Nullity of cassation appeal for failure to frame grounds within statutory cassation motifs regarding retrocession of religious property

Şedinţa publică din data de 6 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând constatarea că au fost împiedicaţi printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor să promoveze contestaţia în termenul definit de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 şi, pe cale de consecinţă, să dispună repunerea în termenul de a contesta Decizia nr. 568/18.08.2005 emisa de Comisia Speciala de Retrocedare, admiterea contestaţiei împotriva Deciziei nr. 568/18.08.2005, emise de Comisia Speciala de Retrocedare, anularea în parte a Decizia contestate, respectiv măsura restituirii în natura a imobilului din Mun. Iaşi, str. x (fost nr. 56, Jud. laşi) şi obligarea Comisiei sa emită o noua decizie cu propunere de acordare de despăgubiri pentru acest imobil.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 62 din 14 iulie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantului de repunere în termenul de contestare, invocată de pârât, a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de contestare a Deciziei nr. 568/18.08.2005 a Comisiei Speciale de Retrocedare, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei, invocată de pârât, a respins contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 568/18.08.2005, emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare.

De asemenea, a respins şi cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 62 din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegaţiile prezentate nu au corespondent în ipoteza motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., în sensul că nu se precizează care sunt normele de drept material încălcate de către instanţa de fond prin raţionamentul juridic dezvoltat în considerentele sentinţei recurate.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate de recurenta-reclamantă nu pot fi reîncadrate în alt motiv de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-7 din C. proc. civ.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă.

Constată nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 62 din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2022.