materială a instanţei de recurs şi omisiunea acesteia de a analiza unul sau unele din motivele de casare sau modificare invocate de parte în cererea de recurs.

Greşeala materială prevăzută de art. 318 C. proc. civ. nu poate viza decât aspecte formale ale judecăţii şi nu greşeli de judecată vizând fondul litigiului dedus judecăţii, iar din motivele contestaţiei dezvoltate in scris de contestatoar nu rezultă care sunt motivele de casare sau de modificare pe care instanţa de recurs ar fi omis sa le analizeze.

Astfel, în acest caz, nu poate fi vorba despre omisiunea instanţei, produsă din greşeală, de a cerceta criticile formulate de recurent, astfel cum pretinde contestatorul, ci, dimpotrivă, instanţa a acţionat în mod deliberat cu privire la acest motiv de recurs pentru că priveşte situaţia de fapt, şi nu aspecte de nelegalitate a hotărârii recurate.

Înalta Curte subliniază că, în susţinerea criticilor sale din recurs, contestatorul a formulat mai multe argumente, iar instanţa de recurs în mod legal a grupat aceste argumente şi a răspuns prin considerente comune, obligaţia care-i incumba, în baza art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind aceea de a răspunde tuturor motivelor de recurs formulate, iar nu fiecărui argument în parte invocat de recurent.

Prin urmare, faţă de cele anterior expuse, nu se poate reţine că Înalta Curte ar fi omis să se pronunţe asupra vreunui aspect din cele care i-au fost supuse spre analiză.

De fapt, deşi invocă şi dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatorul exprimă în realitate nemulţumirea faţă de argumentele în raport de care instanţa de recurs a analizat şi reţinut criticile formulate, or, instanţa sesizată cu contestaţia în anulare nu este îndreptăţită să verifice corectitudinea argumentelor cu care instanţa de recurs a analizat criticile de recurs şi a motivat soluţia dată.

Împrejurarea că, contestatorul nu este mulţumit de modul în care au fost soluţionate motivele sale de recurs şi motivată decizia contestată sub acest aspect nu poate duce la deschiderea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, într-un alt caz decât cele limitativ arătate de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.

Împrejurarea că la cererea de contestaţie în anulare formulată în cauză s-au depus, în copie, Ordinele menţionate, nu are relevanţă în cauză, întrucât, aşa cum s-a arătat, dispoziţia legală ce permite producerea de înscrisuri noi în recurs nu se aplică şi în materia contestaţiei în anulare.

În consecinţă, se va constata că aspectele invocate nu pot constitui motive ale contestaţiei în anulare pe temeiul cărora să fie retractată hotărârea.

Ca atare, calea de atac fiind exercitată în afara ipotezelor strict reglementate prin dispoziţiile art. 317, art. 318 din C. proc. civ., urmează să fie respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3224 din 8 iulie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.